„Aşadar - rememorează Mircea Snegur -, Frontul Popular declanşase nişte acţiuni necontenite care nu plăceau tuturor. Într-un fel sau altul, ele se răsfrângeau negativ asupra relaţiilor interetnice. Oraşele rusofone cereau desfăşurarea unui referendum în problemele limbilor, acordarea statutului de limbă de stat nu numai limbii moldoveneşti, ci şi celei ruse, în caz contrar (ameninţau liderii locali de aici), situaţia putea deveni imprevizibilă“.

Chişinăul se radicalizează

Mişcarea „Edinstvo“, o ramură a mişcării unionale „Interfront“, era condusă de Piotr Şornikov şi Vasili Iakovlev, iar prima întâlnire a membrilor acestei mişcări se desfăşurase în iulie 1989, în Chişinău, fiind puternic sprijiniţi în demersurile lor de către personalităţi ale URSS, precum mareşalul Serghei F. Ahromeev, consilier militar al lui Mihail S. Gorbaciov şi deputat al Congresului Deputaţilor Poporului din URSS din partea oraşului Bălţi. Pe 20 iulie 1989, Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a organizat o masă rotundă cu participarea reprezentanţilor FPM (Vasile Nedelciuc, Nicolae Negru şi Ion Ţurcanu) pentru a se discuta asupra cererilor FPM din 25 iunie. Autorităţile de la Moscova ţineau sub o permanentă supraveghere evoluţia evenimentelor din RSSM, iar în prima jumătate a lunii iulie 1989, la Chişinău, va sosi din nou V. I. Nakonecinîi, şef de sector la CC al PCUS pentru Ucraina şi Moldova. Liderii de la Kremlin erau extrem de nemulţumiţi de modul în care CC al PCM gestiona situaţia în republică şi, totodată, doreau să ştie care este poziţia minorităţilor rusofone din RSSM, precum şi a FPM. La finalul vizitei, V. I. Nakonecinîi a recomandat activului de partid şi de stat de la Chişinău să se folosească de punctele slabe ale FPM care era considerat ca fiind un adversar politic extrem de periculos. V. I. Nakonecinîi se referea la lipsa de unitate în sânul conducerii FPM şi la lupta pentru putere din sânul conducerii.

În cursul zilei de 29 iulie 1989, la recomandarea prim-secretarului Simion Grossu, Mircea Snegur va fi ales în funcţia de Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM după ce trecuse prin furcile caudine ale Secţiei Organizatorice a CC al PCUS şi ale Plenarei CC al PCM. A doua zi, 30 iulie 1989, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM va participa la un miting al FPM organizat la Teatrul de Vară din Chişinău. În discursul ţinut în faţa celor 10.000 de cetăţeni, Mircea Snegur se va pronunţa pentru recunoaşterea limbii moldoveneşti ca limbă de stat şi reve­nirea la grafia latină, precum şi pentru adoptarea tricolorului ca simbol naţional, înţelegând, astfel, că procesele de renaştere sunt ireversibile şi că trebuie să le susţină integral prin utilizarea deplină a prerogativelor de Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM.

„Pentru Snegur şi colegii săi, problema limbii s-a dovedit a fi o armă puternică împotriva vechilor elite de partid şi de stat (rusofone şi transnistrene - n. n.), observa istoricul american Charles King. Referindu-se la comportamentul elitei comuniste din RSSM în perioada 1988 - 1991, istoricul Iulian Fruntaşu consemnează: „Moderaţii regimului, în acest «pact» moldovenesc al tranziţiei, au fost mai abili şi au reuşit să gestioneze tranziţia cu pierderi minime pentru cercul lor de foşti tovarăşi de partid, preluând şi utilizând cu o încredere crescândă vocabularul naţionalizant-eliberator al elitei mişcării social-politice frontiste“.

În cursul zilei de 2 august 1989, FPM va condamna Pactul Ribbentrop-Molotov printr-o Declaraţie şi va cere guvernului de la Moscova: 1) să recunoască drept anexi­une includerea în anul 1940 în componenţa URSS a Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi 2) să restituie RSSM teritoriile incluse nelegitim în componenţa RSSU (fostele judeţe Ismail, Bolgrad, Cetatea Albă şi Hotin). Pe 17 şi 18 august 1989, Comisiile noului Prezidiu al Sovietului Suprem al RSSM au început examina­rea proiectelor de legi: Cu privire la statutul limbii moldoveneşti, Cu privire la funcţionarea limbilor în teritoriul RSSM şi Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină, urmând ca ele să fie dezbătute şi adoptate în plenul Sovietului Suprem al RSSM, pe 29 august 1989.

Citeşte analiza completă pe aesgs.ro.