Mască de primar în chipiu bucureştean

Am urmărit, în ultima vreme, intervenţiile candidaţilor pentru primăria generală a Capitalei căutând să suprind atât preocupările şi discursurile lor politice, cât şi proiectele propuse, mai ales, acelea care par a fi aplicabile şi nu simple sloganuri de campanie electorală. Dacă întâlnim în prezentările lor câteva diferenţe ori măcar nuanţe care ar defini cumva statutul de primar al Bucureştiului

Din majoritatea discursurilor candidaţilor, unele de-a dreptul imaginare sau desprinse parcă dintr-un film cu replici motivaţionale, neadaptate personal ori adecvate momentului, se reţine doar obsesia obţinerii funcţiei de primar general al Capitalei. Până la urmă ce este aşa de rău să să îţi doreşti să devii primarul capitalei bucureştene. Dimpotrivă. Însă, reuşeşte cineva dintre candidaţii înscrişi să îşi confecţioneze o mască de primar credibil?!

Ca orice persoană interesată în a-şi da votul pentru primăria generală a Capitalei, m-am întrebat dacă aş vota un candidat independent. Aş da un singur exemplu de ce nu l-aş vota.  Un candidat independent mă face să cred că nu întruneşte toate abilităţile de a se face plăcut în rândul oamenilor. Totuşi, nu e atat de simplu să câştigi simpatia în cadrul unui partid sau a unei formaţiuni politice. Aş vedea asta ca o etapă importantă din activitatea politică a cuiva. Sunt mulţi membri, dar puţini care reuşesc să devină leaderi sau susţinuţi de un grup politic. Un contraargument ar fi că ar avea o echipă în spate care îl sprijină. Şi totuşi nu mă convinge.

Ca independent cred că ar trebui să vii cu ceva mai mult pentru a-ţi cuceri electoratul. Un proiect de notorietate pentru Bucureşti la care ai contribuit ani de zile şi care îţi legitimează, cumva, candidatura pentru funcţia de primar al Capitalei. Şi, am avea un candidat în acest sens, doar că nu prea reuşeşte să se hotărască ce mască de primar să folosească. Acesta – la întrebarea unui moderator de televiziune dacă ar fi mulţumit cu salariul de primar (care nu e prea mare) – a răspuns că e mulţumit. Ce m-a mirat foarte tare a fost nu răspunsul, ci justificările pe baza răspunsului…Cum aş putea să votez pe cineva care îmi argumentează că se poate trăi cu puţin??!! Într-o societate în care toată lumea speră la mai mult, la prosperitate, la nevoia de a dezvolta cât mai multe proiecte pentru o capitală ce se doreşte a fi europeană….primarul e mulţumit cu puţin! E un lucru lăudabil să demarezi un proiect major, precum, Salvaţi Bucureştiul, trist că nu ştim să ne prezentăm. Regretabilă neputinţa personajului în a-şi confectiona o mască de primar credibil, mai mult, discursul dominei sale mă duce cu gândul la o nuvelă scrisă de Rebreanu.

Dar avem şi candidaţi vedete. Nu-i rău să fii vedetă, e şi asta o formă a narcisismului ascuns. De fapt, de când avem facebook, majoritatea cochetăm, conştient sau inconştient, cu narcisismul… Mă întreb dacă inteligenţa şi statul de vedetă ar fi masca perfectă a primarului Capitalei?!!

Alt candidat pentru primăria Capitalei se remarcă prin „discursul asumat”, motivat, şi stăpâneşte destul de bine proprietatea cuvintelor. Deşi transmite încredere prin discurs, parcă nu e convins că vrea să fie primar, mai degrabă omul situaţiilor de emergenţă.

Nu în cele din urmă, se remarcă şi o doamnă candidat, susţinută politic şi care vine cu câteva proiecte îndrăzneţe. Vrea să demonstreze că se implică. E hotărâtă să câştige. Ce-i drept la domnia sa distingem o mască de primar, însă parcă suprapusă cu alte măşti vechi pe care nu a reuşit să şi le scoată.

Rândurile aşternute pe hârtie inspirate de titlul lucrării „Măştile puterii” nu reflectă o analiză politică, ci mai degrabă exprimarea unor opinii într-o viziune personală. Şi, totodată, manifestarea interesului în a-şi da votul pentru primăria Capitalei. Cui?!