În fine, pentru că acţiunile sale au efectele contrare celor scontate şi că greşelile sunt simple, de manual. Ca şi cum cineva ar fi luat cartea de acţiuni politice şi l-ar fi convins pe Igor Dodon să facă pe dos. Aşa a ajuns fostul preşedinte ostentativ pro-rus al Republicii Moldova cel mai bun agent electoral nu numai al Maiei Sandu – pe care a adus-o în locul său la Preşedinţie – dar şi al partidului prezidenţial PAS.

Greşeli în lanţ: de la amânarea anticipatelor la crearea motivelor de mobilizare politică şi emoţională a opoziţiei

Acţiunile lui Dodon din această săptămână nu sunt altceva decât mană cerească pentru PAS şi pentru Maia Sandu. Atacul la Curtea Constituţională, adoptarea unei declaraţii împotriva hotărârii de dizolvare a Parlamentului şi pretinsa demitere a Preşedintelui Curţii Constituţionale prin hotărârea de anulare a desemnării sale ne duc în preistoria normativă şi găselniţele scornite de Plahotniuc pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova prin anularea modificărilor Constituţionale din 2000, subminează statul de drept şi creează aberaţii, nicidecum acte juridice cu putere – au fost lesne suspendate la aplicare imediat după atacarea lor la Curtea Constituţională legală, în funcţiune – dar au determinat şi o greşeală politică de amploare.

Astfel, prin aceste acţiuni, Igor Dodon a dat Maiei Sandu şi PAS-ului un motiv major de mobilizare, a readus emoţia în bătălia politică şi a creat, artificial, aş spune eu, un motiv de conflict între PSRM şi PAS care să recreeze un scop în luptă pentru adepţii opoziţiei. Şi asta după două luni, februarie şi martie, în care lumea asociase guvernarea cu Maia Sandu şi începea să deconteze problemele pandemiei şi ale nemulţumirii privind situaţia economică internă. În aprilie, actualul Preşedinte şi partidul său au revenit în viteză în creştere substanţială.

A fost de ajuns ca Dodon să cheme la picior guvernul Chicu la partid, iar acesta chiar să se ducă, să-l pună pe premierul interimar să facă documentul privind „recomandarea” de introducere a stării de urgenţă – care nu putea fi impusă de un guvern demisionar, iar preşedintele Maia Sandu nu a schiţat vreun gest că vrea să meargă în această direcţie – încât toată lumea a asimilat-o pe Preşedinta Republicii Moldova cu opoziţia şi a creat un scop din preluarea puterii depline, mutând toate deconturile actuale în contul PSRM. Un PSRM care, asociat cu Şor şi Plahotniuc, în plan public, se şi agaţă de scaunele puterii parlamentare şi fuge de confruntarea cu electoratul. Ce era mai rău!

Şi asta are loc după ce Igor Dodon deja greşise partitura privind amânarea anticipatelor, iar prin acest gest va aduce tot mai multe voturi Maiei Sandu. În mod normal, PSRM avea tot interesul să plece în anticipate, chiar cu şanse să formeze majoritatea alături de Şor. Era şi un gest de curaj, prezentarea la urne, şi unul de frondă, că se confruntă cu alegătorul. Dar şi unul de calcul, PSRM având o zestre electorală substanţială după prezidenţiale. Însă Dodon a ales să-şi atragă partidul într-o aventură greu de explicat, cea a amânării alegerilor anticipate care nu avantajau decât, eventual, partidele mici din Parlament cu şanse de a mai face pragul. Astfel, acţiunile lui Dodon nu fac decât să aducă voturi în plus Maiei şi PAS-ului. Mare greşeală. O greşeală echivalentă cu distrugerea PSRM, partid împins tot mai jos în sondaje.

Abordarea alegerilor din Opoziţie: mană cerească pentru PAS şi Maia Sandu

După mine, Dodon a fost abandonat de polit-tehnologii ruşi. Aceştia nu puteau face greşeli atât de flagrante şi supărător de prosteşti. Sau, pur şi simplu, s-a considerat mai deştept decât aceştia şi s-a apucat de confruntare fără să ţină cont de sondaje, de simţul politic, de starea publicului, de realităţi, de studiile calitative pe proprii votanţi. Aşa cum a făcut-o şi cu ostentativitatea gesturilor sale pro-ruse, care au enervat pe toată lumea, inclusiv Kremlinul şi Moscova.

Prin acţiunea sa la adresa anticipatelor, a creat spaţiu de mişcare Preşedintelui. Prin promovarea pe sub uşă şi neconstituţional a stării de urgenţă, a trimis-o pe Maia asumat în opoziţie, creând toate premisele reorganizării şi consolidării coerente a electoratului întregii drepte în spatele său. Percepută ca fiind şi reprezentând Opoziţia, că nu a preluat puterea pe deplin, Maia Sandu are toate premisele să desfăşoare, cu PAS, o campanie fără nici o problemă, cu duşman comun definit. Deja are o imagine bună, e asociată cu soluţiile în lupta contra pandemiei şi aducerea vaccinurilor în ţară, în timp ce Dodon şi guvernul său de consilieri prezidenţiali nu au fost în stare să contracteze nici un vaccin şi au vrut să aducă Sputnik V pentru o afacere de familie, pe bani buni, în farmacii. Cea mai proastă alegere, imaginea de îmbogăţit pe seama suferinţei oamenilor.

Apoi a făcut şi prostia de vineri din Parlament, fără efect normativ şi cu rezultate dezastruoase la nivel politic. Rezultatul a fost să dea un scop, un ţel, să reconstruiască un motiv cu suport emoţional din combaterea lui Dodon şi a gesturilor Parlamentului, întărind opţiunea dizolvării rapide a Legislativului în conştiinţa publică şi pe cea a eliminării la alegeri a partidelor prezente acolo. În plus, prin acţiunea sa şi definirea axei de conflict PSRM-PAS, a polarizat electoratul şi a scos din Parlament orice partid de pe dreapta, însă creând spaţiul stângii să poată ocupa poziţiile abandonate de către PSRM şi Şor, partide perdante în această confruntare.

Din păcate, PPDA, PDM, ProMoldova şi partidul lui Chicu rămân cu visele celor 10% pe care le sperau în viitorul Parlament, pe care şi sondajele de opinie, şi orice analiză le spulberă din cauza polarizării create de Dodon. Rămân pe stânga PCRM şi, poate, Partidul Nostru, care accidental pot să intre în Parlament ,din greşeală, în primul rând pe absenteismul stângii pro-ruse, care va sta acasă dezamăgită de favoriţi. Pentru că acţiunile lui Dodon ţin acasă exact electoratul său sau care l-a votat în trecut, inclusiv la ultimele prezidenţiale, un electorat profund dezamăgit, electrizând, dând motive de mobilizare, emoţie şi participare exact electoratului Maiei Sandu.

Atacul la adresa Curţii: mobilizare în stradă şi garanţia anulării stării de urgenţă

Scoaterea din spaţiul de responsabilitate pentru problemele economice a preşedintelui Maia Sandu şi Preşedinţiei ca instituţie este evidentă. Şi aici, atât acţiunile pozitive din Parlament şi critica schemelor de extragere a resurselor statului în buzunarele private ale lui Dodon şi apropiaţilor săi, cât şi acţiunea lui Ciocoi şi afacerea stării de urgenţă au determinat clar unde e puterea nebună care face rău cetăţeanului, şi cu care se luptă pentru a o înlătura, având toate motivaţiile în acest sens.

Atacul la adresa Curţii Constituţionale a fost rapid tradus în  mobilizarea în stradă de către PAS, constituind un motiv de confruntare cu Dodon, PSRM şi Parlamentul şi posibilitatea de marcare cu surle şi trâmbiţe, în deplină vizibilitate, a unei noi victorii a Maiei Sandu şi partidului prezidenţial, cu care se asociază astăzi mulţimea nemulţumită. O prostie fără sfârşit şi fără obiect, fără finalitate pentru PSRM sau Igor Dodon, care orbit de dorinţa de a avea şi victorii pe care să le clameze, a pierdut Nordul politic şi simţul, şi reflexele sale în materie politică, dacă le-o fi avut vreodată.

Suspendarea deciziilor Parlamentului, ce vor fi analizate şi judecate pentru neconstituţionalitate, a fost lesne de obţinut, mai mult, cum procedura de schimbare a unui membru al Curţii este menţionată explicit în lege, baletul lui Dodon pare doar  mişcarea dezordonată a unui înecat care dă, disperat, din mâini, ducându-se tot mai mult la fund. Altfel, Declaraţiile Parlamentului sunt fără obiect şi fără rezultat la nivel normativ, chiar dacă nu pot fi atacate – tocmai de asta – şi anulate de Curtea Constituţională. În plus, presând Curtea, apărată în aceste zile de mulţimea de cetăţeni, Dodon a permis crearea unui lanţ uman de presiune, a unei emoţii a populaţiei care îi este defavorabilă şi a întăririi garanţiilor Curţii pentru a decide fără probleme ridicarea stării de urgenţă.

În plus, Dodon a împins-o pe Maia spre majoritate constituţională. PAS este pe trend de creştere, readus de Dodon în această situaţie de hiperactivitatea sa fără simţ politic. Polarizarea şi eliminarea oricăror actori de dreapta din Parlament sau a altor partide cu care să facă majoritate în Parlament duce la intrarea a doar două partide în  viitorul legislativ, consolidând PAS-ul şi ţinând electoratul de stânga şi pro-rus acasă, din lipsă de candidaţi valabili. Deznodământul nu are loc mâine, dar alegeri în toamnă, după calmarea pandemiei, vaccinări în masă şi plecarea puţin în vacanţă a cetăţenilor care-şi permit, eventual revenirea rudelor în ţară, fără teama de a rămâne în carantină la revenirea la locurile de muncă, nu fac decât să schimbe starea de spirit la nivel pozitiv de perspectiva înlocuirii actualului Parlament. Şi, obiectiv, nu numai ca emoţie şi dorinţa unanimă de a scăpa de PSRM şi de Dodon. Deci fostul preşedinte pro-rus a oferit o victorie en fanfare Maiei Sandu la viitoarele alegeri anticipate. Victorie pe toată linia, fără drept de apel.