Şi ce n-a încercat regimul Dragnea spre a evita triumful romanilor de la 26 mai. Ce n-a făcut în ţară şi străinătate spre a perturba, restrânge, descuraja, invalidă şi redirecţiona votul romanilor de pretutindeni, de la Bucureşti la Cluj, de la Sibiu la Alexandria şi de la Tokio şi Sankt Petersburg la Berlin, Paris, Londra şi New York.

În străinătate, pentru a câta oară, eternul diplomat şi ministru de Externe din pepiniera PCR, Teodor Meleşcanu, a impus o dată în plus sabotarea cu bună ştiinţă a votului şi a dreptului la vot al romanilor. Ştia ce se va întâmpla şi totuşi sluga preaplecată a comunismului, a securităţii, a cleptocraţilor şi a lui Liviu Dragnea personal a restricţionat numărul localităţilor, al localurilor de vot, ca şi al orelor în care romanii şi-au putut exercita sacrosanctul drept la sufragiu, dreptul lor, ca parte a naţiunii suverane, de a stabili direcţia în care să se îndrepte ţară şi poporul român.



Dar nu e vinovat doar ministrul de Externe. Ci şi ambasadorii şi consulii României care au acceptat la reprezentanţele lor diplomatice fără să crâcnească, fără proteste şi fără a demisiona, încălcarea Constituţiei României, care garantează dreptul la vot al cetăţenilor români.

În ţară s-a încercat fraudarea votului între altele prin instrucţiuni deliberat eronate şi aplicări intenţionat greşite ale ştampilei de control a secţiei de votare, astfel încât, după cum pe drept semnala Expert Forum, să se anuleze abuziv un număr mare de buletine de vot. De nu puţine ori ştampila a fost aplicată aiurea, pe prima pagină a buletinului de vot pentru referendum. Şi nu pe ultima, aşa cum ar fi trebuit.

Cine va plăti cu închisoarea pentru fraudele electorale, specialitatea faimoasă a infractorului Dragnea şi a lacheilor lui? Cine va plăti politic pentru giganticul eşec înregistrat la urne de partidele guvernamentale PSD şi ALDE?

Cine va plăti pentru prăbuşirea morală a unei ţări cu reputaţia distrusă, în vest, înaintea acestui vot care spala parte din ruşinea generată romanilor de PSD, de Dragnea, de Dăncilă, parte din ruşinea demolării justiţiei româneşti, parte din groaza şi ruşinea gazării şi maltratării romanilor la 10 August 2018, parte din jena sabotării candidaturii Laurei Kövesi la funcţia de procuror-şef european, parte din ruşinea închiderii de oraşe ori a arestării de protestatari paşnici, anticleptocraţi, recluşi din bunul plac al unui regim de infractori, din infractori şi pentru infractori?

Dar s-a adeverit din nou, mai strălucit decât oricând. Nu pot ei fura, cât pot românii vota. Liberi, demni şi dornici să-şi menţină ţara în Europa, românii s-au adunat pe toate meridianele spre a-şi vărsa năduful şi a ţine piept ciumei roşii cu un revoluţionar „No Pasaran“, pe aicea nu se trece. Remarcabil, în context, este mai ales succesul extraordinar repurtat de la zero de USR-PLUS, o alianţă de mare viitor într-o Românie democrată cu un stat de drept funcţional. Dar dincolo de el se cuvin elogiate disciplina şi efortul tuturor celor care s-au deplasat la urne, au înfruntat stoic cozi interminabile şi s-au luptat exemplar contra propriei comodităţi spre a pedepsi cum se cuvine demolarea democraţiei româneşti.

Atât prin Referendumul validat în pofida tuturor proorocirilor negre, în ciuda fricii, a intimidărilor, a manipulărilor antenisto-pesediste, cât şi prin istorică prezenta masivă la alegerile europene, romanii au spus un nu clar şi răspicat deopotrivă PSD, regimului, şefului său Liviu Dragnea, guvernului său de marionete, ca şi distrugerii justiţiei româneşti, unică preocupare în afară menţinerii la putere şi în afară gratiilor a executivului PSD.

Cu delirul său pe de o parte paranoic, pe de alta ultranaţionalist, interpretat la televiziunile arondate pe acorduri xenofobe, antioccidentale, anticapitaliste şi ortodoxiste, precum şi cu inflexiuni belicoase, mânând ţara către un război civil, Dragnea a încercat să semene confuzie în electorat, să-i provoace perplexităţi, să devieze furia legitimă iscata naţiunii de regimul penalilor şi de cardăşia lui cu şefii instituţiilor menite să apere Constituţia, separarea puterilor şi independenta justiţiei şi presei.

La 26 mai, Liviu Dragnea a eşuat. Naufragiul lui e gigantic şi absolut vădit. Poporul l-a trimis la plimbare. Propriul lui partid îl trimite, prin Marian Oprişan, la plimbare. Are dreptate preşedintele României să ceară plecarea guvernului. În fapt, pasul în spate trebuie să-l facă în primul rând liderul de facto al acestui executiv. Ca în aceste condiţii de stare excepţională pentru romani şi România Dragnea se ocupă de nimicuri materiale, precum candidatura pesedisto-aldistă la preşedinţie şi viitoarea politica de personal a PSD e tipic pentru contraperfomanţele morale, politice şi intelectuale ale acestui infractor ajuns în fruntea bucatelor româneşti.

Dar după acest 26 mai e evident că Dragnea e pa. Viitorul aparţine românilor şi democraţiei.

Petre Iancu - Deutsche Welle