De ce trenează de 28 de ani ancheta în dosarul „Revoluţiei”

Foto:Arhva

Procurorii militari investighează dosarul „Revoluţiei” trebuie să stabilească cine a fost în spatele planului de diversiune care a fost aplicat după fuga cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu, din 22 decembrie 1989. Miza anchetei în acest caz: cine avea puterea în stat şi a emis ordinele care au dus la moartea a sute de persoane

Se împlinesc 28 de ani de când românii şi-au câştigat în stradă libertatea dându-şi viaţa pentru a schimba destinul unei ţări sufocate de un regim totalitar. Au murit atunci peste 1.000 de oameni, iar peste 3.000 au fost răniţi, iar principalii vinovaţi nu au fost găsiţi nici azi. Dosarul „Revoluţiei” din 1989 este una dintre cele mai tergiversate anchete din istoria practicii judiciare din România. 

Ultimele date din anchetă

Pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 12.00, soţii Ceauşescu au fugit cu elicopterul de pe acoperisul Comitetului Central. Grupul de conducere, format în jurul lui Ion Iliescu, a pus în seara zilei de 22 decembrie bazele noii structuri de putere: Frontul Salvării Naţionale. Lider al Consiliului FSN a fost ales Ion Iliescu. Săptămâna aceasta procurorii militari au explicat care este stadiul anchetei. Noile date au scos la iveală faptul că „în decembrie 1989 nu a existat vid de putere”. 

Potrivit anchetatorilor, în seara zilei de 22 decembrie s-a declanşat o diversiune militară care ar fi fost atent pregătită. Totul ar fi început de la TVR şi de la posturile de radio care au transmis populaţiei o „psihoză teroristă”. Din fruntea Armatei s-ar fi dat o serie de ordine militare diversioniste. „În anul 1987 forţele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura ţevii şi imitatoare privind desantul de paraşutare”, arătau anchetatorii. 

În această diversiune s-ar fi încercat asasinarea cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu de trei ori. Ea s-a finalizat cu pregătirea judecării în regim de urgenţă a fostului preşedinte şi a soţiei acestuia şi executarea celor doi.  Procurorii militari au mai arătat că după anul 1989, probe importante, de natură să stabilească adevărul privind Revoluţia, au fost distruse sau alterate. Practic, anchetatorii au dat de înţeles că ce s-a întâmplat în decembrie 1989 a fost un plan pus la punct de cei care au preluat puterea.

Pe durata Revoluţiei, potrivit datelor oficiale, numărul decedaţilor şi mutilaţilor prin împuşcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată. Conform evidenţelor din anul 2005, numărul total al celor decedaţi prin împuşcare pe durata revoluţiei a fost de 1.142, al răniţilor de 3.138, iar al celor reţinuţi se ridica la 760.

Viciile din anchetele „Revoluţiei”

Magistraţii au ajuns la aceste concluzii după ce au lucrat alert în ultimul an. Ancheta a fost redeschisă în aprilie 2016, de fostul procurorul-general interimar de atunci, Bogdan Licu. Procedura de redeschide a durat mai multe luni, iar în noiembrie 2016, procurorii au extins ancheta, in rem, sub aspectul infracţiunii contra umanităţii. Licu explica atunci că nu a existat o preocupare pentru stabilirea unor aspecte esenţiale referitoare la evenimentele din perioada 17 — 30 decembrie 1989.

„Am constatat astfel că procurorii, deşi au efectuat un număr mare de acte de urmărire penală în cauză, nu au valorificat informaţii importante furnizate de acestea, dar nici informaţii furnizate de numeroase lucrări care se referă la aceste evenimente, în multe din aceste cărţi, rapoarte, jurnale, monografii fiind prezentate documente şi mărturii extrem de importante în economia anchetei”, declara Licu când a anunţat redeschiderea dosarului.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă indicii în sensul că s‐a încercat crearea aparenţei unui război civil, în condiţiile în care mijloacele mass‐media vehiculau, la acea dată numărul de 60.000 morţi, Bogdan Licu

De ce fusese clasat cazul

Cazul fusese închis prin  Ordonanţa din 14 octombrie 2015 a Secţiei Parchetelor Militare din PICCJ sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, „nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare”.

Tot atunci s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunile de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.

Anchetatorii au arătat în rezoluţia de clasare că, în unele dintre cazurile avute în atenţie, persoanele vinovate de omor sau rănire prin împuşcare au fost judecate sau deja condamnate în alte dosare.