Absolventul de Teologie ajuns expert în albine. Cum a ajuns la 175 de stupi după o „muncă de gravide“ în Danemarca

Absolventul de Teologie ajuns expert în albine. Cum a ajuns la 175 de stupi după o „muncă de gravide“ în Danemarca

Ştefan Gorgon se mândreşte cu produsele sale apicole FOTO Arhivă personală

Un tânăr în vârstă de 33 de ani a ales să devină antreprenor, chiar dacă are o diplomă de teolog şi ar fi putut să se facă preot. A muncit câţiva ani în străinătate, dar s-a întors şi a accesat fonduri europene cu care şi-a deschis o afacere în apicultură.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ştefan Gorgon a absolvit liceul teologic, facultatea de teologie şi are şi master în domeniu. A fost cantaret la strană, în biserica din Pucioasa în care slujea tatăl său, iar în timpul facultăţii a lucrat domeniul cadastrului. La un moment dat a decis să plece din ţară pentru a schimba ceva la viaţa sa. În 2012 a ales Danemarca, acolo unde a unde a fost curier şi manager al unui depozit de ziare. 
 
„Era o muncă de gravidă”
 
„În Danemarca am lucrat ca şi curier. Livram ziare pe un scuter electric. Văzând cei de acolo că îmi dau interesul şi că nu făceam greşeli, m-au promovat ca şi manager pe acel depozit. Erau depozite în fiecare oraş mare şi eu eram manager pe acel depozit. Lucram în jur de 3-4 ore pe noapte şi terminam la ora 7 dimineaţa atunci când eram curier. Când am ajuns manager stăteam puţin mai mult, până la 10.00. Câştigam în rimă fază peste 1.500 de euro, în funcţie de câte ziare livram şi ca manager depăşeam 2.000 de euro. Pentru munca depusă, pentru că nu mă dădeam jos de pe scuterul ăla, era un salariu mulţumitor. Era o muncă de gravidă”, explică Ştefan.
 


 
Dorul de casă l-a făcut însă să vină acasă aproape în fiecare lună.
 
„Nu am vrut neapărat să plec afară, dar aşa s-a nimerit. Dorul de casă m-a făcut să zbor de foarte multe ori acasă. Cred că am venti de 20 de ori în doi ani de zile acasă. Voiam să încep ceva care să mă ţină aici. Am terminat Teologia, eram neînsurat şi trebuia să profesez. Într-un fel eram nevoit să plec iar şi am fost nevoit să încep o afacere care să mă ţină acasă”, spune el.
 
S-a întors în ţară şi a început o afacere cu albine, în Pucioasa, investind 24.000 de euro fonduri europene. Din 2014 şi până acum a dezvoltat afacerea „Fănel Fagurel”, care s-a dezvoltat încet dar sigur, ajungând, anul trecut, să vândă miere în valoare de 20.000 de lei.
 
„M-am întors acasă la propunerea unui prieten care accesase fonduri pe apicultură. Eu cu acel prieten făcusem cursul acela de apicultor în urmă cu trei ani, înainte să plec în Danemarca. Atunci am făcut cursul cu gândul să îmiiau câţiva stupi pentru mine, nu mă gândeam că o să deschid o afacere cu aşa ceva”, adaugă Ştefan.
 
Pe ultima sută de metri a reuşit să accceseze fondurile de la GAL „Valea Ialomiţei” şi a cumpărat 130 de stupi. 
 


 
„Am depus proiectul şi în martie mi l-au şi acceptat. A fost o valoare de 24.000 de euro. Am primit în primă fază 60% din sumă şi restul după ce îndeplineam condiţiile dinn proiect. Jumătate din prima tranşă am fost nevoit să o investesc în ce am vrut eu, pentru că în proiect am specificat că iau cutii, am luat centrifugă, multe ustensile pentru apicultură, totul în  beneficiul meu. Nu îi interesa ce faci cu restul de bani. După cei trei ani, când primeai şi tranşa a doua, trebuia să ajungi la numărul de stupi pe care ei ni l-au impus, adică 175”, explică apicultorul.
 
Fiind băiat de preot, lumea a avut încredere în produsele sale, mărturiseşte chiar el, iar asta i-a pavat drumul spre o afacere mică dar sănătoasă.
 
„Tatăl meu a fost preot în Pucioasa. Vă daţi seama că a fost mult mai uşor să câştig încrederea oamenilor, să se ducă vestea despre ceea ce fac eu şi am început timid în Pucioasa, am participat şi la diferite târguri şi sărbători în Pucioasa, Bezdead, Fieni. Pe lângă asta locuiesc în Pucioasa, lângă Filatură, pe partea dreaptă şi mi-am pus acolo nişte bannere cu miere de vânzare şi bucureştenii opresc acolo, fiind pe DN. Uşor, uşor, calitatea şi seriozitatea m-au recomandat la cât mai mulţi clienţi. Mi-am dezvoltat piaţa de desfacere”, adaug Ştefan, care pe lângă brandul „Fănel Făgurel” a creat şi brandul „Ancuţa Albinuţa”, special pentru piaţa din Bucureşti.
 
Cu cei 175 de stupi pe care îi deţine în prezent, Stefan reuşeşte să producă, în anii buni, câteva tone de miere de cea mai bună calitate. Cantitate. Depinde de an. Acum un an a fost un an cam ploios şi la salcâm (câteva sute de kilograme) şi nu s-a dezvoltat mai deloc. Într-un an bun poţi să ajungi şi la câteva tone.  Mierea o vând în funcţie de cerere. O vând în special în stare brută mierea. Dacă cineva o vrea şi cu fagure, cu cătină în ea, fac şi aşa. 



 
Care este cea mai bună miere
 
„Toată lumea caută salcâmul, dar nu pentru că ar fi cea mai bună, ci pentru că e mierea care cristalizează cel mai greu, se păstrează lichidă cel mai mult timp. Ea nu înseamnă că se strică, cin din lichidă devine solidă. Dacă vrei să o aduci înaoi la forma lichidă o poţi face prin bain-marie, dar să nu depăşeşti acele 40 de grade. Toată lumea zice că devine toxică, dar nu este aşa. Îşi mai pierde din proprietăţi, e adevărat. Cea mai sănătoaă ar fi cea de rapiţă, fiind prima miere făcut de albine după pomii fructiferi. Este bună şi pentru diabetici, dar şi pentru cei care au gastrită. Este foarte bună”
 
Un borcan de miere de rapiţă o am la 24 de lei, poliflora (care este din mai multe flori)  tot la 24, cea de tei, pentru că se face o dată la câţiva ani şi în anumite condiţii, la 32 de lei şi salcâmul la 36 de lei. 
 
Dâmboviţeanul ştie că ambalajul vinde, de cele mai multe ori, marfa aşa că a lucrat mult la acest aspect. 



 
„Sunt genul de apicultor care îşi apreciază munca. De aceea am şi preţurile puţin mai mari, zic eu, decât ceilalţi, dar atât timp cât eu ştiu ce vând, nu mă deranjează.  Pe lângă asta mierea nu se strică şi nu sunt presat de timp să o dau. Am ţinut foarte mult la aspect, pentru că omul, înainte să guste, apreciază ambalajul foarte mult. După ce dă ambalajul la o parte şi gustă din produs şi vede că este foarte bun, atunci încântarea este cu atât mai mare”, mai spune el.
 
Ştefan Gorgon are şi un job zilnic, la un mare retail din Bucureşti. 
 
Preţul unui borcan de 400 de ml cu miere de răpită este 13 lei, iar cel al unui borcan de 800 de ml este de 24 de lei. 
 
Mierea de salcâm costă 19, respectiv 36 de lei. Un borcan cu miere cu nuca sau cătină de 400 de ml costă 20 de lei. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: