Credinţa la români: „Preotul din zilele noastre redevine încet cel de odinioară“
0
Într-o epocă tot mai violentă şi la propriu şi la figurat, în care cea mai răspândită boală devine depresia, tot mai mulţi români se întorc spre biserică pentru sprijin, iar rolul preotului devine tot mai important în comunitate.
Părintele Ionel Popescu, din Timişoara, consideră că, în aceste condiţii, rolul preotului devine tot mai important, parohul fiind, nu cu mult timp în urmă, principalul sfătuitor al comunităţii.
„Preotul din zilele noastre redevine încet cel de odinioară. Acest lucru se întâmplă în principal datorită faptului că, cel puţin în lumea satului, au cam început să dispară alţi îndrumători şi sfătuitori. Satele româneşti, unde spune Blaga că s-a născut veşnicia, îmbătrânesc şi se depopulează văzând cu ochii. Autorităţile nu mai pătesc intelectualii din lumea satului. Învăţătorul dispare, profesorii au plecat spre centre mai marei, medicul nu mai este”, a spus părintele Popescu.
Acesta vorbeşte în cunoştinţă de cauză, dând exemple de zone unde preotul a rămas cel mai important sprijin al oamenilor din comunitate. „Pot vorbi concret despre spaţiul nostru eclezial, Arhiepiscopia Timişoarei, pe care o cunosc foarte bine, cu zonele rurale din părţile Făgetului, zone de deal şi de munte, zonele rurale izolate din părţile Lugojului sau Detei, din pustă, unde a mai rămas doar preotul. Aşadar, preotul de astăzi începe să redevină sfătuitorul, îndrumătorul enoriaşilor din acele zone, pe lângă faptul că este şi duhovnic, şi liturghisitor, şi cel care îndrumă viaţa misionară şi culturală, dar şi social-filantropică. Pentru că dacă se întâmplă ceva într-un sat izolat, până să vină pompierii sau alte instituţii să rezolve problema, preotul este cel care încearcă să rezolve. Preoţii de astăzi sunt cei care, în asemenea zone, dacă se iveşte un caz grav de boală, urcă omul în maşina personală şi-l transportă rapid la cel mai apropiat spital. Iată ce reîncepe să devină preotul zilelor noastre”, a explicat preotul paroh al Parohiei Iosefin din Timişoara.
Acelaşi probleme, dar mai numeroase
Ionel Popescu este preot de mai bine de 30 de ani şi a observat „la prima mână” problemele cu care se confruntă românii şi cum au evoluat acestea de-a lungul timpului. „Problemele oamenilor sunt cam aceleaşi ca şi acum 30 de ani, numai că din păcate s-au multiplicat, s-au agravat. Aproape zilnic vin credincioşi sau credincioase cu tot felul de nevoi, vin la biserică. Numărul celor care apelează la biserică a crescut foarte mult. Vin să solicite ajutoare financiare pentru operaţii, pentru plata întreţinerii, pentru medicamente. În fiecare zi vine câte cineva”, a spus părintele Popescu.
„S-au amplificat problemele de natură sufletească şi constatăm cu îngrijorare că s-au agravat şi problemele de sănătate psihică. Mulţi au probleme din cauza depresiilor. Din cauza acestei crize economice şi a lipsurilor cu care se confruntă oamenii a crescut numărul cazurilor de depresie. Tinerii nu-şi găsesc locuri de muncă şi apelează la noi să le facilităm găsirea unui loc de muncă. Ne implicăm cât putem, dar nu este în specificul nostru, ca biserică, să facem acest lucru. Prin cunoştinţele noastre, însă, ne implicăm, îi ajutăm, intervenim, şi la autorităţi, şi la firme particulare. Încercăm şi să ajutăm financiar, dar nu putem face faţă solicitărilor enorme care apar”, a mărturisit preotul, care este şi vicar administrativ la Mitropolia Banatului.
Zilnic, preoţii se întâlnesc cu enoriaşii care le povestesc despre problemele lor, fie la spovedanie, fie la oficiul parohial, unde vin să ceară un sfat. Povara de a cunoaşte toate problemele oamenilor dintr-o comunitate nu este una uşor de dus. „Ne încărcăm foarte mult şi ne doare să vedem suferinţa oamenilor, lipsurile cu care se confruntă. Măcar un cuvânt de mângăiere la punem la suflet, facem o rugăciune adecvată problemelor cu care se confruntă. Îi ajutăm şi financiar, cum putem, acţionăm concret pentru a rezolva unele dintre problemele cu care se confruntă enoriaşii. Dar acestea sunt foarte multe, foarte mari, sunt diversificate, uneori depăşesc posibilităţile noastre, şi atunci intervenim la instituţii, căutăm parteneriate cu Direcţia Copilului, cu Crucea Roşie, cu Sectorul Social al Arhiepiscopiei, şi aşa mai departe. Căutăm soluţii, facem anchete sociale, oferim hrană, haine, facem meditaţii pentru elevii din familii cu posibilităţi financiare reduse. Încercăm şi noi să mai luăm o picătură din oceanul ăsta de nevoi”, a mărturisit preotul paroh din Iosefin.
Din cauza acestei crize economice şi a lipsurilor cu care se confruntă oamenii a crescut numărul cazurilor de depresie
„Poate nu este vizibil din exterior momentul când vine un credincios la biserică cu o problemă, să-i dai un sfat bun şi să-l vezi că a venit cu lacrimi în ochi şi pleacă cu faţa senină. Acest lucru îţi oferă o bucurie lăuntrică, inexprimabilă, deosebită că ai putut fi de folos acelei persoane care îşi poate rezolva o problemă de care nu ştia cum să scape”, a mai spus părintele Popescu.
Acesta este de părere că rugăciunea poate ajuta pe oricine să facă faţă vremurilor tot mai tulburi în care trăim. „S-au scris tomuri întregi despre rugăciune şi de ce e important să ne rugăm. Prin rugăciune vorbim cu Dumnezeu. Îi spunem frământările noastre şi aflăm răspunsuri. Prin rugăciune ne apropiem de Dumenzeu, iar apropierea aceasta înseamnă progresul în virtute, nu regres în păcat. Rugăciunea ne transformă, ne face să devenim mai buni, ne luminează mintea, ne întăreşte în faţa încercărilor şi ispitelor lumii. Numai prin rugăciune poţi rezista într-o lume tot mai bulversată, mai tulburată, mai violentă. Rugăciunea ne îmbunătăţeşte spiritual. E foarte scurt spus, dar s-ar putea vorbi pe tema asta zile întregi”, este de părere preotul bănăţean.
Tinerii, mereu o preocupare a Bisericii
Părintele Popescu se bucură să vadă foarte mulţi tineri venind la biserică şi implicându-se în acţiunile parohiei. „Tinerii s-au aflat întotdeauna în atenţia bisericii, pentru că ei sunt generaţiile următoare de credincioşi. Sigur că tinerii au preocupările lor, pentru tineri viaţa este altfe decât pentru vârstnici. Au idealurile lor, se gândesc la carieră, au alte preocupări. Dar cunosc foarte mulţi tineri îmbunătăţiţi sufleteşte, foarte mulţi tineri şi tinere care vin la biserică. Şi nu doar ca să facă un act de prezenţă duminicală, vin să se roage, cunosc foarte mulţi tineri cu o viaţă morală deosebită, care respectă rânduielile bisericeşti, care ţin posturile, care se implică în acţiunile filantropice ale bisericii, în viaţa culturală a Bisericii”, a spus preotul din Iosefin.
„Sunt tineri care nu au de a face cu viaţa bisericească, însă chiar şi aşa ar fi important să ai o viaţă morală, să fii responsabil, să fii serios, să te implici în rezolvarea problemelor cetăţii în care trăieşti”, a mai spus părintele Popescu.
E important să ai o viaţă morală, să fii responsabil, să fii serios, să te implici în rezolvarea problemelor cetăţii în care trăieşti
Născut în Ţara Haţegului, în 1955, vicarul a ştiut că va urma această cale în viaţă, chiar dacă în perioada comunistă tinerii erau „încurajaţi” să evite seminariile teologice. „Eu am ştiut că asta vreau să fac încă din copilărie. Tatăl meu era epitropul bisericii din satul unde m-am născut. În fiecare duminică trebuia să merg la biserică. Nu ştiu cât am înţeles eu pe la 5-6 ani ceea ce se întâmplă, dar eram prezent în strană, lângă tatăl meu. Când am terminat clasa a VIII-a , am fost îndemnat să merg la un liceu. Aşa era atunci, profesorii erau probabil şi obligaţi de partidul-stat să îndrume elevii spre liceee, nu spre seminarii teologice. Şi cu toate că mi s-a promis că voi fi ajutat să intru la liceu, să parcurg toate treptele societăţii de atunci, eu mi-am dorit din tot sufeltul să merg la Seminar, şi asta am făcut”, a povestit părintele Popescu.
Acesta a urmat, apoi, Facultatea de Teologie la Sibiu şi a devenit profesor, predând timp de 26 de ani în învăţământul universitar şi preuniversitar. Este preot de 30 de ani, a fost directorul Seminarului Teologic din Caransebeş, consilier cultural, consilier bisericesc la Timişoara, vicar administrativ, iar din 2001 are în grijă Parohia Iosefin din Timişoara.
Se încarcă comentariile...
