Povestea româncei care a părăsit ţara fiindcă meseria sa nu exista. A fost apoi premiată de UNESCO pentru proiectarea unui resort de lux în Sri Lanka

Povestea româncei care a părăsit ţara fiindcă meseria sa nu exista. A fost apoi premiată de UNESCO pentru proiectarea unui resort de lux în Sri Lanka

Oana Tudose a avut prima expoziţie personală în Târgu Jiu

Oana Tudose (31 de ani) a plecat din România în urmă cu opt ani, pentru că meseria în care s-a specializat, arhitectură de interior, nu era recunoscută. A urmat un master în cadrul unei academii de artă celebră din oraşul Rotterdam, iar acum s-a întors în ţară pentru a deschide un atelier de valorificare a lânii.

Oana Tudose a ajuns în judeţul Gorj la vârsta de 10 ani, împreună cu părinţii. Are origini gorjeneşti, pentru că bunica sa este din comuna Samarineşti. „M-am mutat cu familia în municipiul Motru din localitatea Roşiori de Vede, bunica mea fiind din satul Boca, comuna Samarineşti. Aveam vârsta de 10 ani. Părinţii s-au mutat cu serviciu. Tata lucra inginer la cariera minieră, iar mama a fost judecător. Părinţii m-au încurajat mult. Tot ei m-au îndrumat către arhitectură. Probabil că s-au gândit că nu o să pot trăi din artă“, îşi începe Oana povestea.
 
A absolvit Secţia de arhitectură din cadrul Liceului de Arte Târgu Jiu şi a urmat, apoi, Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti, specializarea Arhitectură de interior. Nu s-a regăsit în România, din punct de vedere profesional, şi a plecat să studieze în Olanda. A aplicat pentru master la „Piet Zwart Institute“ din Rotterdam, care face parte din Academia de artă „Willem de Kooning“, la recomandarea unui profesor din facultate. S-a specializat aici arhitectură de interior şi retail design. 
 
„Am desenat de mică. Mama m-a încurajat să merg la un liceu de profil. Eu am făcut şcoala generală în Motru şi am văzut că am talent. Şcoala din România, inclusiv Facultatea, m-au ajutat să gândesc foarte tehnic, chiar dacă erau şcoli creative. Nu am reuşit să-mi găsesc identitatea cât timp am stat în România. Când am ajuns în Olanda, a trebuit să dezvăţ cumva tot ce am învăţat şi să învăţ să gândesc conceptual, să pornesc de undeva şi să duc ideea aceea până la capăt. În liceu am învăţat baza: cum să desenez, culoare, textură, geometrie, formă etc. În facultate, arhitectura de interior era la început de drum şi nu cred că s-a înţeles prea mult ceea ce era de făcut sau eu nu am înţeles. Nu mi-am găsit locul în facultate. Nu eram învăţaţi să avem un concept, pentru că atunci când se începe un proiect trebuie să se înceapă de la faza de concept, care trebuie dus în faza de dezvoltare  şi apoi în zona tehnică. La «Mincu» ne dădeau teme stricte şi nu porneam de la un concept. În Olanda a fost complet diferit. Eu am avut un handicap, pentru că nu ştiam ce însemnă un concept“, ne realatează Oana Tudose. 
 

A conceput un material de construcţii special, cu rol de proteja păsările

 
În timpul anilor de studiu, a obţinut un rezultat foarte bun cu o lucrare prin care a descoperit un material inovativ, cu rol de protejare a rândunicilor, care sunt pe cale de dispariţie în Olanda.
 
„A fost foarte frumos. Cursurile s-au desfăşurat în limba engleză. Mi-a plăcut programul,  pentru că făceam şi cercetare, scriam, ceea ce nu am făcut deloc la «Mincu», şi eram încurajaţi să avem părerea noastră şi să fim foarte critici. Aveam mult cercetare materială. Am făcut mult design de produs. Am avut ca temă «Mulaj şi grădina olandeză». A trebuit să experimentăm cu tehnici noi de mulaj. Aveam ateliere de lemn, de ceramică, de croitorie, unde puteam să mergem să experimentăm şi să testăm. Am învăţat să sudez, să pun cărămizi. Te învaţă să lucrezi mult şi cu mâinile şi ajută mult pentru cariera. Noi am dezvoltat o tehnică nouă, de ghips şi nisip. Am dezvoltat nişte cărămizi cu goluri şi deveniseră un habitat pentru rândunicile pentru că acestea sunt pe cale de dispariţie în Olanda, pentru că folosesc tot felul de pesticide şi nu mai au ce să mănânce. Asta s-a întâmplat în ultimii zece ani. Am reuşit să facem un biotop pentru rândunici. Am lucrat la acest proiect eu şi o colegă italiană“, ne povesteşte tânăra artistă. Oana a primit «Cum Laude“ pentru acest proiect. A urmat examenul final.
„Proiectul final s-a concentrat pe interior. Eu am ales să merg către partea filosofică, bazată pe fenomenologie, experimentarea senzorială a unui spaţiu mai mult decât ce vedem, cum ne simţim în interior. Eram îndrumată ce să citesc, unde să merg şi cu ce artişti şi ceea ce mă inspiră. Teza finală a avut două părţi, teoretică şi practică, în care trebuia să prezint proiectul de interior, planşele şi un prototip. Am reuşit să concep o instalaţie cromo-terapeutică, undeva în port, pentru că portul te alienează într-un fel“,
ne povesteşte Oana Tudose. 
 

