Dosarul Revoluţiei s-a întors la Curtea Supremă. Pe 26 martie au loc dezbateri cu privire la felul în care procurorii au remediat rechizitoriul

Dosarul Revoluţiei s-a întors la Curtea Supremă. Pe 26 martie au loc dezbateri cu privire la felul în care procurorii au remediat rechizitoriul

Imagine: Adevărul / Ionuţ Mureşan

Dosarul Revoluţiei din 1989 – în care sunt vizaţi fostul preşedinte Ion Iliescu, generalul (r.) Iosif Rusşi Gelu Voican Voiculescu – s-a întors pe masa Înaltei Curţi, iar la termenul din 26 martie urmează a fi dezbăture remedierile aduse de procurori rechizitoriului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dezbaterile din Dosarul Revoluţiei se vor relua pe data de 26 martie,ora 9, la sala Secţiei Penale şi este de aştepat să se prezinte, din nou, sute de părţi civile.
 
Pe data de 9 octombrie 2020, Dosarul Revoluţiei a fost restituit de judecătorii ICCJ procurorilor Secţiei Parchetelor Militare pentru a remedia trei vicii care, în eventualitatea unei condamnări, ar fi dus la anularea acesteia, susţine Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989“. 
 
Cele trei aspecte de nelegalitate sunt: 
 
  • confirmarea rechizitoriului de către un procuror care a lucrat în dosar, 
  • alipirea a sute de volume care nu au legătură cu procesul 
  • controverse cu privire la data finalizării rechizitoriului, în 2019, aşa cum rezultă dintr-un matrial video.
Toate cele trei motive ar fi putut constitui temei de anulare a deciziei în cazul unei eventuale condamnări pronunţate de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) cu privire la Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, trimişi în judecată anul trecut pentru infracţiuni contra umanităţii săvârşite în perioada 22-30 decembrie 1989.
 
„Oricare dintre cele trei vicii de procedură ar fi dus la anularea unei eventuale condamnări“, spune Doru Mărieş.
Unul dintre vicii este o filmare (n.r.- vezi facsimil) în care procurorii militari spun că au semnat trimiterea în judecată a celor trei inculpaţi la trei zile după data comunicată, oficial, de Parchetul General. Cei trei s-au filmat în birou, iar înregistrarea a ajuns la inculpaţi, spune Doru Mărieş.
 
 
„Sunt 3 adrese pe care eu le-am făcut anul ăsta către Secţia Parchetelor Militare, ale căror răspunsuri le semnează chiar procurorul Cătălin Ranco Piţu. Spune că rechizitoriul a fost semnat pe data de 5 aprilie 2019. Într-una spune că rechizitoriul a fost confirmat pe data de 8 mai. În alta spune că a fost confirmat pe 8 aprilie. În cea de-a treia adresă scrie negru pe alb că l-a verificat şi inclusiv semnat pe data de 5 aprilie. Oricum îl prindeam: dacă zicea pe 8, îl prindeam cu minciuna pe document, dacă zicea că e 5, îl prindeam cu minciuna pe înregistrare“, a declarat, pentru „Adevărul“, Doru Mărieş.
 
Concret, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989“ a intrat în posesia unei înregistrări video care îi surprinde pe Gheorghe Cosneanu, fost şef al Parchetelor Militare (în funcţie în primăvara anului 2019 - n.r.), pe procurorul Cătălin Ranco Piţu şi pe un consilier, a cărui identitate nu este încă stabilită, în timp ce semnează trimiterea în judecată a inculpaţilor Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus în Dosarul „Revoluţiei“, pentru fapte comise în perioada 22-30 decembrie 1989.
 
Numai că, în înregistrare, procurorii cu greu se pun de acord asupra datei în care s-au filmat. Unul spune în faţa camerei video că este data de 8 aprilie 2019, altul îl corectează: 9 aprilie. Apoi, unul spune că anul este 2018, altul 2019. Problema identificată de Doru Mărieş este că Parchetul a comunicat, oficial, că Iliescu, Voican-Voiculescu şi Rus au fost trimişi în judecată pe 5 aprilie 2019. „Cred că nu mai e nimic de spus, atâta timp cât adresele nu coincid, ei se filmează, se dau singuri în primire. Opinia publică vede aceste 3 falsuri trimise de şeful Parchetelor Militare. La un an distanţă, el minte, măcar să îşi fi adus aminte că s-au filmat. Să vină şi să infirme propria înregistrare“, a subliniat Doru Mărieş.
 

Numărul de volume, „umflat“ 

 
O altă chestiune controversată este legată de numărul de volume din Dosarul „Revoluţiei“. „Augustin Lazăr (fostul procuror general - n.r.) spunea că numărul de volume e 3.300, din care peste 2.000 lucrate de ei. Am făcut adresă către Secţia Parchetelor Militare şi ne spune că avem 2.989 volume, semnează procurorul Cătălin Ranco Piţu. Curtea Supremă ne spune că avem 3.001, fapt confirmat în adresa ICCJ. Spuneţi-mi şi mie: s-a finalizat dosarul, este restituit la Parchet, dar nu ştim nici acum câte volume are. Chiar şi un copil de clasa a IV-a ştie câte caiete are în dotare“, arată Doru Mărieş.
 
El susţine că procurorii militari din subordinea lui Gheorghe Cosneanu au „umflat“ Dosarul „Revoluţiei“ în care sunt vizaţi Iliescu, Voican-Voiculescu şi generalul Iosif Rus cu volume din Dosarul „Revoluţiei“ de la Sibiu. 
„Ce au făcut aceşti indivizi: ei au măturat efectiv tot ce a fost acolo, inclusiv dosare închise, şi le-au alipit ca să se laude cât au lucrat ei. În realitate, nu ştiu dacă au 400-500 de volume în toată această perioadă. Şi doamna preşedinte întreabă: de ce mi-aţi trimis Dosarul «Sibiu», care nu are nicio legătură?“, a explicat Doru Mărieş.
 

