Cum şi-au păstrat basarabenii spiritul românesc

Basarabenii au demonstrat după 1991 un adevărat spirit naţional, iar faptul că un sfert dintre cetăţenii moldoveni se declară români constituie un succes, consideră istoricul Oleg Serebrian. Spiritul naţional românesc a persistat la basarabeni în pofida lipsei intelectualităţii solide româneşti în perioada ţaristă, a analfabetismului şi a bisericii ruse.

Oleg Serebrian a susţinut o prelegere cu tema „Politica şi identitatea naţională ieri şi azi” la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. În cadrul prelegerii de inaugurare a anului de academic 2015-2016, Oleg Serebrian a făcut o incursiune în definiţia termenului de naţiune.

Naţiunea de tip german versus cea de tip francez

Oamenii de ştiinţă disting două tipuri de identitate colectivă naţională, cea de concepţie franceză şi cea de concepţie germană. Cea germană vine de la romanticii nemţi ai secolului VXIII, în primul rând filosoful Johann Fichte, care a şi formulat conceptul. Potrivit lui Fichte, o naţiune este o comunitate legată de o origine comună, o identitate de neam comună, o istorie şi limbă comună. Concepţia franceză îşi are originea în Revoluţia franceză din 1789 şi spune că naţiunea este clădită pe baza loialităţii faţă de stat. Adoptarea valorilor republicii şi cetăţenia sunt elementele care definesc naţiunea. În epoca contemporană, predominantă este concepţia franceză care a fost preluată şi de tradiţia americană. Astfel, loialitatea faţă de stat şi cetăţenia sunt sinonime cu naţiunea.

Fichte a mai vorbit în tratatele sale despre noţiunea de Volksgeist, unul dintre elementele definitorii ale naţiunii şi care se traduce drept „spiritul naţiunii”, „spiritul neamului”.

„Potrivit acestui concept, un neam supus asimilării poate să-şi piardă limba, poate să-şi piardă tradiţia, credinţa, dar peste veacuri, la descendenţii săi va ieşi la iveală acest spirit al naţiunii, se va manifesta diferenţa. Potrivit germanilor romantici, o naţiune se construieşte inclusiv printr-un efort genetic”, spune Oleg Serebrian.

Volksgeist-ul la basarabeni

Una din cauzele deficitului de românism în Basarabia în perioada 1812-1918 a constituit-o lipsa unei veritabile intelectualităţi româneşti, dar şi lipsa unei burghezii româneşti, consideră istoricul. Burghezia era preponderent evreiască şi rusă. Moşierimea românească reprezenta către Primul Război Mondial doar 30% din moşierime, însă şi aceasta era rusificată, în vreme ce ţăranii erau în mare majoritate analfabeţi. Aceşti oamenii nu aveau idei naţionale şi idealuri naţionale şi nu ştiau despre Traian şi Decebal, iar biserica care îi educa era rusă. Mai mult, în 1944 oamenii care reprezentau ideea naţională, intelectualitatea fie au fugit, fie au fost deportaţi. „Marea supriză este că după 1991 în Basarabia a proliferat idea naţională românească. Cineva va spune că este un insucces, că avem doar un sfert din populaţie care se declară români. După mine este un miracol. Conducerea politică nu a promovat niciodată această idee. Eu nu ştiu dacă fancezii ar reuşi în 25 de ani să convingă valonii că sunt francezi. Nu ştiu dacă 1% se vor declara francezi. Cazul Basarabiei este o dovadă a adevărului spus de Fichte că un popor nu-şi pierde spiritul. El nu are conştiinţă, dar spiritul persistă”.

Răscoala lui Vladimirescu

Punctul de pornire spre o idee naţională în spaţiul românesc este revoluţia de la 1821 şi este consemnată prin renumita „cerere a norodului românesc” redactată de Tudor Vladimirescu. Potrivit lui Serebrian căderea stăpânirii familiilor greceşti în Moldova şi Ţara Românească a fost un prim pas spre emancipare naţională. Urmează revoluţia din 1848, iar ultimul pas a fost unirea dintre Moldova şi Muntenia. „Ar fi fals să spunem că la această idee s-au alăturat păturile largi. La această idee în primul rând aderă intelectualitatea”, spune Serebrian. Un rol important la formarea identităţii româneşti l-ar fi avut prezentarea mistică a realităţii istorice. Astfel, răscoala lui Horia era prezentată drept o mişcare de eliberare naţională, iar lui Mihai Viteazu i se atribuia o idee naţională, deşi acesta a avut o agendă doar politică.

Modelul italian

După unirea Munteniei şi Moldovei în 1862, România a preluat modelul italian de constituire a naţiunii române. Primul premier al Italiei unificate, Camillo Benso Conte de Cavour a spus: „Am costruit Italia, rămâne să construim italienii”.  Cavour se referea la modelul francez iacobin prin care se urmărea constituirea unei Italii unificate, din care să dispară identităţile regionale de sicilian, napolitan, lombard, toscan, etc. „Acelaşi model iacobin este preluat şi de România după unirea celor două principate în 1862. România urma un model iacobin din frica de secesiune, din teama că identitatea regională poate concura la un moment dat cu identitatea naţională”, explică Serebrian.

Basarabenii se identificau drept creştini

În anul 1931 polonezii organizează al doilea recensământ al populaţiei din Republica Polonă, în cadrul căruia o mare populaţie din nord-estul Poloniei n-au ştiut să-şi declare naţiunea. La capitolul naţionalitate ei s-au declarat localnici. Acelaşi fenomen a fost atestat şi la recensământul românesc din anul 1930, când o bună parte din ţăranii din judeţele Hotin şi Soroca la capitolul identitate naţională spuneau că sunt „ţărani” sau „creştini”. „Probabil nu înţelegeau prea bine conceptul. Ori pentru ei străinii erau evrei, iar ei erau creştini. În judeţul Hotin, lumea nu făcea diferenţă între satele ucrainene şi româneşti, considerând că aparţin aceluiaşi neam pentru că frecventau aceeaşi biserică. Cu toate acestea, Volksgeist-ul s-a manifestat la basarabeni”, spune Serebrian.

Oleg Serebrian este un politolog, scriitor, diplomat şi politician moldovean. Fost ambasador al Republicii Moldova în Franţa. A studiat istoria şi dreptul la Universitatea „Ion Creangă" din Chişinău şi relaţiile internaţionale la Institutul European de Înalte Studii Internaţionale din Nisa, după care a urmat studii de specializare la Universitatea din Edinburgh, Şcoala Naţională de Administraţie din Paris şi Centrul de studii în domeniul securităţii şi diplomaţiei al Universităţii din Birmingham.