Mitropolitul Banatului, în mesajul de Crăciun: „Viaţa nu poate fi minţită”

Mitropolitul Banatului, în mesajul de Crăciun: „Viaţa nu poate fi minţită”

ÎPS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului FOTO pressalert.ro

Mitropolia Banatului a publicat pastorala de Crăciun a Mitropolitului Banatului, ÎPS Ioan Selejan. În mesajul cu ocazia Naşterii Mântuitorului, ÎPS Ioan Selejan face apel la unitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

În mesajul adresat credincioşilor cu ocazia Naşterii Mântuitorului, Mitropolitul Banatului, ÎPS Ioan Selejan, îi provoacă pe bănăţeni să îl caute pe Hristos. „ Ai început să-L cauţi pe Hristos? L-ai găsit pe Hristos? Vei zice: Dar unde să-L caut? Pe calea Crucii, a sfinţeniei, pe cărarea Bisericii, iar nu pe calea desfătării şi a păcatului. Hristos este printre cei răniţi de păcate, printre cei aflaţi în suferinţă, printre cei flămânzi, printre cei care acum, în plină iarnă, n-au nici un adăpost. Căci viaţa nu poate fi minţită”, se arată în mesajul ÎPS Ioan Selejan. Redăm mai jos mesajul integral al Mitropolitului Banatului cu ocazia Crăciunului:

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Purtaţi fiind pe aripile colindelor noastre româneşti, am ajuns azi la Betleem. Şi acolo, într-o peşteră, Îl vedem stând pe tron pe Fiul lui Dumnezeu. Ieslea a fost cel mai strălucitor tron de pe pământ, pe care a şezut Fiul lui Dumnezeu. Hristos a venit aici, pe pământ, să-Şi ia înapoi Împă­răţia pe care Satan încerca de mii de ani să o stăpânească.

Oare în univers nu mai erau atâtea planete cu stânci aspre, aşa cum, în mare parte, era Ţara lui Israel?! De ce pământul?! Pentru că aici era comoara lui Dumnezeu: omul.

Hristos a venit să-l caute pe om până în adâncul pământului, dar Îl vom vedea pe Fiul lui Dumnezeu coborând şi până în adâncul iadului să-l ridice pe Adam.

Ce comoară scumpă este omul! Tatăl îl răscumpără pe om prin Jertfa Fiului Său: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Înlăcrimatul Dumnezeu Îşi trimite Fiul în univers să-I găsească nepreţuita comoară pierdută. Şi unde o caută Fiul lui Dumnezeu?! Într-o peşteră, în întuneric. Acolo l-a găsit pe om. Aşa cum vântul nu are tihnă, tot aşa nici omul nu va avea tihnă până nu se întoarce la Dumnezeu.

Aici, în Peştera din Betleem, s-au întâlnit: Cerul cu pământul, Fiul lui Dumnezeu cu omul, comoara lui Dumnezeu. Îngerii coboară şi ei din înaltul cerului să se bucure că Fiul lui Dumnezeu a găsit drahma cea pierdută (cf. Luca 15, 8-10). Îngerii s-au bucurat împreună cu păstorii că Lumina le-a răsărit oamenilor aici, în adâncul pământului, în adâncul căderii omului.

Care era oare starea sufletească a Fecioarei Maria şi a Dreptului Iosif în acel moment astral din istoria mântuirii noastre? Doi pământeni care nu au avut loc printre oameni, ci i-a primit o peşteră rece. Bucurie, uimire şi tristeţe, aceste stări o vor însoţi pe Fecioara Maria cât va trăi pe pământ, fiind alături de Hristos în Egipt, pe Golgota, dar şi pe Eleonul bucuriei, la Înălţarea Lui la Cer.

Faptul că a trebuit să fugă în Egipt cu Pruncul arată că Iisus Hristos n-a venit să caute doar un popor, cel al lui Israel, ci toate neamurile. Prin Întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu devine Comoara noastră, Comoara Cea de Sus, pe care o căutăm azi noi, cei ce credem în Preasfânta Treime Dumnezeu. Prin Botez devenim căutătorii Celui de Sus, adică ai lui Hristos. Fericit va fi omul care, în această viaţă pământească, va afla Comoara Cea de Sus.

Te întreb, iubite frate: Ai început să-L cauţi pe Hristos? L-ai găsit pe Hristos? Vei zice: Dar unde să-L caut? Pe calea Crucii, a sfinţeniei, pe cărarea Bisericii, iar nu pe calea desfătării şi a păcatului. Hristos este printre cei răniţi de păcate, printre cei aflaţi în suferinţă, printre cei flămânzi, printre cei care acum, în plină iarnă, n-au nici un adăpost. Căci viaţa nu poate fi minţită.

Iubiţi credincioşi,

Prin harul Duhului Sfânt marele Profet Isaia ne-a lăsat această mărturie despre Cel Ce va veni să ne caute astăzi: „Un Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5).

 

O, alesule al lui Dumnezeu Profet Isaia, ţie ţi-a descoperit Dumnezeu aceste cuvinte cu aproape opt sute de ani înainte de momentul binecuvântat din istoria mântuirii neamului omenesc! Prin harul Duhului Sfânt ai ajuns la Betleem înaintea noastră şi te-ai bucurat în Duhul de vederea Pruncului, a Domnului păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Câtă bucurie a fost în sufletul Profetului când a văzut de Sus plinirea cuvintelor vestite de el prin harul Duhului Sfânt! Şi pe noi ne mângâie Dumnezeu la fiecare Sfântă Liturghie, când Îl vedem pe Fiul Său, Hristos, în stare de jertfă pentru noi. Fiul lui Dumnezeu ne caută şi azi, iar apoi ne hrăneşte cu Pâinea Vieţii, cu Însuşi Trupul şi cu Însuşi Sângele Său. Iată cu ce ne hrăneşte Dumnezeu pe noi, cei răniţi de păcate, pentru a ne putea ridica şi a continua drumul spre Cer, spre Împărăţia Tatălui! Să facem şi noi o cărare printre stele şi să ajungem la Dumnezeu.

Azi este „la plinirea vremii” (cf. Gal. 4, 4), dar şi împlinirea cuvintelor rostite prin harul Duhului Sfânt de către Profetul Isaia. Această zi a aşteptat-o Profetul Isaia şi a aşteptat-o Adam. O aşteptăm şi noi în fiecare an, să-L întâlnim pe Hristos Prunc şi să ne închinăm Lui în Peştera din Betleem. Au venit de Sus îngerii cu o cântare sfântă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună-voire” (Luca 2, 14). Au venit păstorii, dar au venit şi magii conduşi de stea, din Orient, şi astfel s-au împlinit cuvintele psalmistului: „Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului” (Ps. 21, 31). Magii s-au întors în ţara lor, unde au dus Vestea cea bună de la plinirea vremii şi a revărsării darului de Sus pe pământ. Iată şi magii, de departe venind, au găsit Comoara Cea de Sus într-o peşteră din Betleem.

Azi, şi noi, prin credinţă şi prin Sfânta Liturghie, am ajuns la Betleem. Şi suntem convinşi că „taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută” (Troparul Maicii Domnului, glasul al IV-lea), taina cea ascunsă din veacuri şi din nea­muri (cf. Col. 1, 26) ni se descoperă odată cu Naşterea Pruncului Iisus. În Peşteră, care acum devine palat pentru Împăratul Hristos, ne primesc şi pe noi Maica Domnului şi Dreptul Iosif, ca odinioară pe îngeri, pe blânzii păstori şi pe magii înţelepţi. Fecioara Maria ne arată Comoara Cea de Sus, pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu Tatăl.

O, ce mare taină! Dumnezeu i-a încredinţat Sfintei Fecioare Maria să-L crească aici şi să-L ocrotească pe Pruncul Iisus, pe Fiul Său Întrupat, Om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Este cutremurător şi fascinant să vezi cum Dumnezeu Tatăl Îşi încredin­ţează Fiul unei Fecioare, iar nu unui înger. Cât de tânără era Fecioara faţă de un înger! Însă, acolo unde Dumnezeu revarsă har, se biruie rânduiala firii. Iată lucrarea lui Dumnezeu săvârşită printr-o Fecioară, cea mai aleasă dintre fecioare, care va deveni mai cin­-s­tită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii.

Iubite tinere fecioare ale nea­mului nostru românesc, Dumnezeu doreşte să vă încredinţeze şi vouă naşterea şi creşterea unor copii sfinţi. Sunteţi pregătite, iubite fecioare românce, să purtaţi pe ale voastre braţe fiii sfinţi ai neamului nostru românesc, sfinţi români? Priviţi la istoria neamului nostru, câte mame au crescut pe ale lor braţe sfinţi, martiri, eroi, bărbaţi făuritori de neam şi ţară! Nu pe altcineva aşteaptă Dumnezeu să-i încredinţeze naş­te­rea şi creşterea pruncilor, ci pe voi.

Întindeţi azi ale voastre binecuvântate braţe spre Cer şi veţi primi dar şi har să vă învredniciţi să fiţi mame de sfinţi români.

Drept-măritori creştini,

Vechiul Testament ne redă profeţii despre venirea lui Mesia, dar şi marea aşteptare a omului pentru a fi izbăvit din latura şi din umbra morţii (cf. Isaia 9, 1). Nădejdea venirii lui Mesia o vedem dată de Dumnezeu chiar la început, în Cartea Facerii: „Duş­mă­nie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; Acesta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3, 15). Omul a nădăjduit că va veni timpul când se va împăca pe veşnicie cu Dumnezeu şi Cineva îi va restaura pe Adam şi pe fiii lui. Profetul Ieremia ne spune: „Adu-Ţi aminte, Doamne, şi nu strica legământul Tău cu noi” (Ieremia 14, 21).

Evanghelia este icoana tuturor adevărurilor, este o mărturie deplină a acestei aşteptări mereu vii, iar Sfântul Apostol Pavel le spune evreilor că Vechiul Testament este umbra bunurilor viitoare (Evrei 10, 1).

Iată cum i-a pregătit Dumnezeu pe oameni pentru venirea în lume a Fiului Său: printr-o pre­zenţă personală, prin Întruparea şi Naşterea din Fecioara Maria.

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Timotei, spune: „Mare este taina dreptei credinţe. Dumnezeu S-a arătat în trup” (I Timotei 3, 16).

Mântuirea noastră a fost să­vâr­şită de Fiul lui Dumnezeu Întrupat, de Dumnezeu-Omul. Prin Întrupare Fiul lui Dumnezeu face deosebirea între ce este pieritor şi ce este nemuritor, chemând sufletele noastre la desăvârşire (cf. Matei 5, 48) şi ne cere, aşa cum spune Apostolul Pavel, să ne îmbrăcăm în omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului (cf. Efeseni 4, 24). Biserica noastră strămoşească este stâlpul şi temelia adevărului (cf. I Timotei 3, 15). În sânul Bisericii, în Casa lui Dumnezeu, se cuvine să se nască şi să crească fiii neamului nostru românesc.

Sfântul Simeon Noul Teolog învaţă că fiecare dintre noi, creştinii, naştem pe Hristos prin credinţă, însă duhovniceşte. Prin Botez şi apoi prin Pocăinţă şi prin Împărtăşanie El stră­luceşte în inimile noastre, iar noi păstrăm Comoara Aceasta, pe Hristos, în vase de lut (cf. II Corinteni 4, 6-7), adică în firea noastră pământească. Luând firea noastră pământească Iisus Hristos ne-a împăcat cu Dumnezeu Tatăl.

Sfântul Apostol Pavel spune despre Hristos: „El este pacea noastră, El care a făcut din cele două una, surpând peretele cel din mijloc al despărţirii, desfiin­ţând vrăjmăşia în Trupul Său (…), ca întru Sine pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea” (Efeseni 2, 14-15).

Pentru revărsarea iubirii lui Dumnezeu în firea noastră S-a întrupat Mântuitorul şi, precum Dumnezeu una este (cf. Ioan 17, 21-22), toţi să fim una, să ne uneas­că pe toţi: unitate în sânul familiei, unitate şi frăţietate între fiii aceluiaşi popor. Şi astfel să te dăruieşti tuturor, aşa cum se dăruieşte soarele, cum se dăruiesc florile.

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Fără sfinţenia desăvârşită a Sfintei Fecioare Maria nu ar fi fost posibilă Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi nici îndumnezeirea noastră. De aceea trebuie să o cinstim pe Maica Domnului, cea care a fost fecioară înainte de naştere, fecioară în timpul naşterii şi fecioară după naştere. Fecioara Maria a acceptat logodirea cu Bătrânul şi Dreptul Iosif, aşa cum se logodesc florile cu razele soarelui.

Iubiţi fraţi români,

Am sărbătorit anul acesta Reîntregirea neamului nostru românesc jertfit multe secole pe altarul istoriei. Unitatea este de la Dumnezeu şi, pe cât de plăcută Îi este lui Dumnezeu, pe atât de folositoare ne este nouă ca popor creştin: „Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună (…); că unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac” (Ps. 132, 1-3). Dezbinarea este de la diavol, urgisită de Dumnezeu şi mult păgubitoare societăţii noastre româneşti.

Iubiţilor, să punem început bun vieţii noastre, aşa cum ne învaţă Hristos în Evanghelia Sa, să rămânem neclintiţi, tari în credinţă, milostivi, iubitori de semenii noştri care sunt în grele încercări în viaţa aceasta.

Să audă Dumnezeu glasul rugăciunii noastre şi să se audă şi în Cer şi în lume că România nu-i o ţară mută.

Vă urez ca Sfintele Sărbători în care am intrat să vă aducă linişte, sănătate, mulţumire sufletească, mult spor întru toate faptele cele bune.

Hristos Se naşte, slăviţi-L!

Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!

Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!

Al vostru, al tuturor,

de tot binele voitor,

† Ioan

Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: