Centru educaţional inedit în Timişoara. Copiii pot afla cum se „producea” apa pentru oraş în urmă cu o sută de ani
0
Aquapic a fost amenajat în incinta fostei Uzine de Apă Industrială a Timişoarei, situată pe strada Mistral, în apropierea Râului Bega.
Copiii au ocazia să înveţe despre apă, mediu şi viaţă, într-un mod activ, prin joc şi experiment. Spaţiul verde generos şi clădirea vechii uzine, cu farmecul arhitecturii începutului de secol XX, au devenit un imens experimentarium pentru cei mici, un loc în care cunoaşterea va fi o aventură.
La Aquapic, pe copii îi aşteaptă, experimente chimice, studiul la microscop, instalaţii-joc care vor prezenta, interactiv, transportul apei în casă şi în oraş, concursuri de navomodelism şi multe altele, ideea centrului fiind cea de educaţie alternativă, care să sprijine procesul de învăţământ.
Unul dintre cele mai interesante proiecte educaţionale realizate în 2017, în Timişoara, este Aquapic, de la vechia Uzină de Apă.
Proiectul a fost iniţiat de un ONG timişorean, Urban Survey, şi s-a derulat în colaborare cu fundaţia româno-germană Aquademica, având sprijinul Aquatim, la Uzina de Apă nr. 3.
Uzina 3 a furnizat apă industrială, vreme de aproape un secol, dar şi-a oprit activitatea în 2007, pentru că oraşul nu a mai avut nevoie de acel gen de apă.
Cele două organizaţii au aplicat pentru un grant Urbaniada şi au câştigat, la începutul acestui an, o finanţare de 75.000 de euro pentru realizarea proiectului.
„Centrul educaţional Aquapic a fost inaugurat recent şi poate fi vizitat de grupuri de copii, pe baza de înscriere, dar va funcţiona ”cu toate pânzele sus” de la primăvară, când condiţiile meteo vor favoriza folosirea tuturor instalaţiilor amplasate. Proiectul a fost înscris într-un concurs organizat Uniunea Europeană, dedicat patrimoniului cultural şi intitulat ”Premiile Uniunii Europene pentru Patrimoniul Cultural”: ”European Union Prize for Cultural Heritage” este un fel de Oscar al patrimoniului continental. Întrecerea are patru categorii, iar Aquapic participă la secţiunea ”Conştientizarea publicului” cu privire la valoarea patrimoniului cultural”, aflăm de pe blogul schindarli.wordpress.com.
”Ne-am bazat aplicaţia pe două componente foarte importante. Prima este contextul local şi naţional, în domeniul patrimoniului industrial. La o simplă plimbare pe stradă se vede cum patrimonial industrial – vechile fabrici, multe cu o valoare enormă – sunt lăsate să se deterioreze, în momentul în care îşi încetează producţia. Nu acţionează nimeni, până clădirile nu ajung ruine şi focare de infecţii şi de mizerie şi atunci oamenii ajung să îşi dorească ca acestea să fie demolate, pentru asanarea zonei. Vrem să arătăm că patrimoniul industrial poate fi tratat şi altfel, că îţi poate aduce prestanţă şi devine valoros, în momentul când este înapoiat comunităţii. Clădirea Uzinei de Apă Industrială este lucrarea, poate a celui mai mare arhitect pe care l-a avut Timişoara, Laszlo Szekely ce şi-a pus amprenta pe modul în care arată oraşul nostru, clădiri ca fostul Abator sau Cazarma Pompierilor sau turbinele fiind concepute de el. Chiar dacă Uzina de Apă Industrială este mai mică, valoarea şi frumuseţea ei sunt depline. A doua componentă este păstrarea destinaţiei iniţiale. Avem o sumedenie de exemple în întreaga Europă de patrimoniu industrial refuncţionalizat, de fabrici, hale ori depozite care au fost transformate în locuri culturale sau creative: cinematografe, galerii de artă, hub-uri creative. Noi am păstrat funcţiunea iniţială, aceea de fabrică de apă. Vrem să le arătăm oamenilor cum se producea apa industrială, care acum şi ea ca proces tehnic e istorie. Să le spunem oamenilor de ce a fost nevoie de acest gen de apă, pentru că la origini a fost o idee de afaceri genială a oamenilor care au lucrat acolo, în special a lui Stan Vidrighin, părintele sistemelor de apă şi canalizare din Timişoara. El a văzut potenţialul economic al noii afaceri şi a mers până la capăt, adică a făcut o uzină de apă industrială, inspirată de modelul altor oraşe din Imperiul Austro-Ungar”, a spus directoul Urban Survey, Violeta Mihalache, pentru blogul citat.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
