Plutonierul major erou pentru evreii din Huşi. „Toţi suntem oameni şi fiţi siguri că aceste vremuri vor trece“
0
În jurul anului 1940, comunitatea evreiască din localitatea Huşi număra aproximativ de 5.000 de persoane, reprezentând o treime din populaţia oraşului. Într-o noapte din vara anului 1941, în plin regim antonescian, toţi evreii din oraş cu vârste cuprinse între 15 şi 50 de ani au fost adunaţi în curtea poliţiei.
S. C. Cristian relatează în volumul „Patru ani de urgie. Notele unui evreu din România“ povestea evreilor din Huşi care au fost ajutaţi într-un mod care i-a suprins chiar şi pe ei de către un plutonier major român, şeful Secţiei de Jandami din localitatea Băcani, dar şi de către localnicii din această comună, care i-au primit în casele lor, i-au ospătat şi i-au ajutat să îşi transporte bagajele.
S. C. Cristian relatează că a aflat povestea în timp ce se afla în lagăr de la avocatul Segal, preşedintele de atunci al Comunităţii Evreilor din Huşi: „În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, toţi evreii din Huşi, între 15 şi 50 ani, au fost adunaţi în curtea poliţiei. S-a refuzat orice explicaţie; atâta ni s-a spus: să ne luăm un mic bagaj şi alimente pentru 2–3 zile. Încolo nici o explicaţie. Din diferite zvonuri, confirmate a doua zi dimineaţa, am aflat că vom fi «expediaţi». Încotro, însă, nu ştia nimeni.
Într-adevăr, a doua zi, am fost porniţi din Huşi, sub paza unor jandarmi, fără să ni se dea vreo explicaţie, nici asupra destinaţiei, nici asupra motivelor care au determinat această măsură. După trei zile de mers pe jos şi după tot atâtea nopţi dormite pe gunoaiele de la marginea satelor (în sate nu ni se permitea intrarea), am ajuns în com. Bogdana din jud. Tutova.
[…]. A doua zi după sosirea noastră, ni s-a anunţat vizita d-lui şef al secţiei de jandarmi […]. Pe la amiaza zilei a sosit d. şef de secţie şi imediat a dat ordin să fim adunaţi în curtea şcolii. […]. Ne-a cerut să facem cerc în jurul d-sale şi ne-a spus cam următoarele:
«Sunt plot. maj. Prisăcaru Gheorghe, şeful secţiei Băcani, de care ţine comuna în care vă aflaţi. În numele acestei secţii vă spun: bine aţi venit! Ştiu cât zbucium este în sufletele voastre şi câtă durere în inimile voastre, ştiindu-vă în aceste vremuri de războiu despărţiţi de cei care vă sunt dragi. Înţeleg toată suferinţa dvs. şi vă sfătuiesc să nu vă descurajaţi. În definitiv, indiferent de felul cum ne închinăm, avem cu toţii acelaşi Dumnezeu şi nimeni nu ne întreabă dacă vrem să ne naştem români, evrei, turci sau bulgari. Toţi suntem oameni şi fiţi siguri că aceste vremuri vor trece şi că nebunia care a cuprins acum minţile oamenilor, va trece şi ea. Vă veţi întoarce cu toţii la casele şi familiile voastre şi veţi considera aceste zile ca urâte aduceri aminte. Voi lua măsuri ca să fiţi cazaţi pe la oamenii din sat, căci nu puteţi doar dormi pe jos şi voi mai lua măsuri ca atâta timp cât veţi sta în secţia mea să puteţi întreţine legături cu cei de acasă».
După această neaşteptată cuvântare, s-a interesat îndeaproape de toate nemulţumirile noastre şi, încurajat de o asemenea purtare, i-am spus pe şleau toate nemulţumirile. Între altele, i-am povestit purtarea neomenoasa a poliţiştilor din Huşi, care pentru a-şi justifica nu ştiu ce activităţi, au botezat pe vreo 12 dintre noi «suspecţi comunişti» şi date fiind apucăturile din acele vremuri se ştia ce-i poate aştepta pe aceştia. Mi-a promis ca după o şedere de 2–3 săptămâni în secţia lui, acest calificativ va dispare. Este de la sine înteles că această minunată comportare şi-a produs imediat efectul, şi atât autorităţile, cât şi locuitorii din Bogdana s-au purtat ca adevăraţi fraţi cu noi. Am fost găzduiţi prin case, am fost ospătaţi, femeile ne-au spălat şi reparat rufele, şi când peste câteva zile am primit ordinul să părăsim Bogdana, jalea era generală. Oamenii ne-au condus pâna la Băcani, satul de destinaţie, cărându-ne bagajele cu carele lor şi nevoind să primească plată pentru aceste servicii“.
A încercat să-i ofere bani plutonierului major, dar acesta a refuzat politicos
În istorisirea prezentată, avocatul Segal a vrut să-i ofere o sumă de bani plutonierului major binefăcător, aşa cum se obişnui,a dar acesta l-a refuzat politicos:
„Ţin să adaug un amănunt care caracterizează de minune pe plutonierul major Prisăcaru. Cunoscând «obiceiul pământului» şi moravurile acelor vremuri, am încercat să-i ofer un cadou de 20.000 de lei, sub pretextul de a cumpăra un radio pentru secţie. Plot. maj. Prisacaru a înţeles intenţia şi mi-a spus: «Nu mă supăr, căci cunosc moravurile de la noi. Păstraţi banii pentru dvs. Banii sunt foc şi nu se stie ce zile vă mai aşteaptă şi vă vor prinde bine». I-am cerut scuze pentru «oferta» făcută şi i-am mulţumit din nou pentru tot binele pe care ni l-a făcut“.
Evreii din Huşi au ajuns în lagărul de la Târgu Jiu
Mai mult decât atât, plutonierul major Prisăcaru a reuşit să şteargă calificativul „suspect comunist“ pus celor 12 evrei: „Ajunşi la Băcani, plutonierul major Prisăcaru m-a informat că a sosit ordinul să fim trimişi în lagăr, la Târgu Jiu […] Înainte de plecarea din Băcani, m-a chemat deoparte şi mi-a arătat lista cu care plecam la Tg. Jiu şi din care calificativul de «suspect comunist» dispăruse din dreptul celor 12. În felul acesta, aceşti 12 evrei datorează viaţă numai omeniei acestui vrednic român“.
Se încarcă comentariile...
