Târgu-Jiu: Elena Popescu păstrează tradiţia ţesăturilor gorjene

Ţese de aproape 25 de ani şi este singura din comuna în care locuieşte care se ocupă de această meserie. Elena Popescu vrea să ducă tradiţia ţesutului mai departe şi îi învaţă pe copiii din comună tainele acestei meserii.

Elena Popescu s-a născut în Crasna, într-o familie în care tradiţiile sunt sfinte.  „De când eram copil, veneam de la şcoală, iar după ce învăţam, ţeseam la război. Era războiul mamei, pe care îl folosesc şi acum. Tradiţia ţesutului este  moştenită de la străbunici, toată lumea trebuia să facă ceva. Femeile nu stăteau la poartă şi nici acum nu stau, pentru că tot timpul au ceva de făcut. Iarna facem clăci, unde se ţese sau se toarce“, spune Elena. Tainele acestei meserii le-a învăţat prin ţeserea cuverturilor. „Şi eu şi sora mea ţeseam, cu rândul. Câteva dintre acele coverturi pe care le-am lucrat când eram copil mi le-a dat mămica şi le am acasă, au rezistat în timp, pentru că sunt confecţionate din lână“, adaugă aceasta. Materia prima, adică lâna, este procurată de la oile din gospodărie. „ Nu ne-a fost greu, pentru că ne plăcea foarte mult. Am început cu şerveţelele, mămica ne-a îndrumat, pentru că urma să ne mărităm şi ne erau neceasre. La nunta mea, toate şerveţelele de artizanat şi prosoapele, cu care am împodobit maşinile, mi le-am făcut singură. Când m-am mutat la Teleşti, după ce m-am căsătorit, eram singura din comună care ţesea şerveţele artizanale. Vecinele erau curioase şi veneau să vadă. Li se părea ciudat că ţes, îmi spuneau că nimeni nu se mai ocupă cu acestă meserie acum. Cred că este foarte important să păstrăm tradiţia, aş vrea să fie mai mulţi oameni care să se ocupe de meseriile tradiţionale“, mai spune Elena.

A înfiinţat un grup vocal folcloric

De trei ani, Elena lucrează ca maistru de meşteşuguri populare la Şcoala Populară de Artă din Târgu-Jiu. Directorul instituţiei, fiind din aceeaşi comună, a apreciat lucrările şi a sfătuit-o să se angajeze la şcoală, pentru a putea duce mai departe tradiţia. Cursurile se ţin la şcoala primară din Teleşti, unde a amenajat un atelier. „Avem un război de ţesut vechi de peste 100 de ani, pe care îl preţuiesc enorm şi pe care l-am adus de la mama, costume populare, şerveţelele pe care le facem împreună cu fetele. Mă ocup de 35 de fete, cu vârste cuprinse între nouă şi 20 de ani. Le este foarte drag să îmbrace costumul popular. De exemplu, când sunt zilelele Teleştiului, fetiţele merg în costume populare pe deal, unde joacă dansuri populare“, adaugă Elena Popescu. Pentru că provine dintr-o comună unde tradiţiile sunt foarte respectate, se ocupă, în mod voluntar, de un grup vocal folcloric, pe care l-a înfiinţat alături de directorul de cultură de la Primăria Teleşti, Maria Cornoiu şi buna sa prietenă şi colega, Liliana Mischie. „Nu aveam în sat un astfel de grup şi, venind dintr-o zonă cu obiceiuri şi tradiţii, îmi era drag să vin şi la noi în sat. Iniţiativa a fost apreciată şi de preotul din comună, care a fost foarte încântat“, încheie Elena.

Aţi participat la expoziţii?

Am participat la expoziţii, dar doar aici în oraş. Am şi vândut câteva produse. Oamenii nu prea sunt înclinaţi spre a le cumpăra, le place să se uite la ele şi să îşi aducă aminte de copilăria petrecută la ţară, unde încă se mai folosesc astfel de obiecte.

Ce obiective de viitor aveţi în ceea ce priveşte această tradiţie?

Aş vrea să facem mai multe lucruri, pentru a amenaja o miniexpoziţie la Teleşti, care să fie vizitată de cei care vin în comună. Cred că este foarte important să ducem tradiţia mai departe, mai ales că nu mai e nimeni în sat care să ţese. Mi-aş dori foarte mult să reziste în timp această meserie.

Ce-i place

Îmi place în primul rând să îmi îngrijesc familia şi gospodăria. Am foarte mare grijă de flori şi de animale. Îmi ajut copiii să îşi facă temele, îi supraveghez îndeaproape şi le ofer tot sprjinul. Îmi place muzica populară, pe care o ascult cu mare plăcer, mai ales când fac curăţenie, pentru că îmi dă energie.

Ce nu-i place

Nu suport femeile bârfitoare şi rele. Nu îmi plac oamenii egoişti, care nu îşi ajută semenii. Urăsc violenţa şi certurile, sunt o persoană paşnică şi îmi place să rezolv problemele pe cale amiabilă. Nu îmi place să fiu minţită, mai ales că eu nu mint.