Cum să prepari acasă oţet aromat. Fructe şi plante macerate care dau savoare

FOTO ARHIVĂ

Oţeturile aromate vin din bucătăria veche, de mii de ani oamenii folosind aceste licori pentru a da savoare şi rafinament diferitelor feluri de mâncare.

Despre oţetul aromat se spune că este şi foarte sănătos. Acestea nu sunt greu de pregătit şi se obţin prin macerarea diferitelor fructe sau plante aromate. Uica Mihai, bucătar cunoscut în părţile Banatului, ne-a povestit cum pregăteşte el mai multe tipuri de oţet aromat fiecare cu destinaţie precisă între gătelile din bucătărie.

“Am luat oţet de vin distilat, 5 litri, şi oţetul acesta vine turnat în oala mare şi aţâţat să înceapă să fiarbă. Dar nu îl las să dea clocot, ci doar să facă abur deasupra, în aşa fel încât rămăşiţa de alcool din el să se evapore. Şi se mai duc în abur şi mai nişte aldehide care strică gustul şi fac stomacul să treacă prin patimi grele. Cam trei minute las oţetul, apoi îl trag la o parte să se răcească puţin (cam până la 60 de grade).

Şi am sticlele gata pregătite după cum urmează:

OŢET PENTRU ACRIT CIORBELE
- zamă de cocoduşe aproape coapte, decantată şi strecurată prin proasoape de in
- leuştean proaspăt
- boabe de piper
- pătrunjel verde

OŢET PENTRU ACRIT CIORBA DE BURTĂ ŞI ALTE ZEMURI
- usturoi tăiat feliuţe
- hrean feliat
- leuştean
- boabe de piper
- ardei iuţi, ciuşcă
- cimbru verde

OŢET PENTRU DRES SALATELE
- coajă de lămâie
- piper boabe
- frunze de ţelină
- boabe de muştar
- zahăr brun
- pătrunjel verde
- leurdă tocată

OŢET PENTRU MARINAREA LEGUMELOR
- frunze de dafin
- crenguţe de vişin
- scoarţă proaspătă de stejar
- boabe de piper
- boabe de muştar
- cimbru verde
- mărar uscat cu sămânţă cu tot

OŢETUL MEU SPECIAL
- miere
- tarhon
- felii de măr
- felii de pară
- sferturi de prună uscată
- dafin
- bobiţe coapte de soc

Şi să mai vă dau şi învăţătura despre cum îmi fac eu oţetul de mere care este preferatul meu, cel mai sănătos şi cel mai gustos, evident. Amestec 4 kilograme de mere dulci rase, cu 5 litri de apă rece, 50 grame de drojdie şi două felii de pâine de secară uscate, le las într-un borcan mare acoperit cu tifon să stea şapte zile apoi strecor zeama şi la fiecare litru de must adaug 150 grame de zahăr şi trei linguri de miere.

Pun din nou în borcanul cel mare şi în câteva săptămâni deasupra se formează o pojghiţă albă, gelatinoasă. Cu cât pojghiţa e mai groasă cu atât e oţetul mai concentrat şi mai bun. Acea pojghiţă o adun şi o păstrez împachetată în tifon umezit în carerola din frigider, că e bună de cataplasme pentru reumatism, ia durerile cu mâna. Iar oţetul îl decantez uşurel să nu trag şi boasca de pe fund şi îl pritocesc încă o dată prin tifon, în sticle de jumătate de litru.”