Alegeri Republica Moldova: se pregăteşte un „maidan“ la Chişinău? Milewski: „Fraudarea alegerilor este deja în plină desfăşurare“

FOTO Arhivă

În aşteptarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale din această toamnă, se prefigurează ideea creării unui „maidan“, o mişcare de protest relativ similară cu cea din Ucraina de acum trei ani.

Politologul român specializat în spaţiul postsovietic Octavian Milewski a fost cel care a lansat recent ideea că, după alegerile prezidenţiale din Republica Moldova din toamna acestui an, va avea loc un „maidan”, deoarece actuala guvernare ar planifica falsificarea alegerilor. Liderul Partidului Democrat din Moldova (PDM), Marian Lupu, a declarat şi el că „în această toamnă vom mai fi zdruncinaţi. Depinde de noi să nu admitem un cutremur politic“, făcând referire la faptul că o eventualitate izbândă a unui candidat prorus ar scoate lumea în stradă. 

„Adevărul“ a stat de vorbă cu analişti şi cu oameni politici din Moldova, pentru a lua pulsul ultimelor evenimente din ţara vecină, aflată în plină campanie electorală.

Analistul politic „Expert-Grup“ Dionis Cenuşă consideră că „există o probabilitate mică a unei victorii pentru candidatul PDM, iar asta reduce posibilitatea unor proteste antiguvernamentale. Pe de altă parte, nu cred că există suficiente emoţii proeuropene care să încurajeze proteste în cazul victoriei socialistului Igor Dodon. Prin urmare, creditez cu o probabilitate foarte mică declanşarea unui «maidan». Asemenea tip de protest trebuie să aibă stimulenţi foarte puternici, capabili să mobilizeze societatea“.

Freedom House: Alegerile din Moldova, parţial libere

Deputatul Partidului Socialiştilor din Moldova (PSRM) Bogdan Ţîrdea susţine că în Republica Moldova toate campaniile electorale au fost fraudate. „Nu poate un regim oligarhic, deci autoritar, să organizeze alegeri democratice, libere, corecte, transparente. Teza e confirmată, de altfel, şi de Freedom House, care susţine că toate alegerile din Moldova sunt considerate «parţial libere, iar acest fapt lasă teren opoziţiei pentru interpretări, aşa cum a fost şi în 2009, când am avut aşa-zisa revoluţie Twitter“, spune deputatul PSRM.

În opinia lui Ţîrdea, campania electorală a fost din start compromisă, din moment ce Comisia Electorală Centrală a anunţat 3.2 milioane de alegători înscrişi, cu 1 milion mai mult faţă de numărul cetăţenilor moldoveni. „E o problema gravă. Puterea de regulă jonglează cu 6-8%, acum cifra e mai mare. Regimul are o legitmitate externă parţială - SUA sprijină, UE e reticentă, iar Rusia, indiferentă. Există, aşadar, un grad de legitimitate externă redusă. În această situaţie, dacă va câştiga candidatul PD, protestele sunt garantate, iar finalul ar putea fi unul violent. Dacă ar câştiga liderul PSRM, şansele la proteste ar fi mai reduse. Oricum, despre posibilitatea unor proteste, în cazul victoriei candidatului PD, au pomenit unii lideri ai opoziţiei, inclusiv PSRM“, subliniază socialistul.

Democraţii din Moldova: Nu există şanse de fraudare!

Deputatul Partidului Democrat din Moldova Sergiu Sîrbu consideră că invocă falsificarea tocmai acei oponenţi care din start intuiesc eşecul propriu: „Alegerile vor fi monitorizate de mii de observatori naţionali şi internaţionali, nu există nicio şansă de fraudare. Atacurile la acest subiect sunt speculative şi manipulatorii, nu au decât să se înregistreze ca observatori şi să vegheze personal tot procesul“.

Şeful Misiunii Promo-LEX de Observare a Alegerilor din Moldova, Pavel Postică, afirmă că din constatările experţilor prezentate în primul raport de monitorizare pre-electoral, deocamdată nu se poate vorbi despre pericolul falsificării alegerilor prezidenţiale. În viziunea sa, neîncrederea în procesul electoral vine pe fundalul neîncrederii populaţiei vizavi de instituţiile statului. „Promo-LEX este cu mâna pe pulsul acestui scrutin cu o echipă de 42 de observatori pe termen lung dislocaţi în fiecare unitate administrativ-teritorială de nivelul II. Sarcina fiecărui observator este prevenirea încălcărilor, iar în cazul comiterii acestora, informarea publicului. În ziua alegerilor, Misiunea Promo-LEX de Observare a Alegerilor va avea delegat câte un observator pe termen scurt în toate secţiile de votare, aceasta însemnând o echipă de peste 2.000 de persoane. Colegii noştri din teritoriu vor observa procesul electoral de la deschiderea secţiilor de votare până la finalizarea procesului de numărare a voturilor. Acest lucru ne va permite numărătoarea în paralel a voturilor“, explică Postică.

Directorul executiv al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă „ADEPT”, Igor Boţan, aminteşte că alegerile din 2014 au fost organizate în aşa fel încât să fie înlăturat un concurent electoral „Putem presupune că cei care guvernează ţara astăzi sunt înclinaţi să procedeze astfel. Deci, probabilitatea fraudelor există”, afirmă Boţan. El e de părere că, dacă vor exista suspiciuni de fraudare a alegerilor, protestele vor fi pe agenda celor care nu vor fi mulţumiţi de rezultate. Analistul politic însă nu crede într-un „Maidan”.

„Anul trecut toată lumea spunea că protestele sunt organizate de Departamentul de Stat al SUA, că se pregăteşte o revoluţie portocalie, prostii am auzit foarte multe. Până la urmă s-a dovedit că SUA şi UE cooperează foarte bine cu actuala guvernare, nu a existat niciun fel de plan de revoluţie portocalie. Au fost oameni care s-au revoltat că au fost jefuiţi de o clasă politică coruptă care acum zice că vrea reforme“, subliniază directorul ADEPT.

Liderul Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr, Andrei Năstase, a declarat într-un interviu recent pentru tribuna.md că zilnic suntem martorii abuzurilor puterii. „Îngrijorarea noastră ţine de faptul că, prin aceste acţiuni ilegale, manipulări şi presiuni, scrutinul este deja încheiat, iar candidatul PDM sau cel care este susţinut de acest partid ar putea fi declarat învingător chiar înainte de numărarea voturilor. Societatea civilă, partidele politice care într-adevăr au ca prioritate problemele cetăţenilor se vor coaliza, sunt sigur, în faţa acestor nedreptăţi. Nu putem lăsa lucrurile să decurgă într-un asemenea dezmăţ! De aceea, ne vom apăra drepturile şi libertăţile prin toate metodele posibile, inclusiv prin proteste. Este cea mai de temut armă a noastră, a cetăţenilor deşteptaţi. Să fie clar pentru cei care ne-au capturat ţara: Republica Moldova nu poate exista decât în democraţie şi stat de drept. Dacă nu vor înţelege că acest lucru trebuie realizat prin vot democratic, îl vor resimţi prin proteste democratice masive ale poporului”, a subliniat Năstase. Weekendul trecut, Andrei Năstase s-a retras din cursa prezidenţială în favoarea liderului PAS, Maia Sandu.

INTERVIU Politologul Octavian Milewski, despre cele trei tabere care se confruntă în alegerile prezidenţiale din Moldova şi şansele lor

Adevărul: Nu o dată aţi afirmat că asupra alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova planează pericolul fraudării. Pe ce vă bazaţi când faceţi asemenea afirmaţii?

Octavian Milewski: Fraudarea este deja în plină desfăşurare. Sistemul electoral moldovenesc a fost adaptat pentru a frauda masiv alegerile din 30 octombrie. Comisia Electorală Centrală a făcut publice listele de alegători în septembrie şi, după cum s-a relatat deja de nenumărate ori, numărul votanţilor în Moldova ar fi crescut artificial cu aproximativ 1.000.000 de persoane. Numărul este o declaraţie în sine, un statement. O declaraţie despre o viitoare fraudare care poate atinge cote de zeci de procente, aidoma alegerilor trucate în Belarus sau în Cecenia. Această creştere a numărului de votanţi nu este susţinută de realitate. Ea vine pe fondul migraţiei masive din ultimele decenii şi al sporului natural negativ accentuat. Există foarte mari suspiciuni şi în privinţa numărului real de persoane cu cetăţenie moldovenească cu drept de vot. Rezultatele ultimului recensământ (2014) nu au fost făcute publice în mod oficial şi se presupune că unul dintre principalele motive ar fi exact falsificarea numărului de votanţi. Se pune întrebarea cui serveşte acest fals statistic şi, iată, electoral? Mai mult, planează suspiciunea că şi alegerile din 2014 ar fi fost fraudate, însă o investigaţie este imposibilă dat fiind faptul că CEC şi alte instituţii abilitate a investiga sunt pe deplin controlate din umbră de Plahotniuc. 

La asta se adaugă şi alte metode de fraudare pre-electorală care nu întotdeauna pot fi monitorizate şi despre care nu se menţionează în rapoartele organizaţiilor care monitorizează alegerile. Pomenile şi cadourile electorale nu sunt un fenomen nou. Aşa-numita „resursă administrativă” a fost perfectată în ultimul an de PD şi de Plahotniuc. Fondurile puse la dispoziţie de acesta sunt aproape nelimitate. Mediile moldoveneşti sunt controlate în proporţie de 80% de Plahotniuc, iar populaţia, de la ţară mai ales, se află într-un vid informaţional greu de descris. În asemenea condiţii, cine deţine resursa administrativă poate influenţa decisiv alegerile. În prezent, Plahotniuc controlează direct sau indirect aproape jumătate din numărul primăriilor. Acest efort de control al procesului electoral, cuplat cu ce se va întâmpla pe data de 30 octombrie şi 13 noiembrie, va avea un impact decisiv asupra rezultatului final.  

Adevărul: Cum comentaţi taberele electorale? Cum le vedeţi evoluţia? Există încă timp suficient pentru a se lega anumite coaliţii? Dacă da, care ar fi acestea?

Octavian Milewski: Există trei mari tabere. Tabăra pro-Plahotniuc – adică PDM plus Lupu şi majoritatea independenţilor cu rol de clonă electorală; tabăra sistemică anti-Plahotniuc – PSRM-ul lui Dodon şi o parte din unionişti. De fapt, această tabără este manipulată abil din umbră de acelaşi Plahotniuc; tabăra non-sistemică anti-Plahotniuc, adică PDA-ul lui Andrei Năstase şi PAS-ul Maiei Sandu. Undeva între a doua şi a treia tabără poate fi inclus candidatul Partidului Nostru, care se zbate la nivelul a 3-5 procente. Tranşarea preferată pe tabere la Bucureşti în proeuropeni şi proeurasiatici e înşelătoare şi menită a simplifica realitatea din Moldova în favoarea lui Plahotniuc. Am mai spus, tabăra pro-Plahotniuc de la Bucureşti este mainstream şi a reuşit să-i facă nenumărate servicii atât la Bruxelles, cât şi la Washington. 

Primele două tabere electorale sunt direct sau indirect controlate de Plahotniuc, cea de-a treia însă nu. Dar, din păcate, nici în această tabără lucrurile nu sunt certe şi sincere. Maia Sandu are calităţi indubitabile de lider, însă rămâne să înveţe arta compromisului şi a posibilului. Un posibil susţinut de resurse reale, nu închipuite. În rest, coaliţia există deja, rămâne doar a se lucra cu adevărat împreună şi de a atrage noi feţe, cu noi idei, cu competenţe şi o altfel de filosofie despre cum se face politică.  

Adevărul: Să luăm varianta că la alegeri câştigă Dodon. Credeţi că tabăra proeuropeană are suficiente resurse (mai ales din punct de vedere emoţional) încât să susţină o mişcare de anvergură? Ar ieşi proeuropenii în stradă?

Milewski: Tabăra proeuropeană are cele mai puţine resurse materiale şi administrative, în comparaţie cu Plahotniuc şi Dodon, cel din urmă fiind parţial finanţat de la Moscova. Însă din punct de vedere al resurselor umane, o mişcare proeuropeană de anvergură are viitor dacă tandemul Sandu-Nastase va şti să treacă peste orgolii, fără a lăsa ca terţe părţi (din interiorul coaliţiei proeuropene) să-i manipuleze unul împotriva celuilalt şi dacă va şti să mobilizeze activ electoratul proeuropean dezamăgit. Aşa cum se arată în prezent, tandemul Năstase-Sandu, atât cât e, nu este unul solid sau bazat pe încredere. E mai degrabă o convieţuire din interese pe termen scurt. Proeuropenii au ieşit deja în stradă în 2015-2016. Însă de data aceasta ar avea un motiv mai mult decât legitim - fraudarea practic inevitabilă a alegerilor. Rolul lui Năstase şi Sandu nu ar fi atât de a-i scoate în stradă, cât de a-i reprezenta cu adevărat în potenţiale negocieri cu puterea. 

Însă ultima întrebare este oarecum incompletă. Moldova nu este doar a proeuropenilor. Frauda îi priveşte pe toţi, respectiv în stradă vor ieşi şi ceilalţi, indiferent de viziuni politice. În aceste condiţii, Năstase are un evident avantaj în faţa Maiei Sandu. Cel dintâi are deja exerciţiul protestelor împreună cu un spectru larg de organizaţii cu viziuni uneori diametral opuse.   

Adevărul: Dar dacă este ales preşedinte un proeuropean? Cam care ar fi scenariul?

Milewski: Acesta este cel mai improbabil scenariu. Pe termen mediu şi lung, este scenariul suicidal pentru Plahotniuc. Nu cred că este gata să accepte ca, cu două săptămâni înainte de primul tur, maşinăria de fraudare pe care a pus-o în mişcare deja să se oprească brusc şi alegerile să ia o turnură obiectivă şi cinstită. Maia Sandu a fost aleasă candidată comună PAS+PDA, iar asta înseamnă ca în turul doi să ajungă Dodon şi Sandu, după care Sandu ar trebui să fie susţinută de Plahotniuc pentru a-l învinge pe Dodon. Din punct de vedere al realităţii la zi, este absurd. Un proeuropean autentic, ajuns preşedinte în mod obiectiv, ar însemna încheierea sezonului politic cu o a doua înfrângere pentru Plahotniuc, după înfrângerea din ianuarie, când a trebuit să opteze pentru Filip ca prim-ministru. Ar fi foarte posibil începutul unui trend de slăbire a sistemului informal de capturare a statului. Plahotniuc nu îşi permite o asemenea înfrângere. Plahotniuc va face tot posibilul ca în turul doi să ajungă Dodon şi Lupu, iar dacă ajunge Sandu, atunci Dodon va beneficia de ajutorul întregii maşinării.  

Adevărul: Personal, cum vedeţi viitorul apropiat al Republicii Moldova din punct de vedere politic? Dar economic?

