Cum a motivat instanţa decizia prin care a impus Casei de Sănătate să achite spitalizarea la o clinică privată a unei paciente refuzate de spitalele de stat

Cum a motivat instanţa decizia prin care a impus Casei de Sănătate să achite spitalizarea la o clinică privată a unei paciente refuzate de spitalele de stat

Imagine de arhivă

În luna mai, instanţa a obligat Casa de Asigurări de Sănătate  a Municipiului Bucureşti la plata a circa 15.000 de euro, costuri de spitalizare la o clinică privată, pentru o pacientă a cărei internare la un spital de stat a fost refuzată. Reclamantei „i-a fost imposibil să aleagă sistemul public de sănătate din pricina faptului că sistemul public de sănătate i-a refuzat în mod constant tratamentul”, scriu judecătorii în motivarea sentinţei.

Ştiri pe aceeaşi temă

În luna mai a acestui an, ziarul „Adevărul” relata o premieră în instanţele din România: Judecătoria Sectorului 1 a obligat Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti să deconteze circa 15.000 de euro unei paciente care s-a văzut nevoită să se trateze la un spital privat după ce mai multe spitale de stat au refuzat să o interneze. 

 
„În anul 2015 femeia din Urziceni a ajuns la spitalul judeţean local în stare gravă, în comă. Acolo medicii au spus că nu se pricep şi au sunat la Bucureşti pentru a-i găsi un loc. Au fost refuzaţi pe rând de mai multe spitale, Bagdasar, Floreasca, Universitar de Urgenţă, pe motiv că fie nu au locuri sau nu au aparatura necesară. Singura soluţie a fost să ajungă la un spital privat, în acest caz la spitalul Sanador, unde s-a şi însănătoşit. Vorbim în acest caz de un efort financiar deosebit, familia acesteia fiind obligată să apeleze la un credit bancar pentru a putea suporta costurile tratamentului. Dacă familia nu ar fi luat decizia de internare la privat exista riscul ca acum pacienta să nu mai fie în viaţă. În mod evident vorbim în acest caz de neglijenţa spitalelor de stat care au refuzat să trateze acest pacient. Dacă Casa de Asigurări se simte nedreptăţită, atunci poate da în judecată spitalele şi să-şi recupereze banii”, a declarat atunci avocatul Adrian Cuculis, cel care a reprezentat-o în instanţă pe pacienta din Urziceni.
 
Judecătorii au fost revoltaţi
 
Magistraţii au explicat că Statul Român are obligaţia să asigure tratament medical cetăţenilor săi, subliniind faptul că Parlamentul nu numai că a tolerat, dar a şi încurajat formarea de spitale private, tocmai pentru a evita astfel de situaţii.
 
„Instanţa apreciază că această situaţie în care deşi medicul curant al reclamantei IR (pacienta- n.red.) a apreciat că este nevoie de internarea într- un alt spital public, cu competenţe (şi dotări) superioare, iar cererea să nu a putut fi satisfăcută că urmare a lipsei de locuri în spital, este incompatibilă cu grijă pe care trebuie să o poarte Statul Român asupra cetăţenilor săi, trebuind să se asigure că astfel de situaţii sunt evitate.
 
Fiind notorie deja dotarea precară a sistemului medical al ţării noastre, legiuitorul nu numai că a tolerat, dar a şi încurajat formarea de spitale private, la care asiguraţii CASMB să recurgă în ipoteza în care le este imposibil sau nu doresc să se adreseze sistemului public de sănătate.
 
Situaţia reclamantei a fost una în care i-a fost imposibil să aleagă sistemul public de sănătate, nu din pricina unei alegeri voluntare, ci chiar din pricina faptului că sistemul public de sănătate i-a refuzat în mod constant tratamentul, locul de internare (Spitalul Municipal Urziceni) arătând că este necompetent medical să o trateze şi numeroase spitale din Bucureşti refuzandu-i primirea pe temeiul lipsei de locuri," se arată în motivarea sentinţei, citată de ziare.com.
 
Casa de Asigurări a susţinut că ar fi vorba de asistenţă medicală la cerere
 
CASMB a insistat, în timpul procesului, că aceste servicii nu pot fi decontate din cauza faptului că nu a fost urmat traseul administrativ complex, reglementat de mai multe HG-uri şi legi, care arată că nu este decontată de casă de asigurări "asistenţa medicală la cerere".
 
Judecătorii au respins acest punct de vedere, susţinând că pacienta se afla într-o stare de necesitate şi că nu putea întreprinde mai mult decât ceea ce a făcuse.
 
"Reclamantei îi era imposibil să efectueze alte demersuri, decât acelea pe care deja le-a întreprins, alegând pentru salvarea vieţii, prin intermediul fiicei sale, să apeleze voluntar la un spital din afară sistemului public, la care s-a internat sub contract şi la care a reuşit să-şi amelioreze starea," au explicat magistraţii în motivarea deciziei.
 
Instanţa atrage atenţia că atunci când a fost încheiat contractul cu clinică privată, "reclamanta a acţionat într-o adevărată stare de necesitate, având de ales între, cel mai probabil, deces, şi apelarea la serviciile sistemului privat de sănătate".
 
Sistemul prin care se realizează transpeferul pacienţilor: ineficient
 
Experţii din Sănătate recunosc că mecanismul prin care se realizează transferul pacienţilor cu boli grave nu funcţionează şi este total ineficient. „În subordinea Ministerului Sănătăţii funcţionează acest Centru Operativ pentru Situaţii de Urgenţă (COSU) care ar fi trebuit să rezolve cu succes aceste situaţii. Acest Centru nu şi-a făcut datoria, prin lege el este obligat să găsească o soluţie, nu există scuze de tipul «nu există paturi», Legea 95 obligă spitalele să aibă rezerve! În practică se ştie, atât la nivelul Ministerului Sănătăţii cât şi a Secretarilor de Stat că acest sistem este adeseori ineficient. Numai noi pacienţii ştim ce umilinţă este la nivelul medicilor de gardă care trebuie să sune şi să se roage să obţină transferul unui pacient. Sunt cazuri în care pur şi simplu COSU nici nu răspunde. Sau, şi mai rău, dau date eronate – pentru că lucrează cu un sistem de raportare la 24h, ce nu ţine cont de dinamica cazurilor. Au fost cazuri când ambulanţa s-a dus cu un pacient doar pentru a afla la poarta spitalului că nu mai sunt paturi. Au fost cazuri în care pacienţii şi-au pierdut viaţa din cauza ineficienţei acestui Centru. Ministerul şi spitalele din subordinea sa poartă responsabilitatea şi în acest caz. Ei sunt cei care trebuie să suporte costurile în acest caz”, a declarat Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.
 
Această situaţie de fapt a fost confirmată şi de către personalul medical din sistemul public de sănătate. „Toate transferurile de pacienţi se fac prin telefon, medicii de gardă se roagă de cei din alte spitale să le primească pacienţii. Dacă cunosc pe cineva, atunci se aranjează. În astfel de cazuri, viaţa unui pacient ţine doar de noroc, cât de bune sunt relaţiile medicului de gardă”, mărturisesc mediciii.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: