Adevărul Live. „Guvernul Mondial din Umbră“: legendă sau realitate?

La Adevărul Live de vineri, jurnalistul Cristian Unteanu şi invitatul său, Ioan Talpeş, au abordat o temă care are partizanii săi fervenţi, cei care cred cu tărie că există o conspiraţie mondială, extrem de puternică, foarte bine articulată şi dispunând de puteri aproape nelimitate, scopul său fiind impunerea Noii Ordini Mondiale.

Francmasonii, Illuminati, sioniştii, organizaţiile financiare internaţionale, Bilderberg, mai nou o "umbrelă" a celor mai importante servicii de informaţii... despre toţi, în parte sau împreună, se spune că sunt la originea unui proiect care doreşte, generând şi apoi profitând de fenomenul mondializării, să reducă la neant existenţa statelor naţionale pentru a căpăta o autoritate absolută asupra întregii existenţe a planetei.

Replica la acest scenariu este la fel de vehementă: se face o confuzie deliberată între un proces istoric obiectiv, cel al mondializării, cu structuriile sale internaţionale fireşti pentru stabilirea de legături care demult depăşesc graniţele statale şi o nebuloasă niciodată dovedită, cea a marii conspiraţii mondiale şi a structurilor sale. Totul fiind, în acest caz, o amalgamare de zvonuri, teorii vagi şi rostite pe un ton catastrofic, fără probe şi fără argumente demne de luat în seamă.

Plecând de la aceste două extreme, putem oare începe formularea unui răspuns coerent într-o lume care, dintr-odată, realizează că se află într-un proces de schimbare enormă, fundamentală, de cutremur real care antrenează plăcile tectonice ale tuturor jocurilor geo-politice? Acest context este oare relevant pentru tema discuţiei noastre? Dacă da, din ce cauză? De aici porneşte emisiunea Adevărul LIVE, în care jurnalistul Cristian Unteanul-a avut ca invitat pe dr. Ioan Talpeş, fost director al Serviciului de Informaţii Externe.

Principalele declaraţii:

: Acceptaţi că o asemenea temă este interesantă şi de actualitate?

Diferenţa o face raportul de forţe internaţionale, adică capabilitatea unei puteri sau a unui stat de a-şi impune supremaţia. S-a încercat să se tranşeze universalitatea... S-au folosit variante mai umane, nu noua ordine. Oamenii obişnuiţi au nevoie de pace şi toţi au impresia că odată ce pacea este asigurată, restul vine de la sine. Au existat formule prin care s-a încercat să se coalizeze, sub un drapel comun - Pax Persana, Pax Romana, şi în zilele noastre Pax Americana, Pax Sovietica. 

Se acuză că în spatele acestor formule care aveau o sorginte naţională chiar dacă pe urmă s-au întins pe continente, ar sta o forţă compusă din persoane care îşi doresc să impună o nouă ordine mondială. Se spune că ar depăşi cu mult nivelul naţional.

Când ne apropiem de secolul XVIII, într-o abordare în care se neagă formele anterioare de dispută, se ajunge pe un segment căruia chiar îi repugnă confruntarea mizerabilă şi vor să propună o altă abordare care să fie utilă tuturor, să ofere o şansă şi să înlăture formele anterioare, vulgare, chiar teroriste de impunere a puterii. Este zona iluminismului care, până să ajungem la Illuminati, nu trebuie să-i uităm. Ei respingeau ceea ce fusese logica absolută timp de 1500 de ani: clerii, coroana, purtătorii de sabie. Ceilalţi nu contau, iobagii, fermierii erau lipsiţi de drepturi, inclusiv de dreptul de a mânca linte pentru că era o moştenire ce venea din cartea sfântă. Ne aflăm în zona care a lansat o altă lume - secolul XVIII cu iluminiştii, enciclopediştii, masonii. Francmasonii se nasc în secolul al XVIII-lea - organizaţiile de bresle. Pe fondul acesta, tot o formă care evita ce acaparase puterea înainte. De aici se naşte a treia formulă - Illuminati, care bântuie secolul XIX, ei sunt la baza întregului curent care a dus la explozia pentru o altă lume, alta decât societatea feudală.

Dacă despre asta este vorba, din ce cauză se produce această trecere înspre o viziune de tip Guvern Mondial din umbră, care contradice existenţa statelor naţionale? Aici începe marea nedumerire. Cum s-a ajuns de la acel moment în care bătălia era pentru independenţă, la această imagine fără identitate a oamenilor care hotărăsc soarta lumii?

Cert este că astfel de convocări au avut loc în pregătirea anului 1848 şi în parcursul a ceea ce numim noi Revoluţiile de la 1848-49. Noi le tratăm ca fenomene naţionale, dar ei le-au văzut ca fenomen universal pe care doreau să-l extindă peste tot. Locul principal, acţiunea a fost elaborată în cadrul francmasoneriei. Sunt cunoscute personalităţile de la 1848, francezi, englezi, chiar români şi maghiari. În lumea asta a lui Garibaldi şi a altora, s-a câştigat o poziţionare deosebire în cadrul proiectului ce trebuia să ducă la eliberarea Europei. S-au trasat şi etape. Bălcescu, de exemplu, a fost sfătuit să susţină întâi scopurile maghiare şi abia pe urmă se va discuta şi problema română. În 1989 s-a petrecut un fenomen similar când s-a abordat ca proiect ce trebuia să fie nucleul democratizării estului problematica maghiară.

„S-a abordat“ ? Cine?

Aceştia care au creat un proiect, atunci au fost masonii, cu reprezentările lor din Germania, din Franţa. 

Masonii ca parte a Guvernului Mondial?

: Ei doreau atunci să facă o Europă unită. Se vorbeşte foarte clar că ei au avut un guvern, că luau decizii care se transmiteau la masoneriile naţionale. ROmânia nu a fost în niciunul din jocurile de cărţi care erau lansate pentru a declanşa o altă lume, în special în 1989. Şi în 1989 masoneria s-a exprimat în conformitate cu cei care erau de faţă, iar noi n-am fost acolo. Norocul a fost că masoneria în 1989 se juca încă pe liderii Războiului Rece. 

La asemenea reuniuni participau ca în Malta şefii de state sau alte persoane, cei care de fapt sunt păpuşarii?

Din ce ştiu eu, la 1989 locul şi rolul masoneriei nu a fost atât de important pentru stabilirea şanselor statelor care intrau în acest melanj formidabil pe drepturile omului care urmau să atingă altă variantă de joc. După cum vedeţi, noi şi astăzi ne aflăm în această dispută. De la actul de la Helsinki ne aflăm în această situaţie în care unii insistă pe drepturile omului, iar alţii insistă pe drepturile statului.

Toate aceste variante sunt deschise, toate aceste organizaţii. Eu cred că nu aici este problema. Noi ar trebui să pornim de la faptul că încă de la Primul Război Mondial, odată cu industrializarea extraordinară, se intră într-un alt proiect de putere. 

Este şi un sincretism religios care este forţa paralelă care justifică acest lucru.

De când s-a dat drumul la creştinism şi de când Biserica Creştina s-a stabilit că-l reprezintă pe Dumnezeu au existat două universuri: terestru şi ceresc. Puterea imperială trebuia să organizeze statul lui Dumnezeu pe pământ, până la Primul RĂzboi Mondial. Apoi a apărut formula sincretică. Pe acelaşi sistem, s-a spus că noi credem în egalitatea umană, în internaţionalism. Aşa s-a lansat această lume comunistă. Secolul XX este secolul confruntării între doctrine. 

Ce se întâmplă la ora actuală în Siria sau în anasamblul disputei acesteia în care Vladimir Putin a angajat ruşii într-o nouă variantă de confruntare cu Vestul. Noi trebuie să fim corecţi cu noi înşine. Dacă am ieşi cu toţii să scriem pe toate zidurile, pe mâna cui lăsăm globalizarea? Oficial nu ştim cine sunt persoanele care se ocupă. Obama, acum două zile, a spus că el este comandantul celei mai puternice armate din lume. Domnul Putin este de altă părere. Putin, când a auzit asta, a reacţionat: a trimis avioanele în misiune. De la această escaladare posibilă, mai urmează doar luarea la palme. Asta înseamnă confruntarea militară: pe de-o parte Putin a zis să-şi retragă aviaţia (pentru că el are dreptul să fie acolo, l-a chemat Assad). 

Dacă noi ne globalizăm, unde este produsă această globalizare? Eu cred căî globalizarea s-a produs în planul capitalului. Omenirea funcţionează în crize financiare.

M-aţi dus în zona teoriilor conspiraţioniste.

Eu cred că totul este jucat pentru a se continua în nişte parametri. Dacă ne gândim la rezervele pe care le au Iranul, Arabia Saudită şi care nu au legătură cu sioniştii, vedem altfel situaţia. Această componentă mondială a capitalului funcţionează deja inclusiv în raportul de puteri. Capitalul are reprezentanţi într-o astfel de abordare a raportului de forţe la nivel internaţional.

Aceasta poate decide să se supere pe o ţară?

NU doar că se supără. La un caz ca ţara noastră este sufocarea automată. Până când România nu a intrat în sistemul controlat universal nu a avut nicio şansă nici măcar de a respira.

Cu ce ar putea România să supere?

În 1989, vă amintiţi de vizita lui Ceauşescu în Iran ca să semneze înfiinţarea unei bănci internaţionale care urma să asiste ţările mici şi mijlocii. România participa cu şapte miliarde. 

România poate trimite un semnal către acest tip de structură sau el funcţionează conform propriilor legi?

România este o geografie cu o populaţie determinant românească şi care este evident că în cele mai grele clipe s-a unit pe nişte obiective care au ţinut de coagulare naţională. Trebuie să gândim ceea ce a fost întotdeauna, pe toate hărţile occidentale, mondiale: bazinul carpatic. Cred că structurile mondiale, nu doar cele din urmă, deja au sesizat acest lucru şi nu ne mai elimină din abordarea acestui bazin carpatic şi dintre factorii care determină poziţionare în raportul de putere dintre Vest şi Est. 

Discuţia rămâne deschisă. Nici argumentele pro, nici cele contra nu pot elimina faptul că nu putem explica ceea ce vedem în jur doar prin asta. Trebuie să mai existe ceva. Acesta este un mic început dintr-o problemă mai largă.