VIDEO-FOTO Cum a ajuns pe masa de Crăciun Anişoara, purcica omorâtă european şi pregătită tradiţional
0
Anişoara, o purcică de 126 de kilograme, a fost omorâtă european şi pregătită tradiţional, la ceaun şi foc de lemne, cu un pahar de ţuică tare şi multă voie bună. Au ieşit o grămadă de bunătăţi pregătite cu suflet, după reţetele vechi din Mărginimea Sibiului.
Pregătirile în gospodăria framiliei Cruceat încep de dimineaţă, când se ascut cuţitele, se pregătesc ştergarele, se pune ceaunul cu apă pe foc de lemne şi e musai pusă într-un colţ plosca cu ţuică tare şi pahare mici, cu care se omenesc cei care ajută la tăiatul porcului.
După ce trece frigul de la prima oră a dimineţii, Nicolae Cruceat, stăpânul Anişoarei, fratele său Ion şi alte trei ajutoare se apucă de treabă. Anişoara cântăreşte 126 de kilograme şi, pentru că trăieşte într-un stat european, are parte de o moarte uşoară, cu asomatorul. Proprietarul, crescător de animale din tată în fiu, spune că soluţia e modernă şi practică, drept pentru care a aplicat-o înainte să-l oblige legea.
„Eu am lucrat în Germania, şi de acolo mi-am luat şi pistolul. E pistol anume pentru porci şi vite, cu glonţ roşu, mai puternic, pentru vite, sau cu glonţ verde, mai uşor, pentru porci. E foarte bun pentru că nu mai suferă animalul şi nici tu nu te mai chinui atâta, poţi să-l tai singur”, explică Nicolae Cruceat (43 de ani), crescător de porci, vite şi oi din tată în fiu.
Rumenit pe foc de lemne
După ce moare european, porcul este însă pregătit după toate tradiţiile moştenite din moşi-strămoşi. Se pârleşte în foc vesel de paie, după care se curăţă cu cuţitul lat şi cu peria şi se spală, cât să se facă şoriciul numai bun de gustat direct în curte, lângă focul de lemne. Oamenii sunt veseli, şi când încep tranşatul şi „iese slănina” respectă tradiţia şi dau pe gât un pahar de ţuică tare, turnată direct din plosca de lemn.
Slănina se desprinde cu grijă, nici subţire dar nici groasă, cam la 4 centimetri, şi se taie în bucăţi potrivite, care vor ajunge în curând în afumătoare. Separat, se lasă bucăţile pentru jumări, iar carnea este tranşată şi agăţată de „cuierul” special pregătit în curte. După, se iau bucăţile, se porţionează şi se împart care la cârnaţi, care la tobă sau caltaboşi. Lemnele trosnesc, gerul muşcă din obraji iar peste flăcările vesele o mână pricepută învârte cu o lingură mare de lemn într-un ceaun de aluminiu, în care se rumenesc jumările.
Ajuns prin zonă cu alte treburi, poliţistul satului izbucneşte în râs când vede porcul şi blitzul aparatului de fotografiat. „Am venit că am aflat că e o crimă”, râde poliţistul şi fuge de blitz „Să nu-mi faci poză, mie să nu-mi faci poză”.
Bunătăţi din Mărginime
Ion Cruceat (47 de ani), fratele lui Nicolae, pregăteşte cele mai bune specailităţi de porc. Ca orice bucate, şi cele de porc se pregătesc cu migală şi suflet mult, ca să iasă pe gustul meseanului. La caltaboşi se pune capul de porc fiert, guşa, plămânii, inima, rinichii şi jumătate din ficat, sare şi piper. La cârnaţi se pune doar carne, fără grăsime, sare, piper şi usturoi după gust, se lasă două zile la zvântat după care se urcă în pod, la afumătoare. „Cârnatul afumat, nefript, zvântat, stă până la primăvară când dă căldura şi nu se strică, se usucă la fel ca un salam”, explică Ion Cruceat. Toba se face cu grăsimi, guşă, urechi, bucăţi de carne care „mai cad” şi şorici care „dă gelatina” iar pastrama, specifică zonei Mărginimii, se face din muşchi tranşat, pus câteva zile în baiţ cu sare, piper, usturoi şi vin şi apoi uscat şi eventual afumat. În fine, sunt musai de făcut bucăţile de carne şi cârnaţi prăjite şi puse în borcane cu untură, care fac vara deliciul turiştilor care ajung în satele Mărginimii.
„Am învăţat de la părinţi, aşa ne-am născut, aşa facem şi noi cum am văzut că fac părinţii. Când vin bucureştenii în concedii cer pastramă şi carne în borcan, şi cârnaţi de casă, din şură”, spune zâmbind Ion Cruceat.
Iar ca masa de Crăciun să fie completă nu are voie să lipsească cozonacul de casă, rumenit în cuptorul cu lemne. Reţeta Sandei, soţia lui Nicolae Cruceat, e moştenită de la bunica şi nu dă niciodată greş. Pentru 2 cozonaci foloseşte 1 kilogram de făină, 5 ouă, 1 cub de drojdie, 150 de grame de margarină, 200 de grame de zahăr şi un plic de sare. Se frământă, se lasă o oră la dospit apoi se întinde peste nucă măcinată amestecată cu zahăr, se rulează şi se dă la cuptor.
Satul în care fetele îşi găseau ursitul în cupe şi aflau când se mărită după cum se ridica vaca
Satul sufletului lui Cioran şi Noica are uliţe înguste, oameni falnici şi buni gospodari iar cea mai bună brânză de Sibiu, renumită în toată ţara, o fac oierii din Răşinari. Se păstrează şi acum obiceiul colindatului, doar că acum copiii primesc bani, nu mere sau nuci, iar în ziua de Crăciun bătrânii satului merg la slujba de la biserică îmbrăcaţi în port tradiţional. Maria Borhină (72 de ani) îşi aminteşte cu nostalgie de obiceiurile copilăriei şi tinereţii ei, care se mai păstrează acum doar în amintiri.
Femeia povesteşte zâmbind cum, până la Crăciun, flăcăii munceau în şopru să-şi facă stea şi pluguşor iar copiii lucrau cu migală la căciulile de colindat, coifuri de carton bogat împodobite. Îşi făceau şi sabie de lemn, şi cu toate acestea colindau în noaptea de Crăciun la biserică, unde micuţii cântau „ Trei crai de la Răsărit” şi întindeau cănile în care cei care veneau la slujbă le puneau bani. Nu se făceau sarmale ci varză cu carne, care se fierbea în oală de pământ doar în seara de Ajun, şi se prăjea carne de porc care se mânca, obligatoriu, cu mămăligă şi varză acră.
În seara de Anul Nou se lua din grădină o ramură de soc şi se punea în pământ, şi în funcţie de cât de repede înflorea se ştia cât de iute vine primăvara. Tot în noaptea dintre ani se puneau „cupele” – căni de pământ sub care se puneau opt simboluri ale unor meserii – lână pentru oieri, lemn pentru tâmplari, făină pentru brutari – iar fetele tinere alegeau cana si se spunea că, funcţie de ce era dedesupt, aceea avea să fie ocupaţia viitorului soţ.
„Se mai practica şi datul cu piciorul în vacă, pentru a-ţi afla destinul – se spunea că dacă vaca se ridica prima dată când o loveşti te măriţi în anul care vine, dacă se ridica atunci când o loveai a doua oară te măriţi peste 2 ani şi aşa mai departe. La mine a sărit vaca până la iesle, şi până toamna m-am măritat”, spune Maria Borhină, râzând.
Tot credinţa populară spunea că dacă îşi aduni masa după ce mănânci vinzi marfa iute în târg, dacă faci curat în casă te măriţi repede şi te măriţi cum pui firul pe fus – dacă e la mijloc, la mijlocul satului, dacă e jos, în capătul satului.
Se încarcă comentariile...
