Dulceaţa, ridicată la rang de artă: cum să faci din orice fruct sau legumă deliciosul preparat
0
Borcane în care plutesc fructe străvezii, cu sclipiri de chihlimbar, umplu rafturi întregi din cămara Severinei Marcu, expertă în prepararea a peste 55 de tipuri de dulceţuri. Aproape orice fruct sau legumă poate deveni, în bucătăria plină de alchimie a gospodinei, o dulceaţă care îţi răvăşeşte papilele gustative
De meserie, Severina Marcu (55 de ani) este laborant chimist, însă spune că modul sofisticat în care îmbină legumele, fructele, zahărul şi câteva zeci de secrete nu au legătură cu această profesie. Pe care, de altfel, nici nu o mai practică.
Locuieşte de când se ştie la Brebu, o localitate din Prahova aflată de 10 km de Câmpina, unde, în trecut, Matei Basarab a ridicat o frumoasă curte domnească. Acum, femeia este statistician medical la spitalul din Câmpina şi, după ce se întoarce de la serviciu, cu capul plin de cifre, se apucă nu de o telenovelă turcească, ci de dulceaţă, îndeletnicire pe care a moştenit-o de la bunica şi mama.
„Toate femeile din Brebu au făcut dintotdeauna dulceaţă. Nici nu se putea altfel, este o zonă de deal, foarte bogată în fructe. Fiecare familie are secretele ei, iar fiecare generaţie aduce îmbunătăţiri“, povesteşte femeia. Dulceaţa din Brebu a ajuns, la un moment dat, să fie atât de multă cantitativ, încât mai multe gospodine din comună au considerat că este momentul să facă din ea un brand. „Ne-am tot gândit cu ce iese comuna noastră în evidenţă. Prima dată ne-am gîndit la cireşe, dar deja avea o comună un festival cu această temă, apoi la ţuică, dar şi asta era luată. Şi ne-am dat seama că avem foarte multe fructe din care facem dulceaţă!“, explică Severina Marcu modul în care au ajuns câteva femei şi o administraţie gospodară să facă un festival care, de şase ani, aduce la Brebu turişti inclusiv din Bucureşti.
Ineditul festivalului vine din faptul că la el participă doar gospodine din Brebu şi satele învecinate, femei care, la fel ca Severina Marcu trudesc un an întreg pentru a umple cămara cu dulceţuri pe care le expun apoi şi le vând la festival. Şi, dacă la început, oferta era formată în principal din sortimentele clasice şi „vedeta“ locală, dulceaţa din fructe de soc, acum, tarabele te plimbă, prin arome, pe toate meridianele pământului.
Combinaţii inedite de legume şi fructe
„După ce vin de la muncă, cea mai mare plăcere este să mă apuc de dulceaţă. Aşa cum bărbaţilor le place să joace şah sau fotbal, eu simt că delectarea supremă este dulceaţa. Inventez reţete, le testez, le îmbunătăţesc, fac combinaţii. În majoritatea cazurilor merg pe instinct, pe arome care şi în mod normal se pot combina într-un mod gustos. Poate părea ciudat, însă dulceaţa de castravete cu banane este delicioasă, la fel şi cea de vişine cu seminţe de floarea soarelui sau de soc cu mentă“, explică femeia.
În fiecare an, de primăvara devreme şi până în iarnă, gospodina prepară sute de borcane din cele aproximativ 55 de sortimente de dulceaţă, de la cele clasice, de căpşuni, gutui, vişine, trandafir, cireşe amare, fragi, până la cele de ardei iute, ceapă roşie (ambele potrivite în special la preparatele din carne la grătar), corcoduşe verzi, pătlăgele, dovleac turcesc, morcovi, ţelină, rubarbă, salcâm etc. Tot ce se poate procură din curtea şi livada proprie sau de pe dealurile sălbatice de la Brebu. Mai puţin fructele care nu cresc în România şi care, la rândul lor, se transformă în dulceţuri exotice, de kiwi, portocale, grepfruit, ananas.
Muncă „titanică“ pentru dulceaţa de nuci verzi
Cele mai „grele“ dulceţuri sunt, de departe, cele de nuci verzi sau de struguri fără sâmburi şi coajă. „În cazul nucilor, e chiar o muncă titanică. Începe de la găsirea celui mai potrivit moment ca nuca să nu fie nici prea crudă, dar nici prea lemnoasă. Apoi curăţarea lor şi impregnarea mîinilor cu iodul care trece şi prin trei perechi de mănuşi sau trecerea lor succesivă prin apă fierbinte şi apoi rece sau consistenţa siropului. La fel, în cazul strugurilor, pentru care fructul să rămână întreg, decojez cu grijă fiecare broboană, iar sâmburii îi scot cu o scobitoare. Fierberea trebuie să fie atât de bine sincronizată încât dulceaţa să aibă un gust desăvârşit, dar fructele să rămână întregi în lichid“, explică femeia din misterioasa alchimie a dulceţii. Uneori, pentru cinci borcănele de dulceaţă muncesc, două seri întregi, toţi membrii familiei, iar Severina Marcu are, pe mâini, semne care nu îi mai trec de la tăierea în cubuleţe, timp de ani întregi, a fructelor pentru dulceaţă.
La fel de bune sunt şi siropurile de păpădie, soc, muguri de brad, zmeură, cătină sau salcâm, culegerea plantelor fiind, la Brebu, o adevărată artă transmisă din generaţie în generaţie.
Preţul unui borcan de dulceaţă sau al unei sticle de sirop este de 10 lei.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