Şeful Parchetelor Militare şi-a avizat propria anchetă

 
A treia chestiune vizează un important viciu de procedură, de natură a atrage nulitatea rechizitoriului, anume că fostul şef al Parchetelor Militare, Gheorghe Cosneanu, a vizat ca procuror ierarhic superior un rechizitoriu în care tot el a lucrat. 
 
„Era pericolul ca doamna preşedinte să nu vadă aceste 600 de lucrări făcute în dosar de către Gheorghe Cosneanu. El a lucrat în acest dosar şi orice student la Drept în anul I ştie că cel care lucrează în dosar nu are voie să confirme (n.r. – rechizitoriul). Îi era foarte greu judecătoarei să caute 600 şi ceva de file într-un milion de pagini. Noi le-am scos şi am sesizat-o cu fiecare filă lucrată de Gheorghe Cosneanu, fiecare declaraţie luată, fiecare infirmare. Şi îi întreabă (n.r. – judecătoarea pe procurori) de ce a confirmat, dacă a lucrat în dosar“, a declarat Doru Mărieş. 
 

Dosarul a bătut pasul pe loc cât timp Ion Iliescu a fost preşedinte

 
Dosarul „Revoluţiei“ a ajuns pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la aproape 30 de ani de la evenimentele sângeroase din decembrie 1989, după o serie de clasări, soluţii de neîncepere a urmăririi penale şi declinări între diverse unităţi de Parchet. 
 
Evenimentele din decembrie 1989 sunt împărţite în două perioade în funcţie de momentul fugii dictatorului Nicolae Ceauşescu, cu elicopterul, de pe cădirea Comitetului Central: Prima perioadă, între 14 şi 22 decembrie 1989, este cea a unei revoluţii autentice, aşa cum spune Doru Mărieş, iar cea ulterioară datei de 22 decembrie este o contra-revoluţie sub comanda FSN-MApN. 
 
„Ultima perioadă cade în sarcina celor care au preluat puterea, adică Ion Iliescu, FSN, Petre Roman, Mazilu, Brucan, Măgureanu şi alţii. Oamenii care au murit atunci, precum şi cei răniţi, fiecare a avut dosarul lui. Aceste dosare au fost la Reşiţa – 40 şi ceva de oameni, la Brăila – la fel, Cluj, Arad, Sibiu, Iaşi, Craiova, Bucureşti, Timişoara etc. Toate aceste dosare au fost închise unul câte unul, adică peste 8.000 de victime, până în 1995. Toate au primit neînceperea urmăririi penale“, spune Doru Mărieş.
 
Odată cu anul 1997 şi cu venirea la putere a Convenţiei Democrate, au fost deschise trei mari dosare cu privire la Revoluţie: Dosarul „Timişoara“ (în care au fost condamnaţi, mult mai târziu, generalii Stănculescu şi Chiţac), Dosarul „Cluj“ şi Dosarul „Sibiu“. 
 
În 2004, Asociaţia „21 Decembrie 1989“ a formulat o plângere pentru fapte imprescriptibile, precum genocidul. Procurorul militar Dan Voinea a reluat cercetările inclusiv împotriva lui Ion Iliescu, pe atunci preşedinte, la al treilea mandat. La plângerea formulate de Asociaţia „21 Decembrie 1989“ au fost conexate toate dosarele victimelor Revoluţiei din teritoriu, peste 8.000 de cauze. 
 
„În 2007 cercetările erau destul de avansate: erau peste 40 de criminali puşi sub urmărire. Şi atunci a venit CCR şi a dat o decizie prin care a spus: dosarele în care sunt implicaţi militari şi civili nu mai sunt instrumentate de Secţia Parchetelor Militare, ci sunt trimise la Secţia Civilă. În acel moment, generalul Voinea a pus pixul jos şi nu a mai avut dreptul să lucreze în acest dosar“, a spus Doru Mărieş.
 
În 2009, urmare a schimbării competenţei de instrumentare a dosarului, Ion Iliescu şi alţi membri de frunte ai FSN au fost scoşi de sub urmărire penală. 
 
„Şi atunci eu am intrat în greva foamei, am deschis acţiunea la CEDO, am luat dosarele şi le-am trimis (n.r. – la Strasbourg) ca să probăm marele număr de victime. În 2010, domnul Boc – ne place, nu ne place – împreună cu Traian Băsescu au desecretizat toate jurnalele de luptă ale Armatei şi în acest fel am obţinut proba crimei“, spune Mărieş.
 
Pe rolul CEDO s-au judecat în paralel Dosarul „Revoluţiei“ şi cel al „Mineriadei din 13-15 iunie 1990“, iar curtea a ajuns la concluzia că ele vizează crime împotriva umanităţii pe care statul român trebuie să le elucideze şi să îi tragă la răspundere pe cei vinovaţi. 
 
Urmarea imediată a deciziei CEDO a fost că Dosarul „Revoluţiei“ a fost închis, iar cel al „Mineriadei“ a fost deschis, în 2015, pe vremea procurorului general Tiberiu Niţu. Abia în perioada de interimat a lui Bogdan Licu s-a redeschis şi Dosarul „Revoluţiei“ pentru faptele ulterioare datei de 22 decembrie 1989, vizaţi fiind Ion Iliescu şi oamenii lui din FSN, iar cercetările au fost continuate de procurori în mandatul lui Augustin Lazăr.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările