De ce nu este bine să spunem „Noroc“. Salutul considerat de un mare duhovnic ca fiind o invocare a diavolului

Românii obişnuiesc să-şi transmită urări în împrejurările speciale iar îndemnul „Să ai noroc!“ sau salutul „Hai, noroc!“ au devenit obişnuinţe. Unul dintre marii duhovnici ai României a scris într-una dintre cărţile sale de ce nu este bine să invocăm „norocul“.

Părintele Ilie Cleopa, unul din marii duhovnici ai Moldovei, era cunoscut pentru vorbele de duh cu care îi întâmpina pe creştinii care îl căutau la mănăstirea Sihăstria, din Neamţ. Fostul arhimandrit şi stareţ al mănăstirii considera invocarea norocului un mare păcat, o invocare a diavolului. Marele duhovnic era revoltat că inclusiv în pomelnicele pe care credincioşii le lăsau la mănăstire cereau să aibă parte de noroc.

„Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc, zicând : «Pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei». Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete”, scrie duhovnicul în volumul al şaptelea din lucrarea „Ne vorbeşte părintele Cleopa”.

În cartea sa, duhovnicul le reaminteşte credincioşilor că până la venirea lui Iisus Hriostos oamenii se închinau la tot felul de zeităţi şi idoli. Unii dintre ei este Moloh, zeul pentru care mamele îşi jertfeau pruncii ca să aibă noroc.  Moloh era considerat zeul fericirii la romani, la sumerieni şi la cartaginezi, sau zeul norocului.

„Cum era acest zeu Moloh sau noroc, cum îi zicem astăzi? Îi purta statuia într-o căruţă cu două roţi, făcută din aramă sau din argint. În spatele zeului Noroc avea un cuptor de aramă şi în faţa lui o tigaie de aramă; şi-i dădea foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia şi el. Popii lui purtau în mâini nişte securi mari, ascuţite”, este descris de duhovnic tabloul înfricoşător al lui Moloh, spunând că primea jerfă doar copii sugari.

În descrierea părintelui Cleopa scenele care urmau după ce mamele îşi jertfeau pruncii pentru noroc, ar trebui să-i sperie îndeajuns de tare pe cei care mai invocă acest cuvânt în zilele noastre. În opinia sa, folosirea formulelor ce conţin cuvântul „noroc” nu sunt decât invocări ale diavolului. 

„Numai ce auzi pe beţivi la crâşmă zicând: «Hai noroc, cumătre !» Uneori vezi creştini pe drum că se salută: «Hai noroc, vecine !». Dacă l-ai întreba cine-i Noroc, nu ştie, dar ştie să-l pomenească. Mai chemi pe dracul Noroc, după atâtea mii de ani? Te închini la satana?”, a conchis duhovnicul.