Slatina: Nepotul lui Ceauşescu a crezut că moare în ’89

Noaptea de 22 decembrie 1989 a schimbat destinele a zeci de olteni. Tineri şi muncitori s-au urcat în autocare şi au plecat în Bucureşti să lupte pentru libertate.

Emil Bărbulescu, nepotul lui Ceauşescu, căpitan de miliţie şi primul locţiitor al inspectorului şef al Inspectoratului Judeţean Olt al Ministerului de Interne, a crezut că trăieşte ultimele clipe de viaţă. „Eram la Slatina, blocaseră Scorniceştiul, nu mai era nicio cale de scăpare. Mi-am dat seama că totul se terminase şi m-am gândit că o să mă omoare. Am vorbit cu ei pentru că nu voiam să mă declare dezertor. Au trimis imediat taxiul după mine - un tab care m-a dus la Bucureşti. De acolo, am plecat la o unitate militară, într-o pădure. După opt luni m-au eliberat şi m-am întors la Scorniceşti. Am fost trecut în rezervă pe 22 decembrie, ordinul cu numărul 2“, a povestit Bărbulescu.

A ordonat încetarea focului

Se bucură că atunci a avut inspiraţia să ordone să se închidă armamentul. „Ordinul de depunere a armamentului eu l-am dat atunci şi în Olt nu s-a tras. Nu s-a întâmplat ca la Sibiu. Nu am vrut ca armata să tragă în oameni“, a spus Emil Bărbulescu.

Zeci de muncitori din fabricile din Slatina, dar şi oameni care au vrut să meargă la Bucureşti ca să lupte pentru libertate, îşi amintesc de emoţiile şi temerile acelor zile. „În seara zilei de 22 decembrie ne-am urcat în două autobuze şi, împreună cu o salvare, am pornit spre Bucureşti. Simţeam cu toţii dorinţa de libertate. Nu mi-a fost teamă, chiar dacă pe străzile capitalei zăceau oameni împuşcaţi, tineri care ţineau în mână tricolorul fără stema comunistă. Ne-au trecut gloanţele pe lângă urechi, dar am mers să ne apărăm fraţii“, a povestit Mihail Manolache, de 47 de ani, preşedintele Asociaţiei Metrou Bucureşti. „Am plecat cu colegi de-ai mei, karatişti şi judokani, ca să apărăm televiziunea. Sarcina noastră era să verificăm toate persoanele care intrau în clădire sau treceau pe lângă ea“, a spus Mihai Ciocârlan, de 47 de  ani.