Ce este panleucopenia, cea mai gravă boală provocată de un virus care poate afecta pisica

Când pisica este apatică, refuză mâncarea şi chiar apa, dormitează tot timpul şi nu-şi mai linge blăniţa, este timpul să mergeţi la cabinetul veterinar. Acestea pot fi primele simptome ale panleucopeniei, cea mai gravă boală provocată de un virus care vă poate omorî mica felină în câteva zile.

Panleucopenia este de departe cea mai temută boală care poate afecta o pisică. Virusul este extrem de puternic, se transmite în timp scurt de la un animal la altul şi rezistă în timp, chiar şi un an de zile, în zonele unde au trăit pisici bolnave.

Panleucopenia este cu atât mai gravă cu cât medicul veterinar nu poate interveni cu un tratament care să ofere sută la sută vindecarea. Cel mult, medicul poate ajuta cu un tratament suport, care să ajute animalul să depăşească faza critică.

Simptomele

Andreea Tomescu, medic veterinar din Ploieşti, explică principalele simptome care ar trebui să îngrijoreze şi să trimită proprietarul pisicii direct la un cabinet medical.

”Apatie, refuz de hrană, diaree urât mirositoare, apoi diareea însoţită de sângerare, vomă, deshidratarea rapidă şi apoi moarte din păcate”, explică medicul veterinar evoluţia bolii.

Acesta a precizat că singura şansă ca o pisică să scape cu viaţă este ca tratamentul să fie aplicat cât mai repede, chiar din prima zi în care sunt observate simptomele specifice.

Din păcate, în prezent, rata de supravieţuire a unui pui de pisică diagnosticat cu panleucopenie este sub 50 la sută.

Contaminarea

Deşi se spune că puii de pisică ”maidanezi” sunt cei mai expuşi acestei boli, panleucopenia nu ţine cont de rasă, de vârstă şi nici de mediul în care trăieşte animalul. Se pot îmbolnăvi inclusiv pisicile care nu au ieşit niciodată afară din casă.

Medicul Andreea Tomescu susţine că panleucopenia atacă inclusiv pisicile adulte nevaccinate, cu precizarea că forma bolii este una mult mai uşoară, iar rata de supravieţuire este mai mare.

Puii de pisică din mamă nevaccinată prezintă riscul cel mai mare să facă o formă de panleucopenie agresivă cu risc mare de deces. La fel de expuşi riscului sunt şi puii care au fost luaţi de la mamă şi nu au apucat să se imunizeze cu colostru, asta în cazul în care pisica a fost vaccinată.

Primele simptome pot apărea chiar din primele săptămâni de viaţă (4-5 săptămâni). Pentru că este o boală virală, este suficient ca un singur pui să se îmbolnăvească pentru ca şi fraţii săi să fie contaminaţi în scurt timp.

Contaminarea se face prin intermediul lichidelor eliminate de animalul bolnav (salivă, fecale), aşadar litiera folosită la comun, bolurile de mâncare şi chiar aşternutul unde dorm puii reprezintă principala sursă de unde ceilalţi pui pot lua virusul.

Ca o primă măsură de prevenţie, în cazul în care unul dintre puii dintr-un cuib a ”prins” boala, este carantina. Acesta trebuie extras din grup, tratat la un cabinet veterinar, iar dacă nu este reţinut peste noapte în clinică pentru supraveghere, nu mai trebuie să intre în contact cu ceilalţi pui.

Toate accesoriile folosite până atunci de puii de pisică ar fi bine să fie eliminate din casă, de la litieră, până la boluri, jucării şi aşternuturi. Trebuie să renunţaţi inclusiv la cuşca pentru transportul de animale, dacă aceasta a fost folosită de animalul bolnav. Unii medici recomandă chiar arderea acestor accesorii, în măsura în care acest lucru este posibil şi nu devine priculos.

Este indicat de asemenea o igienizare a camerelor unde a locuit animalul bolnav, iar pentru asta se pot folosi dezinfectanţi care conţin clor sau substanţe speciale pe care le puteţi achiziţiona de la o farmacie veterinară la sfatul medicului.

Igienizarea este recomandată pentru ca ceilalţi pui de pisică să nu se contamineze, panleucopenia nefiind transmisibilă la om.

Tratament

Tratamentul pentru panleucopenia este de lungă durată şi ar fi bine să apelaţi la o clinică veterinară care are posibilitate să interneze câteva zile animalul bolnav. O pisică afectată de panleucopenie se deshidratează rapid, astfel că tratamentul suport se administrează prin perfuzie, dacă vârsta puiului de pisică permite asta sau injectabil.

În concluzie sunt două mari şanse ca puiul de pisică să scape de această boală gravă: intervenţia medicului încă din primele ore de la debutul simptomelor şi vaccinul. Atenţie însă, vaccinul nu vindecă şi nu se administează la animalul deja bolnav, este doar o formă de prevenţie. Prima doză se vaccin se administrează la vârsta de nouă săptămâni urmat de rapel la 4-5 luni.

Există şi o veste bună. Odată ce puiul de pisică a supravieţuit panleucopeniei se imunizează pentru tot restul vieţii.