„Am înfiinţat biroul în 10 minute“

În timpul masterului, Oana a lucrat ca asistent în cadrul unor firme de arhitectură, iar, în acelaşi timp, şi-a înfiinţat propriul birou, „Studio Oana Tudose“: „Lucrez de când am terminat masterul. Nu a fost ceva complicat. Am înfiinţat biroul în 10 minute şi nu m-a costat nimic. Lucrez de atunci ca freelancer. Am lucrat în colaborare cu arhitecţi, designeri, liber profesionişti, a, început multe proiecte. Este susţinută industria creativă în Olanda şi este înţeleasă. Am lucrat în cadrul unor firme, dar mai mult pe cont propriu. Am realizat proiecte şi în România. Am construit o casă în Târgu Jiu, casa mamei. A fost primul meu proiect şi este unul special. Am folosit ferestre de mari dimensiuni. Mi s-a spus că pentru prima dată s-au folosit ferestre aşa de mari în România. De asemenea, am observat că există o anumită concepţie legată de folosirea marmurei, care este asociată cu cimitirul. Am fost implicată în acest proiect. În Olanda am colaborat cu mai mulţi arhitecţi olandezi şi am avut proiecte mai mult în Asia: Sri Lanka, India, Myanmarr“.
 

Premiu oferit de UNESCO pentru un restaurant 

Oana a lucrat la construcţia unui resort de lux în Sri Lanka. Restaurantul din cadrul acestui proiect de lux a fost premiat de UNESCO.
 

Eco-resortul la proiectarea căruia a lucrat Oana Tudose FOTO nomadicresorts.com
 
„Cel mai interesant proiect la care am lucrat a fost eco-resortul din Sri Lanka. Proiectul durat cam patru ani. Este vorba de 17 vile de lux pe zona glamping. Fiind un eco resort a trebuit să folosim materiale din zonă şi să lucrăm cu meşterii locali. Inclusiv la obiectele de mobilier a trebuit să facem design-ul şi să folosim mai mult materiale din zonă. De exemplu, pentru podea am folosit un pietriş de cuarţ, care era la îndemână fiind peste tot, granit, lemn de bambus. Baza în care erau introduse grinzile erau nişte roci foarte mari, aduse de pe plajă sau din apropiere. Eu m-am ocupat de spaţialitate şi de atmosfera interioară, de dimensiuni, ca să existe o coerenţă în interior şi o anumită atmosferă. Complexul nu însemna doar vilele speciale realizate, ci şi o zonă de piscină, bibliotecă, restaurant-bar. Proiectul a câştigat multe premii. 
 
Eco-resortul la proiectarea căruia a lucrat Oana Tudose FOTO nomadicresorts.com
 
De exemplul, restaurantul a primit un premiu acordat de UNESCO, dar şi altele pe partea de ecologie şi sustenabilitate. Restaurantul avea deosebit forma arhitecturală, inspirată din cea a unei stânci şi era foarte organic. În restaurant am conceput doar o singură masă comună, de dimensiuni mari, care se putea demonta şi pune în diferite ipostaze. Într-un separeu am lucrat cu pământ din care am făcut mese şi scaune“, ne explică Oana. 
 

Eco-resortul la proiectarea căruia a lucrat Oana Tudose FOTO nomadicresorts.com
 
Un alt proiect în cadrul căruia  a fost implicat a fost prima ediţie a Bienalei de artă contemorană. „Am fost plecată în Riga, unde am lucrat timp de două luni pentru Bienala de artă contemporană, prima ediţie. M-am ocupat de design-ul expoziţional, împreună cu o altă româncă. A fost destul de interesant şi intens. A fost mult de muncă“, spune tânăra artistă. 
 

Eco-resortul la proiectarea căruia a lucrat Oana Tudose FOTO nomadicresorts.com
 

„Nu aveam ce să fac în ţară“

Oana a fost nevoită cumva să plece din România pentru că meseria pentru care s-a pregătit nu era recunoscută. Aceasta ne spune că a trebuit să plece pentru a se dezvolte profesional: „În Olanda m-a impresionat cât de deschişi sunt oamenii şi ce mentalitate au când vine vorba de design şi arhitectură. Cred că totul vine din cultură în design interior. Rotterdam a fost bombardat şi nu le pasă foarte tare de trecut, pentru că au construit o jumătate de oraş. Oraşul s-a schimbat enorm în opt ani de când sunt acolo. Nu sunt legaţi de niciun canon. Este o comunitate internaţională foarte mare. Acolo, oamenii ştiu ce înseamnă un design, ce înseamnă un arhitect şi un designer de interior. Eu când am plecat din România nu exista nomenclatura de arhitect de interior, nici măcar designer de interior. Era doar decorator. Eu am vrut să merg pe arhitectura de interior şi nu aveam ce să fac în ţară. Nu cred că este vorba de bani. Olandezii au grijă de banii lor şi au înţeles că ar putea să cheltuie mai mulţi bani singuri, decât dacă ar apela la un profesionist“. 
 

Vrea să valorifice lâna

 
S-a întors în România de curând şi a avut chiar prima sa expoziţie personală de pictură şi artă decorativă în Târgu Jiu. Oana a descoperit că lână este nevalorificată în România şi că ajunge la gunoi. Îşi doreşte ca tradiţiile să fie revitalizate şi chiar să capete un nou aspect: „Mereu mi-a fost dor de ţară şi cred că este un potenţial nevalorificat în România când vine vorba de design. În ultimii cinci ani au început ca lucrurile să se mişte foarte mult. Sunt multe ateliere şi mulţi designeri care lucrează pe design de interior. A fost şi o frustrare. De ce să aruncăm un material atât de bune, pe când olandezii lucrează cu deşeuri, reciclează plasticul să facă mobilă? Noi avem un material local şi nu ştim să-l valorificăm. Toată lumea ştie că lâna se aruncă, dar nu a făcut nimeni nimic. Iniţial am dorit să vin designeri olandezi şi să-i pun în pereche cu meşteri români pe ceramică, textil, lemn, dar nu am primit finanţare din Olanda. Urmau să facă un nou obiect. Am spus că trebuie să mă nişez. Făcând cercetare cu ocazia acestui proiect, am constatat că lâna era un deşeu, care se arunca. În anul 2016 am venit în Gorj şi am stat două luni. Atunci am luat lâna şi mă gândeam la ce să fac cu ea. Instinctiv m-am dus către tehnicile tradiţionale de prelucrare. Abia am găsit unelte pentru că nu se mai facă şi pe cineva care să mă înveţe să torc lâna. Se făceau înainte din lână nişte haine speciale“. 
 
 
A obţinut finanţare pentru înfiinţarea unui atelier în care să realizeze diferite obiecte din lână, de la lâmpi şi până la panouri decorative. Atelierul va fi deschis în toamna acestui an: „Anul trecut mi-am scris singură proiectul. Am intrat într-un concurs de planuri de afaceri, iar în decembrie m-am numărat printre câştigători. Urmează să fac o serie de cursuri de antreprenoriat, apoi consultanţă şi mentorat din partea Diaspora Invest.
Este un proiect pentru care au obţinut finanţarea europeană pentru a-i ajuta pe români să se întoarcă acasă prin deschiderea unor afaceri. Vreau să cercetez potenţialul textil artizanal al lânii de ovină româneşti şi potenţialul materialului şi aplicaţiile lui în design-ul de produs contemporan. Îmi doresc să deschid un atelier în Gorj, aici unde găsesc lână. De exemplu, lucrez la realizarea unor lămpi de perete şi de podea pe bază de lână. Am dat lână unui designer din Olanda şi a găsit propria metodă de a o lucra. 
 
De asemenea, mai poate fi folosită şi în diferite tapiţerii. Poate să mai fie folosită pentru realizarea de pereţi decorativi fonoabsorbanţi sau un spaţiu despărţitor. Îmi doresc să fie şi un loc de cercetare pentru a vedea la ce mai putem să folosim lâna. Când am început proiectul cu lâna, în România nu am fost luată în serios, dar în Olanda m-au luat în serios şi m-au susţinut să merg mai departe. Este o comunitate mare de oameni creativi. Aici, în afară de familie, nu am prea avut mare susţinere. Când eram la început de drum, parcă aveam nevoie de o susţinere şi încurajare. Sper să deschide atelierul în toamna acestui an. Valoarea proiectului este 40.000 de euro. Trebuie să utilez atelierul cu echipament specific. Trebuie să angajez doi oameni. Pe perioada de 18 luni trebuie să am doi angajaţi. Produsele trebuie valorificate. Nu ştiu ce piaţă există în România, dar în Olanda există o piaţă pentru asemenea produse“, mai spune tânăra.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: