România, echilibru imposibil între Bruxelles şi Baku

În contextul de acum, adică la două zile după ce Parlamentul European adoptă cel mai dur document - acuzaţie împotriva practicilor politice ale Federaţiei Ruse şi când se aşteaptă o reuniune a şefilor de state şi guverne care să confirme un nou set de sancţiuni împotriva Rusiei-, premierul României alege să participe alături de Putin şi Lukaşenko la un eveniment sportiv la Baku, altfel boicotat de toţi ceilalţi colegi din NATO şi UE.

Este o problemă serioasă deoarece Guvernul României transmite astfel un mesaj politic foarte limpede şi, evident, receptat ca atare de cei care ne mai sunt încă, formal,  partenerii noştri în spaţiul euroatlantic.

Este o problemă foarte serioasă şi pentru că decidenţii noştri politici ar fi trebuit să ştie că poziţia Parlamentului European este doar începutul unei noi etape, cu mult mai dure în relaţia cu Moscova. Tocmai deoarece există mai multe mize profunde şi foarte importante. Ai noştri guvernanţi fie că nu le cunosc (ceea ce este cel mai probabil), fie că aleg să le ignore în mod deliberat, trimiţând astfel România dincolo de periferia politicilor europene.

Aceste mize trebuie căutate în spatele tuturor cortinelor de fum lansate de profesionişti, trebuie identificate corect explorând nu evenimentele vizibile,  înşirate în plină lumină tocmai pentru a concentra dezbaterea publică şi a lăsa timpul şi spaţiul necesar pentru ca adevărata lume a marilor jocuri să evolueze în linişte.

Aici se produc mişcările reale, aici au loc dezvoltările de direcţii strategice, asupra acestei lumi se concentrează şi analiştii grupelor de studii prospective şi de risc, autorii unor studii destinate doar marilor decidenţi politice în vederea fundamentării unor relaţionări viitoare cu ceea ce nurmează a fi viitoarele spaţii de conflict.

Astfel vi se explică poate mai bine starea de tensiune reală care există acum între UE şi Rusia. Cea care este extrem de probabil să se dezvolte în următoarele zile odată cu eventuala adoptare de noi sancţiuni dure împotriva Federaţiei Ruse. Căci cauzele sunt multiple, pe foarte multe le ştiţi, sunt de natură economică şi duc la repoziţionarea tuturor actorilor într-un balet şi ghinturi în domeniul asigurării securităţii energetice europene, mereu pusă sub semnul întrebării de eternul şantaj rusesec.

De regulă, enumerarea se cam opreşte aici. Odată cu încercarea de înţelegere a ceea ce este, în realitate, un joc de pocker enorm cu mize multiple şi suprapuse. Cu toate acestea, din când în când, tot se mai ridică un colţ de perdea şi, astfel, pătrunde o mică rază de lumină care pune în evidenţă câte una dintre aceste mize. Pe cât de profunde, pe atât de spectaculoase.

Iată una dintre ele: presiunea care există asupra decidenţilor politici europeni de a întrerupe circuitul intens de sprijin iniţiat, organizat şi foarte generos finanţat de Federaţia Rusă pentru sprijinirea partidelor şi mişcărilor extremist-naţionaliste din mai multe State Membre ale UE.

Concret, săptămâna aceasta, în Parlamentul European, a fost adoptat un Raport în cadrul Comitetului pentru afaceri externe, autor Gabriellus Landsbergis, intitulat “Stadiul actual al relaţiilor UE şi Rusia  (îl puteţi accesa aici în varianta în limba română).

La punctele 13 şi 14  din document, se spune că Parlamentul European "este profund îngrijorat de intensificarea contactelor şi a cooperării, tolerate de conducerea rusă, dintre partidele europene populiste, fasciste şi de extremă dreaptă, pe de o parte, şi grupurile naţionaliste din Rusia, pe de alta; recunoaşte că acest fenomen reprezintă o ameninţare pentru democraţia şi statul de drept din UE; invită, aşadar, instituţiile UE şi statele membre să ia măsuri împotriva ameninţării implicate de crearea unei „«internaţionale naţionaliste (...) este profund preocupat de sprijinul Rusiei pentru partidele radicale şi extremiste din statele membre ale UE şi finanţarea acestora; consideră o întâlnire recentă în Sankt Petersburg a partidelor de extremă dreapta ca fiind o insultă la adresa memoriei milioanelor de ruşi care şi-au sacrificat viaţa pentru a salva lumea de nazism".

Concluzia fiind că  "solicită Comisiei să propună acte legislative de interzicere a finanţării partidelor politice din UE de către părţi interesate politice sau economice din afara UE".

Foarte interesant. Dar de ce acum, de ce tocmai acum ?  Fenomenul este real, am vorbit despre asta foarte mult pe acest blog, am dat detalii exacte în perioada care a premers alegerile europene, dar atunci se părea că problema era tratată în mod voit ca una marginală, trmisă cu obstinenţă în zona faptului divers, considerată ca o expresie excentrică a democraţiei consolidate care ar fi într-atât de puternică încât îşi poate permite şi asemenea partanteze exotice.

Poate. Însă, ca orice posibilitate activă în spaţiul geopoliticii, înţelept ar fi fost să i se ia în considerare limitele sale reale de expansiune. Cele care, aşa cu s-a dovedit, au depăşit cu mult visele cele mai negre ale analiştilor "cuminţi" şi au făcut ca, în acest moment, să vorbim despre un fenomen larg european, cu baze naţionale puternice şi privind cu îndreptăţită speranţă spre Mama Rusia. Operându-se un transfer excelent şi profesionist făcut de şcoala rusească de acţiuni speciale care a simţit corect şi la timp că bazinul viitor de ofertă politică nu va mai fi niciodată realizat pe baza brumei de simpatizanţi reuniţi de partidele comuniste clasice. Caz în care tema dată a fost identificarea "următoarei tendinţe" cu potenţial real de dezvoltare. Şi aceasta este, fără îndoială, noua combinaţie extremă-dreaptă- naţionalism extremist – neo-anarhism şi sânga radicală şi naţionalistă alături de neofascişti .

Adică acele partide care, aşa cum vă informam cu peste un an în urmă, anunţaseră, aici la Bruxelles, intenţia lor fermă de a se uni – la nivelul poartidelor lor politice reprezenative – într-o Internaţională Naţionalistă. Contradicţie în termeni ideologici? Posibil, dar cui îi pasă din moment ce reţeaua se poate constitui legal şi se pot întâlni cu mare pompă pentru a-şi demonstra puterea, acum în mod deschis, în faţa întregii lumi.

Semnalul real de alarmă, marele semnal care a scuturat bine elitele occidentale readormite în siesta lor mintală şi fericite că “ăia” nu au luat peste 170 de locuri în Parlamentul European, a venit odată cu organizarea, în fine de martie acest an, la Sankt-Petresburg, a forumului intitulat “International Russian Conservative Forum”. Copreşedinţi, Yurii Liubomirsky de la “Russian National Cultural Center”, Chris Roman de la “Euro-Rus Party” din Belgia şi Alexander Sotnichenko, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea din Sankt Petersburg. Restul participanţilor sunt consemnaţi aici:

Partide care de la extrema dreaptă la extrema stângă au o reală admiraţie pentru Vladimir Putin. Sigur, şi pentru banii despre care se spune că le vin din Rusia, dar este limpede că modelul autocratic impus de liderul de la Kremlin este într-un deplin acord cu formula de societate pe care ei şi-o doresc. Extrema-stângă (vezi discursul entuziast al celor din Syriza, spre exemplu) cosnideră Rusia îdrept liderul luptei mondiale împotriva imperialismului şi instituţiilor sale reprezentative (FMI, Banca Mondială, sistemul bancar în general) precum şi al tendinţelor monopoliste americane.  Putin este considerat drept exemplul de politician care nu ezită în a utiliza forţa pentru impunerea intereselor proprii în defavoarea “sistemului corupt şi inuman” cu ale sale exponente citate în litania comună a altermondialiştilor: UE, NATO, conspiraţia globală iedeomasonică, cartelul producătorilor de arme etc.

De cealaltă parte, extrem dreaptă nu ezită să vorbească în termenii cei mai favorabili despre Putin- expresia eficienţei managementului autoritar de sistem şi cel care, cum sublinia şi Viktor Orban, nu a ezită să pună puterea şi prestigiul Rusiei în sprijinul valorilor creştine, promovând un naţionalism bazat de tradiţia ortodoxiei, opunându-se prin mijloace dure homosexualităţii, şi decandenţei morale occidentale.

În acest context, iată aprecierea făcută de organizaţia moscovită Centre for Strategic Communications: "Vladimir Putin a devenit liderul conservatorismului internaţional”, calitate în care, spun unele surse, ar putea accepta să devină, formal, liderul unei Internaţionale Naţionaliste sau Preşedintele său de Onoare.

Oricum, nu contenesc ştirile despre fluxurile continuue de bani care alimentează partidele extremiste şi eurosceptice din UE. Şi nu sunt doar zvonuri căci, spre exemplu, Marine Le Pen a recunoscut faptul că partidul pe care-l conduce, Frontul Naţional, a contractat un împrumut de 9 milioane Euro de la banca rusească FIRST CEZCH RUSSIAN BANK (FCRB) şi teama este că foarte multe dintre nucleele extremiştilor europeni ar primi sume considerabile de bani de la Moscova, direct sau indirect.

Care vor fi implicaţiile de sistem ale creării unei reale şi foarte influente “Internaţionale Naţionaliste”, ameninţare într-atât de serioasă încât să oblige Parlamentul European să ceară imperativ luarea de măsuri urgente? Există câteva analize prospective făcute de instituţii specializate, poate ar fi util să public câteva dintre concluziile lor, în atenţia guvernanţilor noştri care, poate, ar vrea să le citească între două drumuri înspre atât de ofertanta şi generoasa Uniune Eurasiatică.

Ce ar trebui să ne doară este că, toate, combină indicii de alarmă care situează România în aceeaşi categorie de risc cu Grecia, spre exemplu: stat slab, corupţie majoră la nivelul sistemului administraţiei şi cu caracter endemic previzibil, lipsă de autoritate a liderilor politici etc.

Mare atenţie la semnalele pe care le produce România în această perioadă de mari tensiuni, căci, acum, semnalele acestea, poate anodine altădată,  sunt percepute la o valoare şi o intensitate cu totul speciale. Drept care, dacă vom continua cu jocuri de tipul "mers la Baku în plină criză a relaţiilor cu Rusia" să nu ne mire că vom primi răspunsuri neaşteptat de dure şi de care România nu are nicidecum nevoie. Să nu credeţi că scandalul internaţional pornit de la acuzaţiile împotriva premierului român este pe cale să se sfârşească. Deloc.

Iar ruşii, mari jucători de şah, pe de o parte privesc drept normală întâlnirea liderilor politici Putin-Lukaşenko-Ponta, pe de alta autorizează publicarea de către un canal media considerat drept extrem de apropiat de ideologii lui Putin, a unui material foarte ofensiv care spune că, exact din cauza scandalului cu Ponta,  re ridică “semne de întrebare privind statutul României în cadrul UE”. Cu siguranţă, ei ştiu ceva ce dl. Victor Ponta, Premierul României, nu ştie încă...

Atenţie însă şi la sugestia implicită, veche de când lumea: “dacă ei nu vă vor, poate vă interesează oferta noastră”.  Alexander Alehin a descris odată în amănunt tehnica aceasta a breşelor false multiple în propria apărare, invitaţie adresată adversarului de a se lansa cu capul înainte, orbeşte şi entuziast, în capacana întinsă de profesionişti.