Ploieşti: Mihai Ionescu şi-a pus viaţa în slujba cailor
0
Când era mic, refuza să mănânce dacă mama sa nu-i permitea să dea o fugă la hipodrom. A ajuns un mare campion, care a participat la peste 5.000 de curse. Acum lucrează în Poliţia Comunitară Ploieşti, tot cu... caii.
Mihai Ionescu pare un om rupt de realitatea zilelor în care trăieşte. Pentru el, timpul nu înseamnă apăsarea agitaţiei cotidiene, timpul este dat de galopul armăsarului nobil, plutind pe pista hipodromului ploieştean. Crede cu statornicie în relaţia sinceră dintre om şi cal şi respiză zilnic aerul tare al pasiunii pentru acest animal pe care a dobândit-o la vârsta de şase ani, când tatăl său îl purta pe umeri la curse.
„Ca să scape tata de acasă şi să poată merge la curse, care mergeau extraordinar de bine, mă lua să mă plimbe şi pe mine. Mă sculam de dimineaţă, că la ora 9 nu mai găseai loc, şi stăteam până pe la 14.00. Era foarte multă lume, spectacol...”, îşi aminteşte Mihai Ionescu.
La vârsta de nouă ani s-a apucat de călărie la secţia clubului Petrolul. A făcut asta până la 14 ani, când a renunţat deoarece se supăra când copii mai puţin pregătiţi decât el mergeau în concursuri mai bune. Atunci a trecut la cursele de trap şi a început cu cele de amatori.
A vrut să lucreze cu caii
„Când am terminat liceul, am refuzat repartiţia de la uzina 1 Mai şi am venit la hipodrom, ajutor de antrenori. În 1992 eram antrenor şi aveam în antrenament 20 de cai. În 2005 m-am transferat la Poliţia Comunitară Ploieşti. Până în 2005 am fost triplu campion naţional, am curse câştigate în Austria, la Budapesta... Nici nu mai ştiu câte curse am câştigat”, povesteşte Mihai Ionescu.
A făcut performanţă pentru că a ştiut cum să înţeleagă animalele, cum să se poarte cu ele. „Chiar dacă jumătate din efort îl împarţi cu calul, trebuie să ai o viaţă sportivă. Cu un cal se lucrează zilnic minim o oră şi niciodată nu eşti sigur că eşti pregătit suficient. Astăzi îţi arată o valoare, iar mâine se poate întoarce sau poate progresa mai mult decât te aşteptai. Fiecare cal are personalitatea lui”, explică profesionistul.
La Poliţia Comunitară are în grijă trei cai, pe care oamenii legii îi folosesc la mitinguri, parade şi pentru menţinerea ordinii publice la activităţile sportive. Cât despre satisfacţiile pe care le oferă meseria, spune că sunt foarte multe. „În primul rând când reuşeşti cu un cal să câştigi foarte multe curse şi ai un vârf de generaţie. Locul doi pentru mine nu a contat niciodată”, spune Mihai Ionescu. A avut parte şi de accidente, a fost tăvălit de calul care venea din spate, în timpul unor curse, a fost lovit cu copitele, a căzut de pe cal, dar dragostea a rămas neştirbită. Motiv pentru care în toamnă vrea să meargă la studii, vrea să devin medic veterinar.
Profil
NĂSCUT
28 ianuarie 1972, Ploieşti
STUDII
Şcoala postliceală de Tehnică Veterinară, a facut satudii la Paris pentru turism ecvestru
EXPERIENŢĂ
De 18 ani lucrează cu caii
Întrebări şi răspunsuri
Care a fost momentul dureros din carieră?
Unul dintre caii Poliţiei Comunitare, Gibraltar, a murit a doua zi după Paşte, printr-o intoxicaţie acută. Astea se fac de obicei din cauza vieţii sportive pe care a avut-o. Calul era importat din Ungaria, a fost vicecampionul Ungariei în anul 2003, la curse de galop. Din păcate nu am reuşit să-l salvăm, durerea a fost foarte mare.
Ştiu ploieştenii de existenţa hipodromului?
Sunt mulţi ploieşteni care nu ştiu că există un hipodrom sau doar au auzit că există un hipodrom la marginea oraşului. Este un sport pe care nu toată lumea are posibilitatea să-l facă, dar nu pentru că ar fi oprelişti, ci pentru că nu se interesează. Este un sport nobil. Niciodată nu te plictiseşti sau te saturi.
Ce-i place
Îmi place foarte mult să lucrez cu caii, îmi place vara, ca anotimp, şi în special serile de vară răcoroase. Îmi mai place zăpada, aerul curat, iubesc mişcarea şi sportul.
Ce nu-i place
Nu-mi plac iernile umede, cu lapoviţă, nu-mi plac oamenii mincinoşi şi oamenii care fac ceva din obligaţia de a face, care nu se implică şi nu-mi place să ies pe locul doi.
Se încarcă comentariile...