Milewski: Un viitor sumbru. Politic, societatea moldovenească este foarte divizată. Atâta timp cât nu vor apărea lideri capabili să vorbească pe o limbă politică a compromisului şi unificării interne, Moldova nu va deveni politic stabilă. Personal, în ultimii ani am observant un singur lider cu un asemenea discurs – Andrei Năstase. Atâta timp cât politic Moldova nu va fi capabilă să-şi negocieze un pact intern, un proiect de ţară împărtăşit de o largă majoritate, nici economic nu o va duce mai bine. Din punct de vedere economic, aşadar, Moldova a intrat într-o spirală a pauperizării accentuată de exodul populaţiei. La acest exod a contribuit şi Bucureştiul, care consideră că oferirea masivă de paşapoarte creează loialităţi profunde. Nimic mai fals. Creează doar exod şi stoarcere de resurse intelectuale. 

Adevărul: Aţi afirmat că, în eventualitatea unui eşec al Chişinăului, România ar fi înainte de toate (şi înainte de Rusia) blamată. De ce?

Milewski:

România este percepută ca fiind în spatele a două tabere care au divizat Moldova şi au contribuit la starea de anomie în care se află în prezent. E vorba de Plahotniuc, mai întâi de toate, şi mai apoi de unionişti. Plahotniuc a început a fi asociat cu România începând cu sfârşitul anului 2015. După cum am mai spus-o, lideri foarte influenţi din partide româneşti îl susţin pe Plahotniuc. De exemplu, împrumutul pe care l-a oferit România Guvernului Filip a fost facilitat exact pe aceste canale. Or, acest împrumut are două efecte nefaste. Primul: îi dă o gură de aer, şi deci timp, lui Plahotniuc, iar cel de-al doilea efect este pe termen lung, şi anume faptul că împrumutul va trebui plătit tot de cetăţenii Republicii Moldova, care deja au fost aduşi la sapă de lemn şi pe umerii cărora stă recuperarea a cel puţin un miliard de euro, bani furaţi până în 2014 prin celebra schemă de garantare a unor împrumuturi false de către stat. 

Plahotniuc este susţinut şi de anumite persoane din ceea ce am putea numi generic „statul profund românesc“ (deep state). Probabil se merge pe ideea că, atâta timp cât Plahotniuc continuă să erodeze funcţionalitatea statului moldovenesc, pe termen lung va fi în beneficiul României, fiindcă România se va putea erija în cel mai viabil pol de atracţie pentru populaţia total dezamăgită a Moldovei care, teoretic, ar trebui să opteze pentru o eventuală unire nu neapărat din convingere, ci de nevoie. Este foarte exemplificatoare această grupare din umbră pentru atitudinea generală faţă de R. Moldova. Ea vine să confirme că atitudinea semicolonială manifestată în interbelic faţă de Basarabia este la fel de actuală şi astăzi. E un fel de a spune că „de fapt, nu ne pasă de populaţie prea mult; ramâneţi o periferie oricum, ne trebuie doar pământul şi resursele legate de el“.

Cea de-a doua tabără este în mod consacrat susţinută de la Bucureşti, este vorba de unionişti. Se trece cu vederea peste faptul că deja două generaţii de unionişti au sfârşit prin a trăda în favoarea Moscovei, unii dintre ei fiind de fapt agenţi dubli, dar plătiţi din ignoranţă de Bucureşti. În ultimii ani au început să apară unioniştii celui de-al treilea val. În afară de viziuni conservatoare şi exclusivist-naţionaliste din manuale de secol XIX, aceştia nu propun nimic nou. Ultimul mare proiect al unioniştilor a dus la războiul din Transnistria, după cum bine se ştie. La Bucureşti acest lucru nu pare să conteze prea mult. Pe semne că problemele strategice legate de Transnistria sunt prea departe pentru a conta. Se uită şi alte diviziuni interne. Eşecul Bucureştiului ţine şi de faptul că unioniştii nu au nimic nou de propus unei populaţii obosite de exclusivismul naţionalist. Bucureştiul, prin vocea unioniştilor, insistă pe inculcarea mitului că Moldova (de est) este doar a celor „cu conştiinţă românească”. În felul acesta se ignoră intenţionat câteva constante ale istoriei Moldovei din stânga Prutului din ultimele două secole. În special este ignorată diversitatea etnică şi caracterul divers al loialităţilor, care în cea mai mare parte nu sunt loialităţi proromâneşti. În tot cazul, probabil în premieră, procentul tuturor unioniştilor nu va cumula 10% la aceste alegeri. Vom avea cu această ocazie şi dovada manipulării prin sondaje a unor unionişti care au umflat ruşinos de mult cifrele din pretinse sondări ale opiniei publice basarabene.  

Adevărul: Aţi susţinut că pe numele lui Plahotniuc va fi emis „cât de curând“ un mandat de urmărire internaţional. Au trecut lunile şi nu s-a întâmplat nimic în acest sens. Continuaţi să susţineţi aceleaşi previziuni?

Milewski: Spuneam asta cu puţin mai mult de o lună în urmă. Un mandat de urmărire nu a fost emis, însă a fost propusă în Camera Reprezentanţilor a SUA includerea lui Plahotniuc şi a acoliţilor săi într-o „listă Magniţki“, prin care le-ar fi interzisă intrarea pe teritoriul SUA şi blocarea conturilor acolo unde asta ar fi posibil. Propunerea în sine este un mod de a-l blama public pe Plahotniuc şi un semnal pentru ce urmează. Povestea va continua, suntem abia la început. A crede că Plahotniuc o va sfârşi bine este naiv.  

Adevărul: Judecând după situaţia actuală, în plină campanie electorală, pe cine vedeţi în turul doi?

Milewski: După cum am explicat mai sus, există două posibilităţi. Dodon-Sandu sau Dodon-Lupu. Aş inclina spre ultima. Plahotniuc nu vrea să rişte, de aceea va face tot posibilul ca preşedinte să devină fie Dodon (răul necesar), fie Lupu (scenariul maxim pentru Plahotniuc). Dar să nu ne închipuim că Plahotniuc este atotputernic şi atotprevăzător. Există o sumedenie de necunoscute, mai ales cum se va comporta strada chiar după primul tur. 

Adevărul: În eventualitatea în care, după alegeri, s-ar crea un „Maidan“, care ar fi consecinţele pe termen scurt, dar şi pe unul lung?

Milewski: Maidanul va începe mai întâi în minţile celor care se identifică electoral cu Sandu şi Năstase, şi mai ales dacă în turul doi vor ajunge Lupu şi Dodon. Indiferent de cine va ajunge în turul doi, e foarte puţin probabil ca preşedinte să fie altcineva decât Dodon sau Lupu. Dacă în cazul lui Dodon fraudarea va avea un caracter slab spre moderat, în cazul lui Lupu acesta va avea un caracter masiv. Acest lucru va accentua alienarea populaţiei faţă de putere. Manifestarea acestei alienări se va vedea posibil printr-o volatilitate socială accentuată în cele două săptămâni dintre turul unu şi doi sau chiar imediat după alegeri. În eventualitatea în care Dodon va pierde, lucru destul de posibil, numărul populaţiei alienate se va dubla. Dacă această masă va fi politic stimulată de perdanţi să iasă în stradă, e greu de prezis ce consecinţe ar putea avea aceste mişcări. E clar că în aceste condiţii vom fi martori la reeditarea alianţei de protest din 2015, însă cu o nouă legitimitate socială. Dacă ar fi să luăm exemplul Ucrainei sau chiar evenimentele din aprilie 2009, este de aşteptat ce e mai rău. Se poate termina şi cu pierderi de vieţi omeneşti. Nu risc să proiectez alte scenarii, mai ales cu intervenţii externe după modelul Crimeei sau Ucrainei de Est. Cred că mai departe de două-trei săptămâni lucrurile devin prea neliniare pentru a fi prezise.