Viaţa cuplului George Valentin Bibescu (1880 - 1941) şi Martha Lahovary (1886 – 1973) s-a desfăşurat atât în ţară, cât şi în străinătate, împreună sau separat, familia având mai multe reşedinţe urbane şi rurale. Principala reşedinţă a Marthei Bibescu, după căsătoria din 1902, a fost castelul de la Posada, din localitatea Comarnic, judeţul Prahova, aşa cum stau mărturie biografiile dedicate ei, în care ni se vorbeşte despre influenţa pe care a avut-o soacra ei, Valentine Bibescu (1839-1914), în formarea ei din tinereţe.


Istoria proprietăţii poate fi reconstituită pe baza actelor încă din secolul al XVI-lea, dar ea intră în posesia marelui ban Grigorie Brâncoveanu la 1799, de când datează o carte domnească a lui Alexandru Constantin Moruzi Voievod (1793-1796, 1799-1801 în Ţara Românească) prin care îl autoriza să ia în stăpânire moşia Comarnic cu munţii de acolo, pe care a cumpărat-o la mezat şi care aparţinuse anterior răposatului Domn Constantin Hangerliu (1797-1799). Trecută fiicei sale adoptive, Zoe Brâncoveanu Bibescu (1805-1892), proprietatea a fost îndrăgită de domnitorul Gheorghe Bibescu (1842-1848), soţul acesteia. El a petrecut şi aici timp, mai ales vara, legând vizitele şi de cele de la Breaza. Conacul trebuie să fi fost totuşi destul de mare pentru primirea de oaspeţi şi curteni; astfel este amintită găzduirea aici a familiei von Kotzebue şi a suitei ei.

Arhiva de familie Bibescu păstrează câteva scrisori ale prinţului George G. Bibescu (1834-1902) adresate soţiei sale, Valentine, aflată în vacanţă în străinătate, în care îi redă în detaliu progresul lucrărilor de la Posada în vara anului 1898. Pe de o parte, ne permite datarea construcţiilor, pe de altă parte ne oferă numele celor implicaţi: arhitectul Paul Gottereau (1843-1924), grădinarul Wilhelm Knechtel (1837-1924) şi inginerul D. Cepescu. Într-un interviu pentru o revistă ilustrată (”Chez la princesse Bibesco à Posada”, Miroir de Bucarest, anul I, nr. 4-5), prinţesa Martha confirma construirea palatului în 1895 de către arhitectul Gottereau, indicând, probabil, anul începerii lucrărilor, finalizate către 1898-1899.

În 1901 prinţul George Bibescu a ipotecat moşia pentru suma de 400000 lei, jumătate din valoarea ei de atunci. Potrivit testamentului său, fiul primea nuda proprietate, iar uzufructul revenea văduvei sale, Valentina Bibescu. În 1907 prinţul George Valentin Bibescu a mai cerut un împrumut de 300000 lei în contul moşiei Comarnic, evaluată atunci la 1600000 lei. (A.N.R., M.A.D.-Direcţia funciară, jud. Prahova, dosarul 179)

Abia după moartea soacrei ei, survenită în 1914, Martha Bibescu a devenit stăpână deplină la Posada, făcând, probabil, unele modificări. Din păcate, după un an, castelul va dispărea într-un incendiu misterios. În 15 septembrie 1915 colonelul britanic Christopher Birkwood Thompson (1875-1930), sosit în ţara noastră pentru a determina intrarea ei în război, depozitează la Posada cutii cu documente secrete. Incendiul pus cu intenţie pentru distrugerea lor a dus la dispariţia totală a castelului. Iată ce nota prinţesa în jurnalul ei:  „Sâmbătă, 25 septembrie. În noaptea asta un incendiu a distrus Posada. Treisprezece ani din viaţa mea!” (Martha Bibescu, Jurnal 1915, Ed. Compania, Bucureşti, 2001, p. 134)

În iunie-iulie 1916 Martha Bibescu reamenajează dependinţele, petrecând şi primind în continuare oaspeţi la Posada.


Potrivit Legii rurale, se constata că moşia de 6059 ha nu era agricolă, fiind situată în zona montană, predominând pădurile, restul fiind format din păşuni, fâneţe, coaste şi prunduri de gârlă (2397 ha). Suprafaţa de 216 ha şi m.p. i-a fost expropriată prinţului Bibescu, rămânându-i 1803 ha din cei expropriabili. Atunci erau consemnate şi fabricile de ciment, var hidraulic, var alb, cherestea şi butoaie, lăptărie (cu un teren de 10 ha), precum şi diverse case pentru personalul angajat pe diferitele trupuri de moşie.

Ultimele informaţii despre proprietate datează din 1941, cu prilejul inventarierii averii prinţului George Valentin Bibescu: „castelul” în suprafaţă de 784 m.p., parter şi etaj, avea 20 camere şi 7 băi, iar dependinţele de 300 m.p., aveau 14 camere, toate fiind vechi de aproximativ 40 ani. În plus se mai aflau casa intendentului de 82 m.p., magazia de lemne, grajdul, iar terenul parcului era de 5, 36 ha. Ca anexă, mai amintim de casa silvică din Floret, locuinţa grădinarului şi grajduri, sere de 325 m.p. (datând tot din perioada lui George G. Bibescu), terenul pădurii măsurând  9100 m.p. (A.N.R., fond M.F. – Succesiuni, dosar 16)

Prinţesa Martha Bibescu a încercat să salveze proprietatea, oferind-o spre închiriere Legaţiei franceze. Moşia a fost expropiată în perioada 1945-1946. În fostele clădiri ale proprietăţii Bibescu au fost amenajate depozitele Castelului Peleş şi s-a construit o nouă clădire pentru un Muzeu cinegetic.

Text extras din Oana Marinache, Familia Bibescu-Basarab Brâncoveanu: între Paris şi Bucureşti, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, Mogoşoaia, 2016 (fotografiile din articol fac parte din Arhivele Naţionale ale României, fototeca, albume Barbu Ştirbey şi au fost realizate de prinţesa Nadeja Ştirbey, cumnata Marthei Bibescu)

Marţi, 19 ianuarie, de la ora 17:00, va avea loc conferinţa publică dedicată prinţesei Martha Bibescu, la Centrul Cultural Carmen Sylva Sinaia, in cadrul proiectului Lansarea „Anului cultural Martha Bibescu 130”, iniţiat de Asociaţia Istoria Artei şi finanţat de Ministerul Culturii.