Cu sicriu în pod şi zestre de moarte în dulap. Bătrânii din Moldova se pregătesc să plece pe lumea cealaltă încă din tinereţe

Apăsaţi de sărăcie şi de nesiguranţa vieţii, bătrânii din Moldova îşi strâng din timp cele trebuincioase pomenilor ca să fie oricând gata cu de toate pentru înmormântare. Prosoape şi pături cumpărate din perioada sovietică, veselă, perne şi chiar covoare, toate sunt păstrate cu sfinţenie în Casa Mare, lângă icoane.

Surorile Lozovanu din satul Suruceni, raionul Ialoveni, ne-au povestit cum au început să agonisească lucrurile necesare pentru a fi petrecute, conform rânduielilor ortodoxe, pe ultimul drum, când „le va chema la el Dumnezeu.

Uscăţivă, cu haine ponosite şi batic roz, Matroana Lozovanu (83 de ani) ne mărturiseşte că are câteva prosoape dosite, pe care le-a cumpărat pentru pomeni încă din tinereţe. Albe, cu fir auriu şi dantelă tradiţională, acestea zac într-o cutie de carton unde pot fi găsite şi câteva pături cu etichetă, datate din 1983. „Când eram tânără făceam horboţică şi le-am păstrat până acum. Prosoapele au vreo 60 de ani şi ar fi frumoase pentru poduri", povesteşte bătrâna.

Trecută prin război şi foamete, femeia ştie că singurul sprijin pe care îl are este sora ei de care nu s-a despărţit niciodată. Ana Lozovanu (79 de ani) spune că pe vremuri s-au descurcat foarte greu.

Acum trăiesc ceva mai bine, iar din puţinul pe care-l au, în fiecare lună, pun bani de-o parte pentru înmormântare. „Eu am o pensie de 740 de lei, iar sora mea primeşte doar vreo sută de lei, nu reuşim să adunăm prea mult. Dar poate ne mai ţine Dumnezeu pe pământ", spune mătuşa Ana, după care ne arată, cu mândrie, ce „zestre" de moarte a adunat până acum.

Pomeni din URSS
Cutia de carton, parcă pedepsită, stă chiar în colţul odăii, lângă o icoană. Păturile vechi de culoare verde închis sunt îndesate într-o cuvertură îngălbenită pentru a nu fi invadate de molii. „Le-am cumpărat când lucram în colhoz. Atunci am dat câte 13 ruble şi 20 de copeici pentru fiecare", îşi aminteşte cu nostalgie în glas femeia.

Bătrânele povestesc cu seninătate despre drumul fără întoarcere ce le aşteaptă. Sunt bucuroase că prosoape şi păturile sovietice arată ca noi. „Se făceau calitativ pe vremuri. Dacă le mai las în cutie câţiva ani, le găsesc la fel de bune", este convinsă mătuşa Matroana.Bătrânele au pus la naftalină şi un covor persan, care, potrivit tradiţiilor, se dă de pomană când este scos mortul din casă.

Surorile spun că nu şi-au adunat chiar toate lucrurile necesare pentru prohod şi parastas. „Când una dintre noi va cădea la pat, cealaltă va avea grijă să cumpere cele trebuincioase, pentru a fi gata de ce e mai rău", explică Matroana Lozovanu. Pregătirea de moarte este un vechi obicei la moldovenii de la ţară, care îşi adună pomene în funcţie de posibilităţile financiare. „În centrul Moldovei, bătrânii nu prea au grijă de asta, dar la Nord e altă treabă. Oamenii sunt mai gospodari şi îşi cumpără de toate", spune o femeie din satul Suruceni.

„Am auzit că unii bătrâni îşi cumpără chiar şi sicriu înainte de moarte. Îl urcă în podul casei, iarna îl ţin acolo, iar vara îl usucă la soare", spune părintele Petru din satul Ulmu. Potrivit specialiştilor în etnologie, este o datină străveche ca fiecare om ajuns la aproape 60 de ani să înceapă să-şi facă zestre de moarte.

Ritualuri vechi de câteva secole

Înmormântarea este un moment important în tradiţia populară. „Dacă vrem să cunoaştem istoria unui popor, nu trebuie să cercetăm hora, jocul sau nunta, ci obiceiurile de înmormântare", spune Varvara Buzilă, preşedintele Societăţii de Etnologie. Unele obiceiuri populare întâlnite în zilele noastre sunt contestate de Biserică. Potrivit rânduielilor bisericeşti, nu este potrivit ca pe icoană ori pe trupul mortului să se aşeze bani de către rude şi cunoscuţi, un obicei cunoscut şi practicat în unele zone ale ţării

Spargerea cănii, obicei păgân
Un alt obicei întâlnit la înmormântare este spargerea unei căni sau a unui vas atunci când decedatul este scos din casă. Acesta este considerat un ritual păgân şi exprimă menţinerea unei superstiţii ce denotă ignoranţă, potrivit clericilor.

Moldova, o ţară tradiţionalistă
În toate localităţile se obişnuieşte să se ofere de pomană aşa-numitul pom al vieţii. În timp, s-a ajuns până la aceea că în ram se pune chiar şi lenjerie intimă. Este cunoscut şi obiceiul de a oferi o găină vie preotului, după prohod, la mormânt.„Spre deosebire de statele occidentale, noi suntem o ţară tradiţionalisă. Avem un sistem de viaţă tradiţional care se respectă întru totul la nuntă, la cumetrie, la Anul Nou, dar şi la mort", explică etnologul Varvara Buzilă.

„Trebuie să ţinem cont de alte momente importante, cele care ţin de cultul morţilor, Pentru că acestea sunt cele mai conservatoare şi se schimbă foarte greu", a mai adăugat Buzilă. Unele femei îşi strâng toată viaţa părul de pe pieptene pentru a-şi face o piernuţă din propriul sicriu, ca să-i fie mai moale pe cealaltă lume