Unele sunt de-a dreptul neconstituţionale, altele adaugă fundamental şi reinterpretează Constituţia, în al treilea caz e vorba despre prevederi paraconstituţionale, care alterează raportul constituţional şi echilibrele instituţionale în Republica Moldova, punând în discuţie inclusiv sistemul de check and balances, echilibre şi control reciproc ale puterilor în stat. Şi totul se întâmplă accelerat, pe repede înainte, fără nici o contestare sau dezbatere.

Republica Moldova fără anticorpi democratici

Cred că opoziţia încă acuză schimbarea bruscă şi intempestivă de putere, când se pregătea de alegerile anticipate. Mai ales după fuga lui Vladimir Plahotniuc, Oligarhul Rău care a Capturat Statul. PDM nu a făcut încă un Congres şi e în perioada pe care boxerii din ring o iau pentru a se dezmetici după ce au ieşit dintr-un knock down, şi au fost trimişi la podea, ca să reziste până la următorul gong.

Pot să cred, de asemenea, că societatea civilă este în aceeaşi perioadă de contemplare, respectiv că mulţi reprezentanţi ai săi au dat haina de activişti civici şi critici ai guvernării pe cea de parlamentari, miniştri sau consilieri ai actualei puteri. Structurile civice nu s-au completat, nu s-au restructurat, iar cei sosiţi în asemenea funcţii nu şi-au conturat încă o personalitate atât de impozantă şi dosare personale care să-i profileze şi să le dea forţa şi aplombul foştilor conducători ai organizaţiilor neguvernamentale.

De asemenea, pot să accept şi perioada de vacanţă şi bunăvoinţă pe care o dau cetăţenii noilor aleşi spre a se integra şi instala în funcţii, spre a prelua puterea şi a intra în dosare şi în problematica curentă. E un proces normal, mai ales că intrăm în plin în perioada concediilor, când nimeni nu-şi mai bate capul cu guvernanţii şi afacerile lor politice. Totuşi, unele dintre aceste schimbări afectează fundamental întreaga societate şi democraţia din Republica Moldova.

Îmi fac, deci datoria să avertizez eu că cele ce se petrec astăzi sunt la fel de anormale pe cât de nedemocratice şi profund neconstituţionale. Dar cine să judece? Până se constituie noua Curte Constituţională, după alungarea – complet nedemocratică, pentru orice stat serios – a celei ce era în funcţie, după forţarea demisiilor succesive, nimeni nici nu poate judeca Constituţionalitatea acestor legi. Trec şi termenele de 48 de ore de la adoptare pentru contestarea acestor legi, dacă mai e cineva să se uite şi la aceste legi. Ce urmează deci?

Atribuţiile neconstituţionale alterează echilibrul şi controlul reciproc al puterilor în stat

Ei bine, acordarea de atribuţii suplimentare, prin legi, unei instituţii constituţionale menţionată în Constituţie) precum cea a preşedintelui sau mutarea unor atribuţii de la o instituţie la alta, vizând principalele puteri în stat, nu se poate face decât prin lege fundamentală, şi după controlul de constituţionalitate. Care nu s-a făcut în nici un punct. E cazul mutării atribuţiilor pe domeniul securităţii şi apărării la preşedintele Republicii Moldova, pro-rusul ostentativ Igor Dodon, ca şi creşterea atribuţiilor Consiliului Suprem de Securitate, care, din organism consultativ al preşedintelui reprezentativ, a devenit peste noapte organism de exercitare a puterii executive în materie, ca-n România – cu diferenţa că dincoace de Prut echilibrele sunt menţinute.

Marea coaliţie de mezalianţă actuală a aruncat în aer Constituţia Republicii Moldova.

Deci cele ce se petrec sunt de două facturi. Prima se referă la alterarea independenţei justiţiei – vezi maltratarea legii de alegere a procurorilor; alterarea controlului reciproc şi a independenţei puterilor în stat – prin subordonarea politică accentuată şi politizarea explicită a Curţii Constituţionale, a poziţiei de procuror general, alterarea raporturilor legislativ/executiv şi tendinţe de partitocraţie cu socialiştii pro-ruşi în prim plan – vezi prezentarea Guvernului Maia Sandu la picior în faţa Preşedintelui şi partidului socialist pro-rus cu toată fracţiunea sa. Cea de-a doua se referă la schimbarea raportului de forţe la nivel executiv, prin mutarea de atribuţii executive de la Guvern la preşedinte – deşi acesta are, potrivit Constituţiei, doar atribuţii reprezentative şi protocolare – şi extragerea componentelor de putere executivă, mutată la preşedinte, de sub controlul parlamentar – Guvernul răspunde în faţa Parlamentului, preşedintele nu, în acest caz.

Pot să cred, mai mult, sunt sigur că schimbările actuale sunt rezultatul protocolului de colaborare şi constituire a majorităţii, de subordonare a coaliţiei pro-europene ACUM (PAS-PPDA) faţă de partidul politic pro-rus PSRM şi faţă de preşedintele pro-rus, Igor Dodon. Dar o înţelegere politicianistă post-electorală, fără susţinere în alegeri – nici votanţii PSRM nu au votat pentru aşa ceva şi pentru alianţa cu ACUM, din contra, nici votanţii ACUM nu au votat pentru mezalianţa cu pro-ruşii şi pentru subordonarea faţă de proruşi şi faţă de preşedintele Dodon – nu ţine loc de modificare a Constituţiei.

De fapt, marea coaliţie de mezalianţă actuală a aruncat în aer Constituţia Republicii Moldova, pentru aceste modificări era nevoie de un proiect de modificare a Constituţiei, de 67 de parlamentari care să voteze proiectul şi de un referendum de ratificare. Elemente pe care marea coaliţie de mezalianţă PSRM-ACUM nu le deţine. În schimb, are o majoritate pentru a modifica legi după bunul plac şi a eliminat Curtea Constituţională din joc cu totul, deci nimeni nu poate verifica constituţionaltiatea acesor legi.


FOTO IPN

Comisia de la Veneţia şi noua Curte Constituţională au de reparat raporturile instituţionale din Republica Moldova

În momentul de faţă cred că se impune sesizarea Comisiei de la Veneţia, pe orice variantă posibilă, în legătură cu alterarea raporturilor între puterile din statul Republica Moldova şi cu neconstituţionalitatea transferului de atribuţii către preşedinte, care nu e supus controlului Legislativului. În acest caz, pot să fiu de acord că votul direct al preşedintelui şi legitimitatea sa implicită nu se potriveşte cu atribuţiile sale constituţionale.

Am criticat la momentul respectiv aberaţia, barbarismul legislativ al revenirii la vechea Constituţie şi alegerea directă a preşedintelui. Totuşi această neconcordanţă este din nou, o problemă Constituţională, precum cea a aplicării hotărârii Curţii Constituţionale privind introducerea numelor corect al limbii de stat, Limba Română. Dar acest lucru nu permite intrarea pe uşa din dos în eşafodajul instituţional din Republica Moldova a unei posturi de super-preşedinte, cu atribuţii executive majore, fără echilibru şi control şi fără a modifica anterior Constituţia, după toate regulile artei.

Lucrurile trebuie readuse la standardele democratice şi ale statului de drept, în caz contrar există riscul sancţiunilor şi împotriva actualei puteri, aşa cum s-a întâmplat şi cu fosta putere declarat pro-europeană.

De asemenea, consider că prima atribuţie a viitoarei Curţi Constituţionale – aşa politizate cum va fi, cu doi reprezentanţi ai preşedintelui, un reprezentant al PSRM şi doi reprezentanţi ai CSM care vor suporta aceeaşi influenţă politică a actualei majorităţi – este aceea de a verifica, după toate regulile artei, constituţionalitatea acestor schimbări, după ce se va fi pronunţat Comisia de la Veneţia în acest domeniu.

Ştiu, veţi spune că controlul majorităţii este absolut, şi e puţin probabil în Republica Moldova ca decizia Curţii Constituţionale să iasă altfel decât arată înţelegerea politică. Poate. Dar ceea ce pot să spun este că trebuie să ai grijă ce schimbi, pentru că modul nedemocratic, neconstituţional şi care alterează regulile democratice şi echilibrele te vor afecta, în viitor, şi pe tine. Nu numai că aceste schimbări pot fi inversate oricând, în viitor, în alte conjuncturi, dar această joacă de-a regulile care pot fi relativizate oricând - precum în marea revoluţie anti-oligarhică a barbarismelor juridice şi cascadei de ilegalităţi flagrante - costă enorm în timp.

Iar mai grav, costurile din viitor ale repetării acestor proceduri neconforme se pot răzbuna când raporturile dintre majoritate şi minoritate se schimbă. Ştiu că atunci când ruşii şi intermediarii lor din spaţiul post-sovietic preiau puterea nu o mai lasă din mână o generaţie întreagă, orice ar face, dar chiar şi aşa, răzbunarea acestor proceduri va fi dură. De aceea lucrurile trebuie readuse la standardele democratice şi ale statului de drept, în caz contrar există riscul sancţiunilor şi împotriva actualei puteri, aşa cum s-a întâmplat şi cu fosta putere declarat pro-europeană.