Demisia numitului Oprea Gabriel nu rezolvă mare lucru

Faptul că generalul de carton pe nume Oprea Gabriel a decis vineri după-amiază să demisioneze din Senat nu rezolvă mare lucru. Nici din punct de vedere practic, nici din perspectivă etică sau morală şi nici din punct de vedere politic

Numitul Oprea Gabriel, mai bine cunoscut oamenilor de rând după porecla Generalul Izmană, nu poate fi urmărit penal cel puţin deocamdată. Este nevoie ca DNA să formuleze o nouă cerere în acest sens, cerere ce trebuie adresată spre aprobare preşedintelui Klaus Iohannis. Pentru simplul motiv că cetăţeanul Oprea Gabriel a fost ministru. Pentru ca preşedintele să aibă temei legal spre a-i da curs, e obligatoriu ca DNA să aducă în favoarea solicitării sale noi probe.

Ar fi cu totul deplasat să credem că numitul Oprea Gabriel şi-ar fi dat demisia din Senat ca urmare a nu ştiu cărei crize de conştiinţă. A nu ştiu căror răscoliri morale. Fostul ministru, fostul prim-vicepremier, fostul aspirant la postul de prim-ministru nu are în dotare, în cazarmament sau în numeroasele lui izmene nici onoare şi nici demnitate. Generalul Oprea fiind un laş s-a speriat, şi-a făcut repede un calcul crezând că prin gestul său auto-apreciat drept eroic ne mai poate păcăli o dată, ne-ar mai putea cerşi iertarea.

Numitul Oprea Gabriel e pe mai departe de neiertat, cum de neiertat sunt nu doar cei 73 de senatori ce i-au ascultat lunea trecută miloaga. De neiertat este întregul Senat, de neiertat este întreaga clasă politică românească. Cea care în anul scurs de la tragedia din clubul Colectiv nu s-a reformat, nu a învăţat nimic. A rămas cantonată în nesimţirea ei specifică.

Ce poate fi mai relevant în acest sens decât obraznicul interviu al senatorului ALDE, fost ministru al Culturii, cu numele din buletin Barbu Daniel. Un ins ce are nemărginita neruşinare de a compara traiul dulce de parlamentar cu cel al ostaşilor români plecaţi în misiune în marile teatre de război ale lumii.

Iar dacă punem la socoteală că sus-numitul individ este profesor universitar, deci şi educator, că formează generaţii de politologii, chiar se pare că suntem condamnaţi pe veci. Că nu mai avem nici o scăpare.