Pata pe creier

„Doctorul Gerhard Roth susţine că a găsit zona din creier unde se găsesc instinctele malefice, care preiau controlul în cazul criminalilor şi violatorilor”. Neurologul german afirmă că „petecul malefic se găseşte în lobul central şi arată ca o zonă întunecată cînd este scanat cu raze X” .

Respect cercetătorii, curajul şi consecvenţa lor. Dar, ca unul care a discutat cu foarte mulţi criminali, am unele rezerve în legătură nu cu relevanţa, cît mai ales cu utilitatea constatărilor specialistului german. N-am calitatea şi nici nu vreau să-i contest profesionalismul şi pregătirea neurologului german, dar îmi este greu să nu-mi aduc aminte de un predecesor al lui în „ştiinţa” identificării potenţialilor infractori, om care a dat naştere unei teorii ce nu poate opera din cauza subiectivismului şi discriminării.  

L-am numit aici pe celebrul Cesare Lombroso, cel mai elogiat, dar şi cel mai contestat personaj din istoria criminologiei, considerat fondatorul criminologiei pozitiviste. Doar că el se baza în studiile lui pe aşa zisele „stigmate anatomice” (malformaţii ale scheletului, cutiei craniene, asimetrii, anomalii de natura fiziologică, psihologică dar şi multe alte astfel de particularităţi). Atît putea ştiinţa pe la 1896. Acum se pare că n-are limite. Ştiinţa, zic.

Mă întreb totuşi de ce s-a chinuit şi a riscat neurologul german să studieze atîţia criminali ajunşi după gratii cînd ar fi putut să facă acel studiu într-un mediu mult mai lipsit de pericol. Da, ar fi putut face studiul folosindu-se de prezenţa pe mapamond a atîtor politicieni: germani, americani, francezi, olandezi, români etc.

Sunt convins că pata aceea întunecată, dacă ea există cu adevărat, se vede mult mai clar la această categorie socială. Cînd spun asta, mă gîndesc la deciziile pe care le-au luat şi le iau în continuare. Decizii prin care s-au scumpit sau au dispărut medicamente, s-au micşorat veniturile, s-au mărit taxele, s-au redus locuri de muncă, s-au tăiat subvenţii şi ajutoare. Şi astfel au murit oameni. Mulţi oameni.

Criminalii, aşa cum sînt ei denumiţi în literatură şi în studiile de specialitate, au pe conştiinţă una şi uneori doua sau trei victime. Criminalii în serie sunt excepţii.

Organismele financiare internaţionale, guvernele şi parlamentele care dau viaţă (şic) unor adevărate planuri-genocid, ar trebui să facă obiectul studiului neurologului german. Pentru că ei sînt mai criminali decît criminalii!

Pentru că numai nişte oameni cu mari pete pe creier şi conştiinţe pot gîndi şi pot acţiona aşa cum gîndesc şi acţionează cei ce conduc lumea. Atît la nivel mondial, cît şi la nivel statal. Istoria şi prezentul confirmă clar cele susţinute de mine aici.

Revenind la studiile şi cercetările pe care se cheltuiesc bani mulţi, de la contribuabili desigur, gîndesc eu că ar fi mai practic şi eficient să se concentreze aceste cercetări spre a combate, de exemplu, cel mai prolific criminal: cancerul. Boală care parcă şi-a propus şi reuşeşte să ucidă cît mai multi oameni. La concurenţă cu politicile financiare mondiale în care un cuvînt greu îl au şi reprezentanţii cartelurilor farmaceutice. Prin eradicarea multora dintre bolile curabile ar scădea cifra de afaceri a acestor carteluri şi nu ar mai opera selecţia naturală „ajutată” de aceleaşi concepte criminale.

Ştiinţa poate fi folosită şi în folosul oamenilor ...

În concluzie: atunci cînd pereţii casei stau să cadă, ferestrele sînt sparte şi acoperişul este plin de găuri, iar furtuna se apropie, nu te-apuci să lustruieşti argintăria ...