Verdict: statul a ţinut partea călăilor din 1989

Autorităţile române sunt criticate de judecătorii europeni pentru ineficienţă în rezolvarea dosarului privind evenimentele din decembrie 1989. CEDO a condamnat România la plata a 51.410 de euro pentru încălcarea dreptului la viaţă şi ineficienţa unei investigaţii în dosarul Revoluţiei de la Cluj.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reproşat oficial României durata excesivă a anchetelor şi a judecăţii manifestaţiilor din Cluj, unde 26 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar alte 52 au fost grav rănite.

Mai citeşte şi:

Bâlbele procurorilor în dosarul Revoluţiei de la Cluj-Napoca costă 50.000 de euro

Clujenii Dorel Lăpuşan, Mircea Ioan Niţu, Nicolae Nemeti-Cristea, Dragomir Dumitru Inclezan, Leontin Lung, Cornel Matiş, Liviu-Ioan Borţig, Dorel Lupşa şi Delia-Liana Matiş au acţionat, în 2006, statul român la CEDO şi au solicitat compensaţii în urma violenţelor suferite în timpul reprimării demonstraţiilor anticomuniste de la Cluj, din 1989.

Critici aduse anchetatorilor

Primii şase reclamanţi au fost grav răniţi în timpul protestelor în decembrie 1989, iar ultimii trei sunt rude apropiate ale unor persoane care au fost ucise în timpul demonstraţiilor. Concret, CEDO a decis că statul român trebuie să le plătească despăgubiri de câte 10.000 de euro reclamanţilor Lăpuşan, Borţig, Lung, Niţu şi Inclezan, precum şi câte 750 de euro lui Lăpuşan şi Lung şi 660 de euro lui Inclezan.

Judecătorii europeni au arătat că autorităţile din ţara noastră „nu au acţionat cu diligenţă", indicând mai ales inactivitatea procurorilor timp de mai mulţi ani, precum şi numeroasele amânări ale audierilor, în contextul importanţei acestui proces pentru societatea din România.

În 1990 s-a deschis un dosar penal, fiind puşi sub învinuire prim-secretarul de partid Ioachim Moga (decedat în 2007), generalul Iulian Topliceanu, comandant al Armatei a IV-a Transilvania, generalul Ioan Şerbănoiu, comandant al Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, Constantin Nicolae, membru al Comitetului Politic Executiv, maiorul Valeriu Burtea şi căpitanul Ilie Dicu.

Investigaţiile i-au scos basma curată pe ofiţeri, stabilindu-se că aceştia au acţionat ca urmare a ordinelor primite de la Nicolae Ceauşescu şi de la ministrul Apărării, Vasile Milea. Dosarul a fost redeschis în 1997, iar în 1998, şase ofiţeri au fost trimişi în judecată, fiind condamnaţi definitiv şi irevocabil abia în anul 2006.

În prima linie a Revoluţiei

La Cluj-Napoca, Revoluţia a început în 21 decembrie 1989, în jurul orei 15.00. La ora 15.40, militarii înarmaţi cu muniţie de război au deschis focul asupra clujenilor aflaţi în centrul oraşului. În total, aici au murit 26 de oameni şi au fost rănite alte 52 de persoane, în trei puncte „fierbinţi" din oraş: fosta Piaţă a Libertăţii, Hotelul Astoria şi fabrica de bere.

Dorel Lăpuşan este unul dintre cei cinci clujeni care au primit o sentinţă favorabilă din partea magistraţilor ­CEDO. „Am depus o grămadă de expertize care să ateste faptul că am fost rănit grav. Mă aşteptam la această sentinţă încă din 2004. Foarte puţine cereri sunt acceptate la CEDO, iar în momentul în care o cerere a fost acceptată, este clar că şansele unei sentinţe favorabile cresc considerabil. Despăgubirile pecuniare sunt de ordin moral", a spus revoluţionarul.

Dorel Lăpuşan, cel care i-a adunat pe revoluţionarii clujeni pentru a înainta dosarul la CEDO, avea 25 ani în decembrie 1989 şi lucra ca electrician la o fabrică. Pe 21 decembrie se afla în faţa Tribunalului din Cluj, împreună cu părinţii săi. Auzind că „se întâmplă ceva" în centru, a pornit spre Piaţa Libertăţii, actuala Piaţa Unirii din Cluj.

A văzut cu ochii lui cum în faţa militarilor înarmaţi cu muniţie de război un tânăr îşi ridică hainele, îndemnându-i să-l împuşte. Un glonţ l-a lovit în stomac pe Dorel Lăpuşan. O femeie i-a legat rana cu un batic, iar câţiva tineri au oprit o maşină ca să-l ducă la spital. „Aş repeta oricând gestul din 21 decembrie 1989. Despăgubirile de acum mă bucură, e o surpriză pentru noi. Sunt bucuros că mai este cineva care poate să tragă statul român de mânecă", spune revoluţio­narul clujean.

Şi-a pierdut fratele

Un alt revoluţionar clujean care a avut câştig de cauză este Dragomir Dumitru Inclezan. Clujeanul, care avea la vremea respectivă 33 de ani şi era inginer-şef de secţie la Combinatul de Utilaj Greu, şi-a mobilizat, la 21 decembrie 1989, colegii de pe platforma industrială a Clujului, rudele şi cunoştinţele din alte întreprinderi, după ce a aflat de la un timişorean ce s-a întâmplat la 19 decembrie 1989 în oraşul de pe Bega.

„Inclezan a adunat oamenii şi au pornit spre centru. Când au ajuns la Hotelul Astoria, militarii au început să tragă în ei", povesteşte Aurel Coltor, preşedintele Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei. Dumitru Inclezan nu a fost rănit, însă fratele său a fost împuşcat mortal.  Au contribuit Bianca Pădurean şi Monika Krajnik

PRECEDENT

La 8 decembrie 2009, CEDO a condamnat România în dosarul privind Revoluţia de la Timişoara, în care au fost trimişi în judecată generalii (r) Victor Atanasie Stănculescu şi ­Mihai Chiţac. Judecătorii europeni au amendat procedurile juridice îndelungate din acest caz, în urma plângerii depuse de patru timişoreni.

"Am depus o grămadă de expertize care să ateste faptul că am fost rănit grav. Mă aşteptam la această sentinţă încă din 2004."
Dorel Lăpuşan(foto)
revoluţionar

Ofiţerii condamnaţi trebuie să plătească

Fostul general Iulian Topliceanu a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru reprimarea manifestanţilor de la Cluj, fiind acuzat de mai multe infracţiuni de instigare la omor deosebit de grav. Pentru rolul lor în reprimarea Revoluţiei, foştii colonei Valeriu Burtea - fost comandant al Unităţii Militare din Floreşti, şi Ioan Laurenţiu Cocan - fost comandant de divizion - au fost condamnaţi la nouă ani de închisoare pentru instigare, în condiţiile participaţiei improprii, la infracţiunea de omor deosebit de grav. Ioachim Moga a primit opt ani de detenţie, însă a decedat la un an după condamnare. Fruntaşul Marian Bolboş a fost achitat.

Cea mai mare pedeapsă a primit-o maiorul Ilie Dicu - fost comandant de companie. El a fost condamnat la 15 ani de închisoare. Instanţa supremă a dispus şi degradarea militară a tuturor ofiţerilor găsiţi vinovaţi.

Eliberaţi

Deşi au primit ani grei de închisoare, doar Ilie Dicu se mai află după gratii. Restul ofiţerilor au scăpat rând pe rând. Fostul general Ioan Topliceanu (82 de ani) a fost eliberat la 3 septembrie 2008. Judecătoria Sectorului 5 a decis eliberarea condiţionată a lui Topliceanu, iar procurorii nu au făcut recurs. El a executat aproximativ doi ani şi trei luni din pedeapsă. Potrivit oficialilor din Administraţia Penitenciarelor, Iulian Topliceanu a beneficiat şi de 52 de zile câştigate prin muncă.

Prin sentinţa definitivă pronunţată în mai 2006, instanţa supremă a stabilit şi că Ministerul Apărării şi cei patru ofiţeri condamnaţi trebuie să plătească daune în valoare de 3.780.000 de lei (aproximativ 900.000 de euro) către 83 de răniţi şi urmaşi ai acestora. Ministerul Apărării a plătit despăgubirile în totalitate şi de aproape doi ani încearcă să recupereze banii de la foştii ofiţeri găsiţi vinovaţi de reprimările de la Cluj.

Procesul MApN

Fostul general Iulian Topliceanu este somat în instanţă de către MApN să plătească partea sa din daunele datorate revoluţionarilor clujeni, aproximativ 1.480.000 de lei.

Buni de plată sunt, conform Ministerului Apărării, şi foştii ofiţeri Valeriu Burtea - 276.000 de lei, Laurenţiu Ioan Cocan - 276.000 de lei şi Ilie Dicu - 222.000 de lei. În februarie 2010, Tribunalul Bucureşti a dispus ca foştii ofiţeri să plătească Ministerului Apărării sumele solicitate de acesta, plus toate dobânzile aferente începând din 2006 şi până la plata efectivă. Cei patru au atacat decizia, însă în ianuarie anul acesta, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut hotărârea Tribunalului. Dosarul se află acum la instanţa supremă.

"Dacă nu am fi încercat să mobilizăm oamenii, atunci am fi văzut şi noi revoluţia la televizor, ca atâtea alte oraşe."
Dumitru Inclezan(foto)
revoluţionar