Istoria singurului pilot senior de curse din Dâmboviţa. Adrian Şotingeanu a început “sportul periculos” pe două roţi

Adrian Şotingeanu (40 ani) s-a apucat târziu de pilotat maşini de curse. Chiar dacă a condus pentru prima dată la vârsta de 5 ani, acesta a fost mai întâi pilot de motociclism viteză.

“Prima tangenţă în sportul cu motor am avut-o pe 2 roţi, începând cu anul 2008 şi până în 2012 timp de 5 ani în campionatul ROSBK şi în cadrul Campionatului Naţional de Motociclism Viteză, etapele ţinându-se în întregime pe circuite din afară ţării (Ungaria – Hungaroring, Pannonia Ring, Cehia – Brno şi Most, Grecia - Serres, şi Slovacia - Slovakia Ring)”. 

Este singurul reprezentant al judeţului Dâmboviţa în automobilismul sportiv, reuşind să îşi adjudece titlul de vice-campion naţional în cadrul Campionatului Naţional de Viteză în Coasta Dunlop. Anul 2015 a fost, fără doar şi poate, cel mai bun an din carieră sportivului nostru, care, de la etapă la etapă a progresat, reuşind o performanţă remarcabilă, la finalul sezonului fiind declarat vice-campion naţional atât la grupa A cât şi la clasa 4. 

După ce şi-a adjudecat Trofeul Sinaia şi Trofeul Câmpulung Muscel, câştigând amblele competiţii, precum şi alte podiumuri în etapele ce au urmat, ba chiar un loc 4 în Cupa Gorjului cu probleme la motor, a reuşit să strângă 111 puncte, suficiente pentru titlul de vice-campion naţional. Adrian a studiat Universitatea Politehnică Bucureşti şi este de fel din Târgovişte.

De la motociclism la viteză în coastă 

Puţini ştiu faptul că pilotul Şotingeanu a participat cu succes în cadrul Campionatului Naţional de Motociclism Viteză precum şi în ROSBK, cu rezultate bune, aceste competiţii ţinându-se în întregime în afară ţării.  Adrian face parte din clubul afliliat FRAS, CS EDU STAN RALLY, deţinut de multiplul campion naţional de viteză în coastă, maestrul sportului Edu Stan. Acesta din este şi mentorul lui, totodată şi cel care se ocupă de partea tehnică a maşinii de concurs. Adrian, pilotează un Subaru Impreza ŞTI, care dezvoltă 350 cp, având tracţiune integrală şi turbocompresor.

“2015 a fost un an foarte greu, început prost, cu probleme tehnice în primele etape. Pe parcurs am remediat problemele şi am reuşit să recuperez puncte, să câştig etape şi să reintru în lupta pentru campionat. Sunt primul şi singurul pilot dâmboviţean care a reuşit o asemenea performanţă. Nu cred că mai există un reprezentant din judeţul nostru, care să fi obţinut o asemenea performanţă în această disciplină automobilistică. 

Când a participat pentru prima dată la o competiţie a sportului cu motor 

“Prima tangenţă în sportul cu motor am avut-o pe 2 roţi, începând cu anul 2008 şi până în 2012 timp de 5 ani în campionatul ROSBK şi în cadrul Campionatului Naţional de Motociclism Viteză, etapele ţinându-se în întregime pe circuite din afară ţării (Ungaria – Hungaroring, Pannonia Ring, Cehia – Brno şi Most, Grecia - Serres, şi Slovacia - Slovakia Ring). Trecerea de la 2 roţi la 4 roţi nu a fost una dificilă. Eexperienţa moto de pe circuit m-a ajutat foarte mult în trecerea de la 2 roţi la 4 roţi, diferenţele fiind destul de mici, poate doar viteză mult mai mare atinsă pe circuit la bordul motocicletei”, mai spune Adrian.

Cea mai frumoasă etapă de campionat  

“Cea mai frumoasă etapă rămâne Trofeul Sinaia unde am avut prima performanţă, locul 1 la grupa A, iar cea mai puţin reuşită a fost la Râşnov, unde din cauza problemelor la cutia de viteze am ratat complet această etapă. Maşinile fiind foarte performante, mai ales cele de grupa H care pot dezvoltă chiar şi 800 cp, este de înţeles că ajung în virajele rapide la viteze de peste 200km/h. Etapele de campionat sunt extrem de periculoase, totuşi, vorbim de trasee montane, care au de-a lungul lor zone de real pericol, cel mai bun exemplu fiind Râncă (Transalpina) sau Poiana Braşov, iar piloţii trebuie să parcurgă aceste sectoare cu viteze cât mai mari”, explică pilotul.

În condiţiile în care nu apar probleme tehnice, o etapă de campionat poate să scoată din buzunarul piloţilor sume între 1500 – 2000 euro. “Sunt costuri destul de mari cu deplasările, reviziile înainte de fiecare concurs, benzină de curse, anvelopele de competiţie, echipa tehnică , cazarea, mâncarea etc. Reuşesc să fac treaba asta cu ajutorul prietenilor, sponsorilor, bugetului propriu şi în viitor sper şi cu ajutorul autorităţiilor locale”, mai spune Adrian.