Voronin nu vrea o revoluţie socială

Preşedintele PCRM Vladimir Voronin a declarat recent la un post de televiziune că intenţionează să organizeze o revoluţie. Motivul invocat de bătrânul general de miliţie sovietic este unul umanitar: aceasta ar fi menită să evite o „revoluţie socială“, ceea ce ar crea o situaţie de anarhie.

Voronin a spus că vrea să facă o revoluţie controlată de partidul său, mai degrabă una de tipul celei conduse de Havel în Cehoslovacia în 1989, o revoluţie de catifea, decât una asemănătoare cu cea bolşevică din Octombrie 1917. Preferinţa pentru o revoluţie de catifea, adică non-violentă, ar fi explicabilă, după Voronin, prin faptul că PCRM nu deţine un cuirasat Aurora, care să dea semnalul pentru începerea revoluţiei, şi chiar dacă ar deţine aşa ceva, există alt impediment, acela că nici râul Bâc nu este navigabil. Este o afirmaţie care poate fi atribuită unui umorist şi, trebuie să recunosc, este oarecum inspirată. Numai că Voronin este politician şi declaraţiile sale trebuie privite prin această prismă, chiar dacă uzitează de un limbaj de tip satirico-dramatic.

Nu este prima dată când liderul comuniştilor moldoveni face referire la nevoia organizării unei revoluţii, dar una altfel decât cea bolşevică. La începutul anului trecut, făcuse o referire la o tradiţie seculară de inspiraţie democratică, populară, potrivit căreia dreptul opoziţiei de a se revolta împotriva guvernanţilor este unul imprescriptibil. Voronin evoca atunci Cartea Drepturilor (pe care a numit-o „bila de drepturi“) adoptată în Anglia în 1689, după Revoluţia Glorioasă. A invocat, de asemenea, experienţa lui Mahatma Gandhi care a condus lupta indienilor împotriva stăpânirii britanice prin metode non-violente.

Acum liderul comuniştilor moldoveni prelungeşte firul luptătorilor pentru democraţie aparţinând tradiţiei non-violente din care s-ar inspira PCRM – până la Vaclav Havel. Ca şi în cazul invocării lui Gandhi, pe care am semnalat-o la vremea respectivă, comparaţia cu Havel este una la fel de abuzivă şi are menirea cel puţin să deruteze şi mai mult publicul ignorant. Or, Havel a fost unul dintre cei mai respectaţi disidenţi, adică luptători neînfricaţi cu regimului comunist din Cehoslovacia, în particular, şi din Europa de Est, în ansamblu. Acesta a devenit preşedintele Cehoslovaciei, apoi al Cehiei, după o revoluţie anticomunistă, veritabil democratică.

Prin contrast, Voronin la 1989 era ministru de Interne al unei republici sovietice care încerca să limiteze dreptul la libera exprimare a unei comunităţi naţionale trezite din amorţire de perestroika gorbaciovistă, ordonând miliţiei să intervină în forţă împotriva manifestanţilor paşnici. Cu alte cuvinte, a pune alături numele lui Havel şi cel al lui Voronin înseamnă a pune semnul egalităţii între democraţie şi comunism, adică un oximoron. 

La o analiză atentă a discursului lui Voronin, se remarcă unele idei ce merită a fi scoase în evidenţă. Liderul PCRM vorbeşte de pericolul unei revoluţii sociale în Republica Moldova, aşa cum s-a întâmplat recent în Bulgaria. Comparaţia este exagerată, deşi perspectiva nu trebuie neglijată de actualii guvernanţi. Ceea ce ne interesează aici este intenţia clar exprimată a lui Voronin de a evita o revoluţie socială veritabilă, întrucât, a spus-o explicit, aceasta ar fi în contradicţie şi cu interesele partidului pe care îl conduce. Este o mărturie a faptului că formaţiunea sa politică este una certată de-a binelea cu cauza stângii tradiţionale şi nu se deosebeşte prea mult de partidele zise de dreapta.

Chiar dacă neagă orice similitudine cu puciul bolşevic din 1917 din Rusia, există totuşi un punct comun - păstrând proporţiile - cu intenţia PCRM de astăzi. Acest partid vrea o revoluţie politică, adică preluarea frâielor puterii pentru a controla situaţia în intenţia de a evita o revoluţie socială. Aşa au făcut şi bolşevicii: au preluat puterea pentru a evita o revoluţie socială veritabilă, a ţăranilor, al căror partid – socialist-revoluţionar (eserii) – avea în epocă cea mai mare aderenţă în societate.