Răsturnare de situţie în cazul deţinutului uitat în închisoare, deşi era eliberat condiţionat. Cine este vinovat

Curtea de Apel Iaşi a schimbat total sentinţa în cazul grefierei acuzate de neglijenţă în cazul unui condamnat ţinut în închisoare jumătate de an în plus, deşi fusese eliberat condiţionat.

Curtea de Apel Iaşi a desfiinţat sentinţa prin care Cristina Victor, grefier în cadrul Tribunalului Iaşi, a fost condamnată în primă instanţă la plata unei amenzi penale de 18.000 de lei şi 20.000 de euro daune morale pentru deţinutul privat de libertate în mod abuziv. 

Cristina Victor a fost achitată, Curtea de Apel Iaşi apreciind că nu ea se face vinovată de nepunerea în executare a deciziei de eliberare condiţionată a condamnatului Marian Mocanu, un bărbat din Huşi ce se afla în închisoare din anul 1999, pentru o crimă. Având în vedere decizia de achitare, instanţa a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei. Condamnatul Marian Mocanu a solicitat 500.000 de euro daune morale pentru cele şase luni de închisoare în plus. 

Pentru despăgubiri, acum bărbatul ca trebui să formuleze o nouă acţiune în instanţă. 

Alte trei cereri de eliberare respinse, deşi, teoretic, condamnatul era liber

La timiterea în judecată, grefierei Cristina Victor i s-a reproşat că nu a comunicat minuta deciziei, şi nici hotărârea in extenso către condamnat şi nici nu a verificat dacă transmiterea minutei prin fax a fost confirmată de primire de către Penitenciarul Iaşi.

Marian Mocanu formulase cerere de eliberare condiţionată în august 2014, însă cererea a fost respinsă de Judecătorie. La Tribunal, în decembrie 2014, judecătorii au admis cererea condamnatului şi au dispus liberarea sa condiţionată. Cristina Victor, grefier de şedinţă la Tribunal, a transmis minuta la Penitenciar, însă nu a sesizat că faxul a dat eroare, iar documentul nu a fost comunicat. Astfel, Marian Mocanu a rămas în închisoare încă şase luni. În tot acest timp, bărbatul a mai formulat alte trei cereri de eliberare condiţionată, însă toate au fost respinse. Situaţia absurdă a ieşit la iveală abia în iunie 2015, când Serviciul Cazier Vaslui, căruia i se comunicase hotărârea de eliberare, a solicitat instanţei ieşene lămuriri în legătură cu obligaţiile condamnatului ce figura eliberat condiţionat din 11 decembrie 2014. .

Abia atunci instanţele ieşene au constatat că hotărârea privind eliberarea lui Marian Mocanu nu a fost pusă în aplicare. În urma verificărilor, s-a stabilit că grefiera Cristina Victor a transmis prin fax minuta hotătărârii la Penitenciar, însă nu a sesizat că documentul nu a fost transmis, faxul înregistrând o eroare. Ea a comunicat hotărârea şi Judecătoriei Iaşi, care, potrivit legii, are obligaţia de a pune în executare hotărârile definitive în cazul eliberărilor condiţionate.

Un fax defect şi o uzanţă greşită a grefierilor ieşeni

În motivarea Curţii de Apel Iaşi se arată că Judecătoria Iaşi a efectuat lucrări de executare secundare privind comunicarea copiei hotărârii către Tribunalul Bucureşti şi către Serviciul de Cazier Judiciar, fără însă a fi întreprinsă nicio măsură de punere în executare a soluţiei definitive pronunţate în cauză. Martorii audiaţi la proces, în special grefierii celor două instanţe, au precizat că la nivelul celor două instituţii exista o înţelegere tacită în astfel de situaţii. Astfel, în cazul eliberărilor condiţionate dispuse definitiv de tribunal, punerea în executare se realiza în baza minutei transmise prin fax de către grefierul de şedinţă de la tribunal. 

Ori, protrivit Codului de procedură penală, hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.

”Ceea ce i se poate reţine inculpatei Victor Cristina, aspect care a şi fost valorificat prin acţiunea disciplinară exercitată în privinţa sa (reţinerea a 30% din salariu timp de trei luni), este necomunicarea conform prevederilor legale, a minutei deciziei către condamnat şi a hotărârii in extenso la locul de deţinere, însă nu din această cauză deţinutul a executat în continuare pedeapsa închisorii în regim privativ, ci, astfel cum s-a arătat anterior, rămânerea în stare de detenţie, după pronunţarea soluţiei definitive de liberare condiţionată a persoanei deţinute era în responsabilitatea primei instanţe de judecată, respectiv Judecătoriei Iaşi, ca instanţă de executare, care, primind la data de 12.12.2014 extrasul deciziei penale nr. 352/CJ/11.12.2014, nu a luat nicio măsură în vederea punerii în executare a dispoziţiei de liberare condiţionată”, se arată în motivarea Curţii de Apel Iaşi.

Potrivit judecătorilor Curţii de Apel Iaşi, faptul că Penitenciarul Iaşi a girat o practică neconsfinţită legislativ, greşită din punct de vedere legal, fără un fundament având ca temei o bază legală, acceptând punerea în libertate a unor persoane private de libertate doar în baza unor comunicări ale minutelor făcute de către instanţa de control judiciar, sub pretextul că s-ar ajunge la o dublare a comunicărilor în ipoteza în care şi instanţa de executare ar fi efectuat propriile lucrări de executare, pe de o parte trădează o greşită înţelegere a dispoziţiilor legale care fac distincţie între comunicarea hotărârilor şi punerea în executare a hotărârilor, asimilând fără temei acţiunea de comunicare a unei hotărâri cu cea de executare însăşi a acelei hotărâri, iar pe de altă parte, este irelevant sub aspectul scutirii instanţei de executare de efectuarea acestor lucrări de executare.