Cu costumele şifonate, semn că de abia au apucat să aţipească o oră-două pe cine ştie ce canapea, cu cămăşile albe murdare la guler, mustind de sudoare, având nasturele de sus desfăcut şi cravata în dezordine spre a putea respira şi a nu fi sufocaţi de-a binele şi de revoltă, şi de căldură, patri(h)oţii români au protestat mai ceva decât au făcut-o cu mulţi ani în urmă. Atunci când acelaşi profesor a publicat prima lui carte care a produs deranj. sCea din 1997 despre istorie şi mit în conştiinţa românească. Hai, treacă-meargă, îl iertăm pe dl profesor că ne mai arată cum ne-am supradimensionat eroismele, conştiinţa de neam, dragostea de glie şi sentimentele de unitate naţională, dar să ne spună că trăim într-o ţară altfel şi că şi noi am fi altfel, aşa ceva e peste poate!

Admit că „De ce este România altfel”, fie şi în a doua ei ediţie revăzută, nu este chiar cea mai bună carte a domnului Lucian Boia. Dar că un pic de dreptate are totuşi profesorul de la Bucureşti, vedem chiar în zilele acestea. Când România este în plin scandal. De fapt, în plin dublu scandal.

Primul îl are drept protagonist pe doctorul Raed Arafat în capul căruia se sparg toate stângăciile şi greşelile comise în cursul laborioaselor operaţii de salvare a răniţilor de pe urma incendiului din Colectiv. În ţara altfel, care este România, e nevoie de un ţap ispăşitor care să deconteze neglijenţa naţională acumulată nu doar în ultimii 25 de ani de democraţie, ci şi în vremea comuniştilor în sistemul de gestionare a dezastrelor ori al medicinei de urgenţă. Ţapul ispăşitor e doctorul Raed Arafat de care se pare că şi guvernul Cioloş vrea să se debaraseze, dar ori nu ştie, ori nu are curajul să o facă pe faţă. Scurt pe doi. Bărbăteşte. Chiar dacă dl Raed Arafat nu mai beneficiază de simpatia populară din 2012, o simpatie care s-a aflat, cel puţin aparent ori în primă instanţă, la originea manifestaţiilor antiguvernamentale şi anti-Traian Băsescu de pe urma cărora a fost concediat la pachet Executivul obosit şi neperfeormant, condus de premierul-marionetă Emil Boc.

Cel de-al doilea scandal îl are drept personaj principal pe însuşi dl Dacian Cioloş. Care, trezindu-se duminică dimineaţă prea-devreme s-a dus la Pro Tv. Fără a bea înainte suficientă cafea. Şi a spus, nefiind încă chiar foarte deştept, ceea ce a spus despre cartelele prepay de origine românească ce ar fi fost folosite în atacuri teroriste. Sau despre care a înţeles domnia-sa că ar fi fost folosite. Dl Cioloş a făcut pe misteriosul şi, din câte se pare, nu a prea fost inspirat când a decis să acţioneze astfel. Încă în cursul zilei de duminică, la adresa domniei-sale, au fost formulate mai toate acuzaţiile pe care le enumeram în editorialul de ieri. Şi care mi-au fost puse în cârcă de cititori neglijenţi, care nu ştiu să decodeze semnificaţia unui condiţional ori, pur şi simplu, ţin morţiş să demonstreze că în ţara altfel nu se ştie citi presa. O observaţie făcută demult de regretata Magdalena Boiangiu.

Iniţial, SRI nici nu a confirmat, nici nu a infirmat spusele domnului prim-ministru, fapt ce l-a determinat pe marele analist ce răspunde la numele de Ion Cristoiu să scrie că serviciul condus, în realitate, de generalul Coldea i-ar fi dat peste bot întâiului sfetnic al preşedintelui Iohannis. Nu ştiu cum ar fi facut-o de vreme ce SRI a emis pe data de 28 martie un comunicat din care rezultă ca în Siria şi Irak s-ar fi găsit astfel de cartele. Între timp a apărut chiar şi informaţia, venită din ţări occidentale, cu un plus de experienţă în lupta antiteroristă, că Dacian Cioloş ar cam fi înţeles greşit. Sau că s-a făcut că înţelege altfel. Spre a găsi pretextul numai bun pentru a promova o OUG al cărei rost ar fi controlul vânzării respectivelor cartele. Trecând astfel peste hopul reprezentat de obiecţiile din 2014 ale Curţii Constituţionale.

S-a mai întâmplat ceva. Ceva care chiar asta arată. Că România este o ţară altfel. Credeam în editorialul de ieri că se vor găsi voci gata să afirme că Dacian Cioloş ar fi omul SRI. Iată că s-au găsit şi voci gata să afirme că, de fapt, prim-ministrul României ar fi omul altora. Al altor servicii. Că ar fi agent sub acoperire. Face această afirmaţie fostul securist cu condicuţă şi notorietate publică, fostul brigand de presă, fostul senator - cum altfel decât liberal, fostul puşcăriaş şi campion al literaturii carcerale post-decembriste pe nume Sorin-Roşca Stănescu. Iar Stelian Tănase, mare profesor universitar cu probleme în respectarea normelor ortografice, ortoepice şi de punctuaţie, cadru didactic conducător de doctorate la Facultatea de Ştiinţe Politice a ilustrei Universităţi din Bucureşti, mândria politologiei româneşti, reproduce pe blogul său aberaţiile lui Roşca-Stănescu şi ni le recomandă drept utile teme de meditaţie.

Şi atunci, nu este România exact asta. O ţară altfel?