Fata care a scris o carte despre dramele din viaţa ei. Părinţii s-au despărţit când tatăl a plecat să muncească în străinătate

Fata care a scris o carte despre dramele din viaţa ei. Părinţii s-au despărţit când tatăl a plecat să muncească în străinătate

Adriana Georgiana Popescu a publicat carta „Crâmpeie de suflet adolescentin“                 FOTO: Alin Ion

O liceană din comuna Albeni, din judeţul Gorj, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu“ din Târgu Jiu, una dintre cele mai bune unităţi de învăţământ din Gorj, a scris o carte despre familia sa şi dramele care i-au marcat copilăria şi adolescenţa.

„Frânturi de suflet adolescentin“ este cartea publicată de Adriana Georgiana Popescu, în vârstă de 17 ani, la Editura „Măiastra“ din Târgu Jiu, în care scrie despre familia ei. Volumul mai cuprinde câteva eseuri pe care Georgiana le-a scris şi cu care a participat la diferite concursuri şcolare, unde a fost premiată.

Tânăra a crescut mai mult fără tată, care a fost plecat să muncească în Italia, pentru a-şi ajuta familia. „A plecat când eu aveam vârsta de un an şi câteva luni. Cu toate acestea am fost mereu apropiată de el şi am păstrat legătura tot timpul“, îşi începe Adriana povestirea. 

Liceana îi dedică tatălui absent un capitol special. „De multe ori, oamenii m-au întrebat de ce vorbesc mult mai mult despre tata decât despre mama şi răspunsul este foarte simplu: pentru că mereu mi-am dorit să petrec mult mai mult timp cu el, să-l pot îmbrăţişa în fiecare zi aşa cum făceam cu mama. Să-l pot observa printre părinţi atunci când aveam serbări la grădiniţă, îmi doream atât de mult să fie prezent la serbările mele. Dar, ştiu că nici lui nu i-a fost uşor...“, scrie Georgiana despre tatăl său.

Divorţul părinţilor, un moment dificil

Cel mai greu i-a fost atunci când părinţii au divorţat, drama care se petrece frecvent în familiile românilor în care unul dintre ei este plecat să muncească peste graniţe. 

„După divorţul părinţilor, după luni de zile în care am încercat să mă regăsesc şi să nu-mi mai acuz niciun părinte, am început să-mi pun mii de întrebări, am început să caut răspunsuri nerealizând cât de aproape era fiecare răspuns“, a mai scris adolescenta în cartea pe care a publicat-o.

„Părinţii au păstrat legătura pentru noi (n.r. - Georgiana mai are o soră mai mare) şi cred că suntem un caz fericit. El m-a susţinut de fiecare dată şi şi-o face în continuare“, mărturiseşte ea. 

Georgiana a discutat cu tatăl său despre ideea de a scrie o carte: „M-a încurajat foarte mult. Eu aveam acest vis şi el, împreună cu mama sa, m-a susţinut“.

Şi mama sa a fost plecată o perioadă de un an să muncească în străinătate, dar s-a întors acasă pentru a avea grijă de fiică.

A început să lucreze la carte în perioada stării de urgenţă

A început să scrie la cartea sa chiar în perioada stării de urgenţă cauza de pandemia de COVID-19. „Am început să lucrez la carte în luna aprilie. Atunci s-au închis şcolile, iar comunicarea fizică nu a mai putut fi posibilă. Fiind la ţară, nu am simţit aşa din plin restricţiile din perioada respectivă. Am lucrat patru-cinci luni la carte. Un merit deosebit îl are doamna profesoară Ştefania Pâinişoară, care m-a susţinut foarte mult şi a lucrat alături de mine. Cartea conţine crâmpeie despre persoanele dragi, care au lăsat o amprentă asupra sufletului meu. Fiecare capitol este destinat câte unui membru al familiei. Pe părinţii i-am şi certat puţin“, spune fata de 17 ani.

Capitol special dedicat bunicului

Bunicului din partea mamei i-a dedicat un capitol special, pentru că a avut mereu grijă de ea, atunci când părinţii lipseau. El o transporta de fiecare dată la Târgu Jiu pentru a face meditaţii în vederea admiterii la liceu. Bunicul avea o Dacie veche care nu prea se încălzea în perioada rece, astfel că se acoperea cu o pătură în timp ce îşi aştepta nepoata, pentru a nu îngheţa în maşină. 

„A fost mereu alături de mine, chiar şi când am susţinut Evaluarea Naţională. Mă încuraja mereu, la fiecare examen. Bunicul a făcut sacrificii destul de mari pentru mine. Nu avea o maşină modernă pentru a-i asigura căldura necesară atunci când mă aştepta. Mă ducea cu Dacia la meditaţii, vara, iarna, nu conta, el era trup şi suflet lângă mine. Am făcut meditaţii la matematică pentru că acolo nu eram aşa de sigură. Iarna, se îmbrăca foarte bine de acasă, iar câteodată lua şi o pătură pentru a se acoperi cu ea cât timp mă aştepta. De două ori pe săptămână mă ducea la pregătire.

Bunicii sunt totul pentru mine şi nimeni nu o să le poată ţină locul. Perioada în care şi mama a fost plecată a fost foarte grea pentru mine, deoarece aveam nevoie de un sprijin, dar bunicii au fost tot timpul alături de mine“, a spus liceana.

„Am reuşit să mă cunosc“

Părinţii nu s-au supărat pentru ce le-a transmis Georgiana prin intermediul cărţii. 

„Nu am putut să le spun direct anumite lucruri şi le-am transmis prin carte. Citind o să-şi dea seama ce am vrut să le transmit şi când eram lângă ei. Aşa, nu aveau cum să reacţioneze. Oricum, părinţii mi-au spus să scriu ceea ce simt, pentru că ei sunt mândri de mine. Nu au fost supăraţi de ceea ce am scris în carte“, s-a mai destăinuit tânăra.

Georgiana ne spune că volumul a ajutat-o să se cunoască: „Cel mai important lucru pe care această carte mi l-a adus a fost autocunoaşterea. Am reuşit să mă autocunosc, să răspunde întrebărilor care mă frământau încă de mic de copil. Cred că fiecare om trebuie să aibă un jurnal pentru că acolo fiecare om este sincer“

Vă mai recomandăm să citiţi

Tânărul care a căzut în râul Jiu se căsătorise cu o zi înainte, iar soţia lui este însărcinată VIDEO

 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările