FOTO Lucruri mai puţin ştiute despre svastică. Cum a ajuns simbolul bunăstării să fie asociat cu războiul şi distrugerea
0
Svastica este asociată cu nazismul, dar la origini a avut semnificaţii puternic pozitive, fiind considerat un simbol al norocului şi al bunăstării.
Potrivit DEX, cuvântul svastică simbolizează un „obiect în formă de cruce cu braţe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată”, dar şi „străvechi, simbol religios indian”, cunoscut astăzi mai degrabă ca „emblemă politică folosită de nazişti”.
O istorie frumoasă de mii de ani a fost ştearsă şi înlocuită de o alta de câteva decenii care simbolizează moartea a milioane de oameni şi unul dintre cele mai distrugătoare războaie de pe Pământ. Adolf Hitler şi-a asociat planurile diabolice cu unul dintre cele mai vechi simboluri de pe pământ. Multe culturi şi popoare l-au folosit însă înaintea lui, mai ales în lumea antică.
Simbolul continuă să fie folosit şi astăzi de către hinduşii şi budiştii din Asia. Se regăseşte în temple, autobuze, taxiuri şi pe coperţile de cărţi. Îl regăsim de asemenea în Grecia antică, inclusiv în ruinele vechiului oraş Troia, care a existat în urmă cu 4000 de ani.
A fost folosit în antichitate de multe naţiuni din întreaga lume. Este unul dintre cele mai populare simboluri divine din Asia, deoarece aparţine tradiţiilor hinduse şi budiste.
Druizii şi celţii îl foloseau, fiind descoperit pe o serie de artefacte. Era folosit de triburile nordice şi chiar creştinii timpurii, inclusiv de Cavalerii Teutoni – o armată medievală germană, care a devenit un ordin catolic.
Puţină lume cunoaşte faptul că în sanscrită cuvântul „svastica” semnifică „fiinţa bună”, „existenţa bună”, „norocul”. În alte părţi ale lumii îl găsim însă şi sub alte denumiri: „Hakenkreuz” în Germania, „Manji” în Japonia, „Wan” în China, „Tetragammadion” în Grecia şi „Fylfot” în Anglia.
Într-un studiu sanscrit din 1979, P. Sarkar menţionează că este un simbol cu o dublă conotaţie – pozitivă sau negativă, ca orice simbol, dar că sensul profund este acela de „victorie permanentă”.
Dubla semnificaţie era des întâlnită în tradiţiile antice, cum se întâmplă şi în cazul pentagramei „steaua cu cinci colţuri”, care atunci când are un colţ îndreptat în sus are o semnificaţie pozitivă, iar când are două colţuri în sus are o semnificaţie negativă. Este şi cazul svasticii a cărei semnificaţie depinde de cum este îndreptată, spre dreapta (pozitiv) sau spre stânga (negativ), sau dacă vă este mai uşor în sensul acelor de ceas şi invers.
Ciudat sau nu prima svastică a fost descoperită nu la asiatici şi nici la greci, ci în Ucraina, la Mezine, pe o figurină din fildeş, datând de acum 12.000 de ani. De asemenea, o regăsim în una din cele mai vechi culturi - cultură neolitică din Europa de Sud, zonă în care este acum Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, cunoscută sub numele de cultura Vinca, care datează de acum 8000 de ani.
La budişti, svastica simbolizează norocul, prosperitatea, abundenţa şi viaţa veşnică. Este asociată cu Buddha, motiv pentru care simbolul a fost sculpat pe tălpile tuturor statuilor care-l înfăţişează pe acesta, dar şi pe inima sa. Se spune că atunci când a fost înmormântat Buddha svastica i-a fost desenată pe piept, fiind cunoscută acum drept „Sigiliul inimii”. Budiştii consideră că simbolul înglobează mintea / cunoştinţele lui Buddha.
Şi în România, cea mai veche atestare a svasticii o întâlnim în cultura Cucuteni, de acum 7.000 de ani.
Simbolul a fost regăsit şi pe pereţii catacombelor creştine din Roma, lângă cuvintele "ZOTIKO ZOTIKO", care sunt traduse drept „Viaţa vieţii”. Îl întâlnim inclusiv pe ferestrele misterioaselor biserici din Lalibela Rock, din Etiopia, dar şi în diverse alte biserici din întreaga lume.
Simbol comun al Angliei antice şi Irlandei, al Scandinaviei şi Micenei, a fost folosită de toţi germani, galii, etruscii, celţii şi slavi, regăsindu-se în toată lumea antică cât şi în cea modernă, inclusiv în lumea nouă.
S-a descoperit simbolul pe ceramica aztecă, sculptura Mayan, edificii Incan, picturi Zuni şi scuturi Blackfoot. O mică figură sculptată a unui om sfânt Natchez, aşezat într-o poziţie de lotus, poartă o frânghie pe frunte, şi aceeaşi marcă care desemnează un iniţiat în Asia. În oraşul vechi din Susa, vaze funerare au fost decorate cu svastici, la fel ca plăcile Mohenjo-Daro.
Arheologul german Schliemann este cel care a descoperit mai multe artefacte religioase excavate din Troia, indicând practici preoţeşti similare cu cele din zona antică din Peru, Asiria şi Chaldea.
În epoca bronzului în Europa de Nord, Odin era adesea reprezentat trecând prin spaţiu ca un disc învârtit sau ca o zvastică care privea în jos prin toate lumile.
Svastica a simbolizat ciocanul lui Thor pentru popoarele germanice, în special cele din Scandinavia, în timp ce o reprezentare a acestui ciocan a devenit în cele din urmă simbolul lojilor masonice, „Cel mai vechi Ordin al Frăţiei Crucii Mistice”.
Fiind un simbol dublu, svastica reprezintă de asemenea bărbatul şi femeia combinaţi într-un hermafrodit. Astfel, se regăseşte sculptat pe figura lui Ardanari din India de Sud, şi denotă starea pre-sexuală.
Zvastica însăşi este simbolizată de numărul şase, care semnifică cele patru puncte - Nord, Sud, Est şi Vest - şi polii, sau Zenith şi Nadir, care coincid cu centrul mistic şi reprezintă originea universului.
Cele patru puncte simbolizează adesea părţile lumii şi puterile lor. Punctele Zenith şi Nadir oferă vârfuri pentru lumile superioare şi inferioare. Astfel, există un arc deasupra şi unul mai jos în Ceremonia Pawnee Hako, aceste arcuri reprezentând sfera din jurul zvasticii.
Zuni îl consideră simbolul cadrului cosmic al tuturor lucrurilor. Rugăciunile Zuni încep cu o rugăciune care porneşte de la mijloc spre Nord, care reprezintă aerul şi culoarea galben, Vestul care reprezintă apa şi este albastru, Sudul care reprezintă focul şi este roşu, iar Estul care reprezintă pământul şi este alb . Acestea sunt urmate de o rugăciune la Zenith, care este în toate culorile, şi la Nadir, care este incolor sau negru.
După cum îl întâlnim pe cartuşele de foc ale ţăranilor europeni şi în urnele de incineraţie din epoca bronzului, există o relaţie profundă între zvastică şi foc. Unul dintre numele pentru svastică este arani, care se referă la un proces de ardere a focului cu un burghiu. Un termen sanscrit înrudit este pramantha, care este un instrument pentru arderea focului, manth semnifică mişcarea rotativă, manthami înseamnă aprinderea focului.
Cele două linii ale crucii reprezintă, potrivit simboliştilor, spiritul şi materia, marchează divizările ciclurilor şi indică cele patru puncte cardinale.
Simbolul complet al zvasticii denotă o lume în sine, o ordine spaţială a puterii cu elemente echidistante de la centru. Este dualul glifului cosmic şi microcosmic, configuraţia mişcării împărţită în patru părţi.
Şi în religii precum jainismul, la vechile populaţii de pe Valea Indusului simbolul continuă să semnifice protecţia divină sau razele soarelui benefic.
Fiind un simbol universal, svastica este prezentă şi în simbolistica mişcării teosofice. Studenţii de la Teosofie învaţă despre deturnarea şi utilizarea greşită a simbolurilor sacre hinduse de către nazism. Aveline scria: „Liderii nazişti practicau un fel de vrăjitorie anti-umanistă şi aveau multe în comun cu "misticismul, ura şi violenţa" deghizate, care au fost dezvoltate cu grijă de către iezuiţi şi folosite de Vatican din secolul al XVI-lea.”
Acest simbol antic şi mistic este comentat pe larg şi în lucrarea „Doctrina secretă” a Helenei P. Blavatsky. Doctrina secretă ne învaţă că zvastica este „rezumatul în câteva rânduri a întregii creaţii sau evoluţii. . . de la cosmo-teogonie la antropogonie”.
Svastica este, prin excelenţă, simbolul evoluţiei cosmice. Este o imagine reprezentată în multe temple din India, Tibet, China şi din alte ţări cu influenţă hindusă şi budistă, fiind simbolul budismului ezoteric. În regăsim în tradiţiile popoarelor nordice, dar şi în America pre-colonială.
Când a început să i se denatureze sensul
Misionarii creştini au fost printre primii care au încercat să clasifice svastica ca fiind „diabolică”, încercând astfel să distrugă unul dintre cele mai vechi simboluri sacre, care este, de asemenea, la originea „crucii creştine”.
Svastica în sanscrită, se traduce cel mai bine astfel: "su" înseamnă "bine", "asti" înseamnă "a fi" şi "ka" este sufix.
Până să fie preluat de nazişti, a reprezentat pentru multe culturi viaţa, soarele, puterea şi norocul.
La începutul secolului al XX-lea, încă era un simbol cu conotaţii pozitive. Spre exemplu, împodobea adesea pachetele de ţigări, cărţile poştale, monedele şi clădirile. În timpul Primului Război Mondial, îl întâlnimm pe uniforma militară a Diviziei 45 americane şi în cadrul forţelor aeriene finlandeze până după cel de-al Doilea Război Mondial.
Prin anii 1800, când ţările germanice s-au transformat în imperii; deşi Germania nu a fost o ţară unificată până în 1871, pentru a contracara sentimentul de vulnerabilitate şi stigmatismul tineretului, naţionaliştii germani au început să folosească svastica pentru că avea origini ariene / indiene vechi. Arian este sinonimul cuvântului nobil. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, se întâlnea chiar şi pe periodicele naţionaliste germane şi a fost emblema oficială a Ligii germane de gimnastică.
La începutul secolului al XX-lea, svastica era un simbol comun al naţionalismului german şi putea fi găsită într-o multitudine de locuri: emblema pentru Wandervogel, o mişcare a tineretului german; pe Ostara - ziarul antisemit a lui Joerg Lanz von Liebenfels; pe unităţile Freikorps, şi ca emblemă a Societăţii Thule.
Hitler şi naziştii
Când Hitler a ales svastica să fie simbol al Partidului Nazist, cunoştea semnificaţia acesteia, răspândită cu mult înainte în Europa de Vest. Şi în zilele noastre, experţii în comunicare şi imagine cunosc faptul că asocierea cu un simbol puternic poate face minuni pentru imaginea unei instituţii, comunităţi, popor, firme, persoane etc.
Se întâmpla în 1920, când Hitler a decis că partidul nazist are nevoie de propriile insigne şi propria marcă. Pentru Hitler, noul drapel ar fi trebuit să fie „un simbol al luptei noastre”, precum şi „extrem de eficient ca poster”, după cum se specifică în Mein Kampf.
La 7 august 1920, la Congresul din Salzburg, simbolul a devenit emblema oficială a partidului nazist.
În Mein Kampf, Hitler a descris noul steag nazist: „În roşu vedem ideea socială a mişcării, în alb ideea naţionalistă, în zvastică misiunea luptei pentru victoria omului arian şi, prin acelaşi lucru, victoria ideii de creaţie, care a fost întotdeauna şi va fi întotdeauna antisemită”.
Din cauza steagului nazist, svastica devine în curând un simbol al urii, al antisemitismului, violenţei, morţii şi crimei.
„Heinrich Himmler a reorganizat SS ca un Ordin al Cavalerilor Negri - Ordinul Stelei de Argint, după modelul iezuiţilor sau chiar al Ordinului Illuminati. SS a preluat câteva rituri magice deosebite, de la francmasoni, dar unele ritualuri au fost luate direct de la Cavalerii Templieri, iar membrii SS purtau uniforme negre atent proiectate cu un vechi simbol magic - craniile de argint, simbolurile fiind întâlnite şi pe inelele magice”, povesteşte Nicholas Goodrick-Clarke, în „Rădăcinile oculte ale nazismului|”.
SS sau dublu S - runele de soare erau asemănătoare cu două fulgere, dar adevăratul înţeles era Schwarze Sonne - soarele negru. Himmler a fost marele maestru. Sediul SS a fost la Wewelsburgcastle din Westfalia, din Germania de nord-vest, o ruină cumpărată de Himmler în 1934 şi reconstruită în următorii 11 ani cu 13 milioane de mărci transformată într-un templu pentru cultul SS, după cum aflăm din „Arhitecţii decepţiei” a lui Juri Lina.
Simbolul îl avea pe Saturn ca planetă de ghidare şi era însoţit de un craniu şi un corb, ca simboluri. Saturn este cea mai dificilă dintre planete, asociată cu separarea, moartea şi durerea. O altă semnificaţie a planetei pomeneşte de puterea de disciplină.
Aşa s-a ajuns de la semnificaţia de viaţă şi noroc la cea de moarte şi ură.
Semnificaţia conflictuală provoacă probleme şi în zilele noastre
Pentru budişti şi hinduşi, svastica este un simbol religios frecvent utilizat. Chirag Badlani împărtăşeşte o experienţă în care a fost nevoit să facă nişte fotocopii ale unor zei hinduşi pentru templul său. În timp ce se stătea la coadă pentru a plăti fotocopiile, unii dintre oamenii din spatele lui au observat svastica în imagini şi l-au numit nazist.
Din nefericire, naziştii au fost atât de eficienţi în folosirea emblemei svastice, încât mulţi nu ştiu altceva despre semnificaţia acestei simbol. Pot exista două sensuri complet opuse pentru un simbol?
În vremurile străvechi, direcţia svasticii era interschimbabilă, aşa cum se poate vedea pe un desen din mătase chinezească vechi.
Unele dintre culturile din trecut au diferenţiat zvastica, în funcţie de sensul acelor de ceas şi ovastika în sens contrar acelor de ceasornic. În aceste culturi, zvastica a simbolizat sănătatea şi viaţa, în timp ce sauvastica a luat o semnificaţie mistică a răului sau a nenorocirii.
Se încarcă comentariile...
