Contrar unor viziuni seculare, cum că religia ar fi o chestiune strict privată, ţin morţiş să afirm că religia este o chestiune de interes cât se poate de public. Un singur motiv invoc: ea are efecte publice, mai ales în cazul unor comunităţi importante de credincioşi. Convingerile (ne)religioase se manifestă cât se poate de real prin faptele noastre, motivate de diverse principii de viaţă. Indiferent că eşti pro sau contra religiei,  câtă vreme există o manifestare publică pe acest domeniu, ea nu poate fi izolată în spaţiul individualismului. Practic, dacă spaţiul public este un spaţiu deschis şi democratic, el nu poate fi sterilizat de religie. Erorile costă mult şi pe termen lung: extremism religios,  activism ateist,  conflicte,  tensiuni,  războaie chiar.

Democraţia ne învaţă că fiecare are dreptul la propriile opinii, dar nu trebuie să scăpăm din vedere că orice opinie care are urmări sociale majore devine chestiune de interes public. Aşa cum este şi religia. Care, în cazul creştinismului,  are un pronunţat caracter social: spiritul de comuniune este factor al păcii sociale şi chiar al progresului, dacă este înţeles şi aplicat corect.

Tocmai de aceea, statutul actual al BOR stipulează clar că instituţia de cult numită Biserica Ortodoxă Română este o instituţie de utilitate publică, dar autonomă faţă de Stat, însă în relaţii de cooperare şi dialog. Motivul este evident: credincioşii sunt şi cetăţeni ai Statului. Legea Cultelor nr. 489/2006, afirmă şi ea „Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică” (art. 8, alin. 1).

Nu ştiu exact ce presupune trecerea religiei de la serviciu public ne-esenţial la unul esenţial. Aşa cum sună HG,  mulţi au înţeles că primăria nu poate funcţiona fără religie. Cam eronat, după mine. În realitate, conform proiectului de HG, primăriile trebuie să asigure servicii auxiliare pentru educaţie, sănătate, cultură, religie, asistenţă socială, alimentare cu apă şi canalizare, iluminat public, salubrizarea şi gestionarea deşeurilor, producere transport distribuţie şi furnizare de energie termică în sistem centralizat, autorizare şi avizare transport public de călători. Probabil că primăriile vor trebui să acorde cultelor o importanţă mai mare în asigurarea unor servicii. Un soi de departament pentru culte în primării, cu un anume buget. Altfel, glumind, visez că fiecare primărie îşi va angaja un preot sau îşi va face un altar în curte.

  Ca preot,  nu pot decât să mă bucur de faptul că Guvernul acordă religiei importanţă mai mare, încât o ridică la rang de serviciu public esenţial la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Creşterea rolului religiei în societate nu poate decât să îmbunătăţească lumea în care trăim. 

Simetric, regret posibilele răbufniri anti-religioase ale seculariştilor. Au dreptul la opinie,  desigur, dar când trec la vehemenţă şi jigniri,  nu prea dau dovadă de democraţia, deschiderea şi înţelepciunea pe care le tot clamează. Tonul pe care spui o opinie arată duhul în care trăieşti.

Pe de altă parte, am şi o rezervă faţă de această decizie.

Ştiind bine că lumea politică este o lume a negocierilor,  unde interesele primează,  nu sunt atât de naiv încât să cred că autorităţile mor de dragul religiei şi au luat această decizie total dezinteresat. Probabil că la mijloc este tot o încercare de compromis între diversele poziţionări religioase (pro sau contra) ale actorilor sociali. Sau un început de transfer al religiei de sub tutela autorităţilor centrale către cele locale.

Mă gândesc doar la felul în care autorităţile au tratat componenţa familiei în proiectul de modificare a Constituţiei. Azi se propunea ca familia să fie alcătuită dintre un bărbat şi o femeie, peste o săptămână acest amendament dispărea. Gafă? Eroare? Joc politic mai degrabă.

Aşa că, la aflarea deciziei, dincolo de bucuria stăpânită pe care cultele vor trebui să o aibă, dar şi de greaţa pe care n-aş vrea să o resimtă seculariştii, cred că la mijloc este vorba de un joc politic.

Cultelor li s-a dat ceva. Mult sau puţin,  încă nu mi-e clar.

Ce li se cere în schimb, mă interesează deopotrivă.

PS. Interesant este că,  în aceiaşi şedinţă de Guvern, proiectul Roşia Montană a devenit proiect de utilitate publică şi de interes naţional deosebit.