Stimate domnule ministru Adrian Curaj,

Am luat act de lansarea în dezbatere publică, pe site-ul MENCS, a proiectului de Ordin privind adoptarea Regulamentului de organizare si functionare al Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare şi de nominalizarea Societăţii Academice din România printre organizaţiile care pot face propuneri. Deşi avem o largă paletă de experţi asociaţi cu diplome de la universităţi de rang (aici), considerăm că această onoare nesolicitată ne-a fost oferită datorită mai ales implicării noastre prin Coaliţia pentru Universităţi Curate, unde avem multe alte organizaţii ca membri. Vă mulţumim pentru încredere.

Propunerea de selecţie a unui viitor CNACTDU pe baze mai obiective este de lăudat şi susţinut. Cel actual este dominat de persoane cu profil mai degrabă politic decât academic, cu mulţi miniştri, rectori, persoane care într-o formă sau alta sunt asociate cu impasul la care a ajuns aeducaţia superioară şi care în primul rând au avut ocazia de a formula criteriile evaluării şcolilor doctorale din România, aşa cum le cerea legea, de câţiva ani buni, dar nu au făcut acest lucru. Desigur că se impune să se formeze un nou CNACTDU, care să proceadă neîntârziat la misiunea unde educaţia superioară pare să fi dat greş: prevenirea imposturii de masă şi asocierea imposturii cu cele mai înalte funcţii în stat.

În acest sens, ne îngrijorează faptul că există printre rectorii şi prorectorii din România atât de multe cazuri de suspiciuni de plagiat. Este clar că în noul CNACTDU vor trebui să existe incompatibilităţi clare, astfel ca nimeni cu funcţii de conducere în universităţi sau alte foruri de acreditare şi control să nu poată fi simultan membru în CNACTDU, pentru a evalua persoane şi şcoli doctorale cu deplină independenţă. Suntem la fel de preocupaţi şi urmărim demersul colegilor noştri de la GRAUR, care au semnalat că mai multe Academii din România, printre care Academia Română, ar avea cazuri de plagiat (sursa – aici).

plagiat graur

Devine o situaţie periculoasă aceea în care nicio instituţie prestigioasă nu reuşeşte să se auto-reglementeze din punct de vedere al fraudei academice şi o iluzie că, în aceste condiţii, cooperarea dintre instituţiile noastre poate rezulta în altceva decât într-o nouă comisie de oameni vulnerabili, care să aleagă să nu facă nimic mai degrabă decât să fie expuşi presiunilor de tot felul.

Sugestia noastră, aşadar, este de a înlocui mecanismul propus de dvs. cu unul mult mai simplu, transparent şi obiectiv. Educaţia superioară nu are nevoie de o comisie cu trei sute de persoane, care ar aduce practic actori din toate instituţiile cu probleme, facilitând noi înţelegeri oculte şi suboptimale din punct de vedere al evaluării. Sugestia noastră este să vă mărginiţi la trei nume din fiecare specialitate, alese în funcţie de numărul de citări pe Google Academic, cea mai comprehensivă formă de citare. Dacă există academici care nu doresc să fie implicaţi, sau dacă apar incompatibilităţi, puteţi coborî la numărul patru, sau cinci, sau mai jos pe listă, esenţialul este însă că o asemenea comisie ar cuprinde oamenii cei mai marcanţi ai fiecărei specialităţi, care ar fi deci perfect calificaţi să exercite activitatea din CNACTDU fără a fi legaţi de vreo instituţie anume şi deci autonomi să-şi exercite atribuţiile. În acest fel, eliminaţi procesele complicate de nominalizare şi auto-propunere şi o simplă secretară poate compune un CNACTDU optimal din punct de vedere academic şi al integrităţii. Încurajăm, de altfel, pe toate instituţiile nominalizate în acest proces – CNR, Academia, Universităţile, Ad-Astra să facă publice profilurile de Google Academic ale profesorilor şi cercetătorilor lor, demers deja realizat de noi la SAR. Şi pentru studenţi, şi pentru comunitatea academică din România, este cel mai transparent, accesibil şi mai folositor fel de a prezenta activitatea noastră academică. Este şi mai bine dacă acest gest poate fi completat şi cu publicarea online a câtor mai multe lucrări de masterat, doctorat sau publicaţii, cum am făcut noi în Biblioteca de politici publice (aici), ca un exemplu că experţii noştri academici nu au nimic de ascuns şi îsi pun munca la dispoziţia publicului larg. Dacă acest lucru se realizează, s-a făcut deja jumătate din treaba viitorului CNACTDU!

Rămânem la dispoziţia dvs pentru orice alte lămuriri,

Alina Mungiu-Pippidi

Preşedinte SAR, profesor de studiile democraţiei, Hertie School of Governance

25 martie 2016

Puteţi comenta acest articol pe România Curată