Ce s-a întâmplat cu aurul ţărilor Europei. Germania şi Rusia, cele mai periculoase acaparatoare de tezaure

Ce s-a întâmplat cu aurul ţărilor Europei. Germania şi Rusia, cele mai periculoase acaparatoare de tezaure

Aurul a fost ascuns în diferite locuri, iar apoi a fost recuperat cu mare greutate

Şi alte ţări din Europa au trecut prin probleme asemănătoare cu ale României în privinţa păstrării rezervelor de aur.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cele mai mari probleme în privinţa păstrării aurului de către statele Europei au fost generate de cel de-Al Doilea Război Mondial, iar cel mai mare pericol a fost reprezentat atât de germani, cât şi de ruşi
 

Aurul belgian

 
Două treimi din rezerva Băncii Belgiei a fost evacuată în Franţa şi Anglia încă înainte de izbucnirea războiului. S-a păstrat doar o treime, pentru garantarea circulaţiei monetare naţionale.

„După izbucnirea războiului, şi acest aur a fost evacuat în Franţa. Apoi, împreună cu aurul Franţei şi cel polonez, a ajuns în Africa. La presiunile germanilor, aurul belgian a fost cedat nemţilor. Belgienii au protestat, pentru că Franţa promisese că în evacuzeză în SUA şi nu făcut-o. Au deschis proces Băncii Franţei în Statele Unite, în 1941. Nemţii au topit aurul belgian şi l-au marcat ca datând din 1936-1937, în speranţa că i se va pierde urma. După război, Banca Franţei a compensat total pierderea aurului belgian primit. La rândul său, după război, Franţa a primit, prin Comisia tripartită pentru restituirea aurului monetar furat furat de germani, 30 tone, adică 2/3 din aurul luat de germani“, arată guvernatorul BNR Mugur Isărescu, în lucrarea „Odiseea aurului BNR“. 
 

Aurul norvegian

Aurul norvegian a fost evacuat spre nordul ţării. Germania a trimis un comandou pentru a intercepta transportul şi a captura aurul, dar nava care îl transporta a fost scufundată. Aurul a fost transportat cu 23 de camioane în pivniţa băncii din Lillehammer. După aşte aventuri, a ajuns în Marea Britanie.
 

Aurul olandez

 
O parte din aurul Olandei a ajuns, după izbucnirea războiului, la Rotterdam, iar altă parte la Amsterdam. Aurul din  Amsterdam a fost evacuat în Anglia fără probleme. „La Rotterdam, comandoul englez l-a salvat când nemţii ajunseseră la 200 de metri de locul unde fusese depozitat. Dar nava pe care l-au încărcat a sărit în aer şi s-a scufundat. Abia în 1942 au aflat nemţii unde era şi au recuperat o parte. Altă parte a fost recuperată de scafandrii olandezi după război“, menţionează Mugur Isărescu. 
 

Aurul cehoslovac

 
În anul 1939, rezervele de aur ale Cehoslovaciei de la Banca Reglementelor Internaţionale au fost transferate în contul Băncii Angliei. „În 1946, Comisia Tripartită  decide să-i restituie Cehoslovaciei aurul respectiv.
„A primit doar şase tone din cele 24. Zece tone au rămas la Banca Angliei şi opt tone la Federal Reserve. SUA au blocat restituirea acestui aur, din cauza regimului comunist. Abia în 1981 s-a rezolvat această problemă“,
se mai arată în „Odiseea aurului BNR“. 
 

Aurul balticilor

 
Aurul ţărilor baltice era păstrat în Marea Britanie. În iulie 1940, după ocuparea ţărilor baltice de URSS, Marea Britanie a blocat aurul acestor ţări. „În ianuarie 1968 s-a încheiat un acord între Marea Britanie şi URSS, prin care sovieticii renunţau la aurul balticilor, iar englezii la pretenţiile legate de naţionalizarea bunurilor cetăţenilor britanici din Rusia sovietică. Între 1992 şi 1993, Marea Britanie a compensat cu 90 milioane lire sterline ţările baltice pentru aurul pierdut. În 1992, şi Suedia le-a compensat pentru aurul balticilor aflat în Suedia şi pe care această ţară îl predase Moscovei“, mai scrie Mugur Isărescu.
 

Aurul rusesc

 
Aurul Rusiei a fost depozitat n Petersburg, dar a fost evacuat încă din anul 1915 la Kazan şi Nijnii Novgorod. „În mai 1918 au fost evacuate la Kazan depozitele bancare (inclusiv aur) din alte şase oraşe, fără Moscova. Aurul de la Kazan (505 tone, valorând cca. 660 milioane ruble aur), care reprezenta cam jumătate din rezervele de aur ale Rusiei ţariste, a căzut în mâinile albilor, a fost dus la Samara şi apoi la Omsk, la dispoziţia guvernului lui Kolceak. În februarie 1920, în schimbul liberei treceri, voluntarii cehoslovaci dau roşilor aurul, evaluat la cca. 409 milioane ruble aur. Un raport al guvernului bolşevic, în 1920, susţinea că Kolceak ar fi cheltuit cca. 182 tone  aur. (....) După datele cercetătorilor ruşi, cehii şi-ar fi însuşit cca. 10 milioane ruble aur (deci vreo 7-8 milioane)“, mai notează guvernatorul Mugur Isărescu. 
 

Aurul spaniolilor, la ruşi 

 
În anul 1936, ministrul spaniol de Finanţe a luat hotărârea să evacueze aurul Spaniei la Moscova. Generalul KGB Orlov a coordonat toată acţiunea. Acesta a relatat, mai târziu, după ce a fugit în SUA, că în procesul verbal s-au ntrecut 7800 de lăzi, deşi, în realitate, erau 7900. „Stalin ordonase să nu se elibereze niciun fel de chitanţă. Aurul a fost transportat pe mare, în Rusia. A fost considerat drept plată pentru sprijinul internaţionalist acordat guvernului republican de stânga . Este singurul caz, probabil, de acest gen, iar Spania nu mai emite astăzi niciun fel de pretenţie asupra respectivului aur“, mai menţionează Mugur Isărescu. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările