Savantul român care a reconstituit limba traco-dacilor a fost izolat de comunişti: „Îndată ce coborâm în stradă, ne întâmpină peste tot numai minciuna“

Ioan I. Russu a fost cel mai mare specialist român în studierea limbii traco-dacilor

Ioan Iosif Russu este considerat cel mai mare specialist român în domeniul reconstituirii limbii traco-dacilor. A criticat mereu comunismul, motiv pentru care a avut de suferit.

Ioan I. Russu s-a născut la 4 decembrie 1911 în Sălişte, sat aparţinător de comuna Ciurila, la Nord-Vest de Turda, în judeţul Sibiu. Tatăl său a fost învăţător. Ion I. Russu a urmat liceul la Turda, între 1921-1928. A fost un student strălucit şi a obţinut o bursă la Roma, pentru a-şi continua studiile post-universitare.

„A urmat Facultatea de Litere, secţia de limbi clasice la Universitatea din Cluj, între 1928-1932, cu rezultate atât de remarcabile încât între 1933-1936 a fost trimis cu o bursă pentru studii post-universitare la Roma, în cadrul Şcolii Române din capitala Italiei. După revenirea în ţară a fost profesor secundar, apoi asistent universitar, şef de lucrări, cercetător, şef de sector şi de secţie la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj. A obţinut titlul de doctor în litere la Universitatea din Cluj-Sibiu, în 1942“, menţionează istoricul Camil Mureşanu în volumul „În templul lui Janus“.

A fost un profesor remarcabil, dar care a avut de suferit în perioada comunistă ca urmare a susţinerii valorilor democraţiei, în cele  fiind înlăturat de la catedră.
 

Ioan I. Russu s-a dedicat studiului limbii traco-dacilor, fiind cel mai mare specialist român şi poate mondial, în reconstituirea acestei limbi. Lucrarea sa de referinţă este „Limba traco-dacilor“. A scris cărţi care au rămas unele dintre cele mai apreciat din domeniul istoriei, cum ar fi: „Daco-geţii în Imperiul Roman“, „Etnogeneza românilor“, „Inscripţiile Daciei Romane“.
 

Critica adusă fascismului

Într-o corespondenţă din Roma, din august 1934, Ion I. Russu manifestă o critică necruţătoare împotriva culturii, concepţiei şi mentalităţii fasciste: „Sub teroarea mizeriei şi sub fanatismul agitatorilor se formează imense îngrămădiri de oameni, toţi supuşi aceloraşi legi şi primind aceeaşi educaţie, izolaţi într-o îngustă mentalitate de partid. Întregul sistem e organizat după o singură formulă: militarismul şi uniforma îi sunt principalele norme. «Poporul» pentru care s-a făcut revoluţia şi care e suportul regimurilor, e ţinut în permanentă agitaţie şi ignoranţă. Naţiunea se aseamănă cu un furnicar peste care se suprapune o elită: «avangarda», iar în vârful construcţiei stă căpetenia, care rezumă idealul comun şi e idolul întregii mişcări. La aceasta se adaugă partea de misticism şi de teatru, completată cu un sentiment de mesianism, care dă tuturor «revoluţionarilor» – de la şef până la ultimul gregar – convingerea profundă în marea lor «vocaţie»“.

Scrierile istoricului şi lingvistului Ion I. Russu rămân şi astăzi de actualitate în domeniul religiei şi limbii dacilor, precum şi a perioadei care a urmat cuceririi Daciei de către Imperiul Roman.

„Să rămânem credincioşi adevărului. Să-i rămânem credincioşi măcar în această sală, fiindcă de îndată ce coborâm în stradă, ne întâmpină peste tot numai minciuna”, se adresa Ion I. Rusu de la catedră în 1947 studenţilor anului I de la Facultatea de Litere şi Filozofie din Cluj. 

Istoricul Ioan I. Russu a murit în 1985, la Cluj-Napoca, la vârsta de 73 de ani.