Emisiunea se transmite duminica dimineaţă. Are, pe cale de consecinţă, un număr limitat de telespectatori. Oricum, mai redus decât au alte talk show-uri chiar din week-end. Numai cum duminica e, îndeobşte, o zi fără subiecte de presă majore, dezvăluirile matinale proteviste al oamenilor noştri politici sunt întoarse pe toate feţele în orele după-amiezii şi serii la celelalte televiziuni comerciale. Bulgărele de zăpadă se rostogoleşte, se amplifică, dezvăluirea dobândeşte dimensiuni impresionante. Uneori mai mari decât ar merita-o.

Afirmaţiile făcute duminică, 27 martie, la Pro tv de premierul Dacian Cioloş, afirmaţii legate de posibilitatea ca în atentatele teroriste de săptămâna trecută de la Bruxelles să se fi folosit cartele telefonice prepay achiziţionate pe piaţa liberă din România, au respectat în bună parte scenariul rezumat în rândurile de mai sus. Problema e că dezvăluirile d-lui Cioloş, făcute cu un ton şi cu un stil de profesoară pensionară, fată bătrână, poftită la cafeaua de dimineaţă de o fostă colegă de Sală profesorală cu o condiţie socială asemănătoare, nu sunt defel de şagă.

Dl. Cioloş, care pare om serios, oricum mai serios şi decât alţi premieri post-decembrişti, şi decât mulţi dintre componenţii Cabinetului pe care îl conduce, a spus lucruri grave. Dar a făcut-o cu jumătate de gură. Aşa, ca într-un roman poliţist prost. Premierul României „înţelege” că în atacurile de acum o săptămână au fost utilizate astfel de cartele, nu detaliază, aşa cum ar fi fost de aşteptat, de unde şi cum a ajuns la înţelegerea respectivă spre a ne lăsa mai departe pe noi, telespectatorii, românii de rând să avem propriile noastre „înţelegeri”.

Înţelegem, prin urmare, şi noi că Guvernul României plănuieşte să dea o Ordonanţă de urgenţă al cărei rost ar fi acela de a reglementa vânzarea cartelelor cu pricina. Dacă nu cumva chiar să permită o şi mai mare libertate în interceptarea convorbirilor noastre telefonice. Ordonanţa de urgenţă ticluită în laboratoarele guvernamentale ar avea menirea de a contracara decizia Curţii Constituţionale care a declarat a fi împotriva Constituţiei o lege cu un conţinut asemănător ce ar fi urmat să intre în vigoare în 2014. Ordonanţa de urgenţă respectivă ar mai putea fi atacată doar de Avocatul poporului.

Or, de aici, din acest moment, curg scenariile şi ipotezele. Enumăr doar câteva dintre ele: 1. Dl. Cioloş ar face jocul SRI care şi-ar vedea astfel împlinită „pohta ce-a pohitit”. 2.Dl. Cioloş e, prin urmare, omul serviciilor. E „premierul SRI”. 3.Impus de acesta, în contextul tulbure al zilelor încă tulburi ce au urmat incendiului din Colectiv. Şi al demisiei „cu cântec” a Cabinetului Victor Ponta 4. La Colectiv s-a produs un incendiu care pe zi ce trece devine tot mai generator de controverse. Deşi firesc ar fi fost, dacă România ar fi fost o ţară normală, să i se fi limpezit deja cauzele principale şi să i se fi identificat şi trimis în faţa justiţiei toţi vinovaţii de producerea lui. 5. În noul, reactualizatul context al scandalului cu implicaţii internaţionale al cartelelor prepay, se manifestă încă o dată, în toată splendoarea, dar şi în întreaga sa perniciozitate tăria binomului SRI-DNA. Tărie binecuvântată de însuşi guvernul Cioloş prin OUG-ul de acum vreo două săptămâni referitoare la implicarea/neimplicarea logisticii SRI în lupta anticorupţie. 6. Avocat al poporului e controversatul domn Victor Ciorbea care, fără doar şi poate, nu va ataca viitoarea OUG la Curtea Constituţională fiindcă la fel de sigur ar fi că dl. Ciorbea e o persoană şantajabilă, având încă şi mai sigur un dosar la DNA. Dosar cu care e ţinut la respect. 7. România suferă, vorba preşedintelui Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, de un consistent deficit democratic. Neîndoielnic, lista ipotezelor ar putea fi dezvoltată.

În acest context tulbure, dl. Dacian Cioloş ar trebui să vină urgent cu precizări. Nicidecum eliptice. Să o facă la Televiziunea publică, acolo unde s-ar cuveni să se exprime preponderent înalţii demnitari ai Statului român. Chiar dacă dl. Cioloş nu vrea să salveze TVR, ba chiar, din câte se pare, se pregăteşte să o înfunde şi mai mult, impunându-l drept preşedinte-director general pe un anume George Orbean, protejatul d-lui Vasile Dîncu. Dl. Cioloş ar avea obligaţia să îşi detalieze şi explice „înţelegerile”, simţirile şi presimţirile.

Odată aceste lucruri făcute, şi făcute nu oricum, ci cu meticulozitate de ardelean, premierul Dacian Cioloş şi guvernul său pot să treacă liniştiţi la reglementarea comercializării cartelelor prepay. Mai nicăieri în ţările europene acestea nu se mai comercializează la liber. Fără minime măsuri de siguranţă. Mai peste tot în Europa, pentru a intra în posesia unui astfel de accesoriu, eşti obligat să prezinţi un act de identitate.

Risc din nou să fiu socotit a aparţine Diviziei de presă SRI-DNA despre care vorbeşte de atâta amar de vreme dl. Ion Cristoiu. Însă în ceea ce mă priveşte nu văd nici un inconvenient într-o astfel de reglementare. Cum nu mi se pare că ar avea motive să creadă altfel nici un alt cetăţean cinstit, fără gânduri ascunse, de pe teritoriul României. Admit, totuşi, că reglementarea presupune o oarecare limitare, deloc majoră, a unor drepturi. O limitare explicabilă prin contextul nesigur în care ne e dat să trăim de şase luni încoace. Limitarea ar fi posibilă dacă guvernul României ne-ar considera pe noi, cetăţenii ţării guvernate mai bine sau mai prost de tehnocraţi adevăraţi sau doar imaginari, parteneri de dialog. Şi ne-ar explica clar motivele deciziilor sale.

Dacă România chiar suferă de un deficit democratic, aşa cum crede dl.Tăriceanu şi cum cred şi unii comilitoni de-ai domniei sale, ba şi jurnalişti de renume, acesta îşi are una din surse din deficitul de comunicare.

Definitoriu pentru felul în care îşi exercită mandatul dl. Dacian Cioloş şi miniştrii domniei-sale.