Pregătiri pentru Festivalul Naţional de Muzică Lăutărească Veche Zavaidoc.  Cine a fost artistul care a cucerit publicul interbelic cu romanţe inconfundabile

Au  început pregătirile înpentru cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Naţional de Muzică Lăutărească Veche Zavaidoc, dedicat memoriei unuia dintre cei mai celebri lăutari din perioada interbelică.

Evenimentul îşi propune promovarea muzicii lăutăreşti autentice, descoperirea şi promovarea noilor talente în domeniu, precum şi evocarea marelui lăutar Zavaidoc, născut la Piteşti, la data de 8 martie 1896.

Festivalul va cuprinde un concurs de interpretare şi recitaluri extraordinare susţinute de Ionel Tudorache, Mirela Mihalache, Alina şi Edy Mexicanu şi Grupul Vocal Zavaidoc, totul, acompaniat de Taraful Marin Alexandru. 

La concursul jurizat de specialişti în domeniu şi prezidat de directorul Orchestrei de Muzică Populară a Radiodifuziunii Române, Adrian Grigoraş pot participa solişti vocali, artişti amatori, cu vârsta peste 18 ani, care nu au mai obţinut marele premiu la ediţiile anterioare.

Evenimentul, organizat de Centrul Cultural Piteşti, va avea loc sâmbătă, 24 noiembrie, la sediul Filarmonicii Piteşti. Biletele au fost puse în vânzare de astăzi. Intrarea costă 20 de lei.

"Zavaidoc Simfonic"

Festivalul va fi urmat, pe 29 moiembrie, de un alt eveniment muzical, produs exclusiv de Filarmonica Piteşti.

"Este vorba de concertul vocal-simfonic extraordinar <<Zavaidoc Simfonic>>. Dirijor: Mădălin Sandu. În <<rolul>> lui Zavaidoc - Constantin Lătăreţu; Zaraza - Costinela Toma; la pian - Florin Pană. Orchestraţii de Mădălin Sandu şi Ioan Dobrinescu. Concertul nostru se vrea, spre folosul publicului, o prelungire simfonică a Festivalului naţional de muzică lăutărească veche Zavaidoc, ajuns la ediţia a 13-a, festival organizat de Centrul Cultural Piteşti", a explicat, pentru Adevărul, directorul Filarmonicii Piteşti, Jean Dumitraşcu.

La acest al doilea eveniment, biletele costă 50 şi respectiv 60 de lei.

Cine a fost Zavaidoc

Pe numele său real Marin Teodorescu,  piteşteanul Zavaidoc a cucerit publicul românesc cântând romanţe şi muzică populară într-un stil inconfundabil. A cântat pe front în Primul Război Mondial. În anii 30 umplea până la refuz restaurantele bucureştene şi câştiga bani frumoşi cu vocea sa. 

A preferat muzica lăutărească, marea sa pasiune, deşi vocea sa impresionase într-atât încât i s-a propus să fie tenor la Opera Română.

"Zavaidoc este, alături de Barbu Lăutarul, Cristache Ciolac, Nicolae Buică,   Grigoraş   Dinicu,   Fănică   Luca,   Sava   Pădureanu,   Nicu   Stănescu, Petrică Moţoi, Fărâmiţă Lambru şi Ionel Budişteanu, unul dintre cei mai mari şi  mai   vestiţi  lăutari  ai  ţării   din   toate timpurile. Viaţa   lui   Zavaidoc   este   puţin   cunoscută". spune directorul Filarmonicii Piteşti Jean Dumitraşcu în lucrea sa  "Năbădăioasa viaţă a lui Zavaidoc "

Se înrolează voluntar

Pe numele său Marin Teodorescu, Zavaidoc  era   fiul  vestitului   lăutar  Tănase Teodorescu . Rămas orfan din adolescenţă, Marin, împreună cu fratele Vasile şi sora Zoe, pleacă la Bucureşti şi formează un taraf, numit mai târziu Fraţii Zavaidoc. 

"Primele date sigure despre Zavaidoc sunt legate de Primul Război Mondial. Astfel,   la   scurt   timp   după   declanşarea   operaţiunilor   militare   şi   trecerea Carpaţilor,   armata   română   suferă   înfrângere   după   înfrângere,   la   13 septembrie, deasupra Bucureştiului făcându -şi apariţia primele zepelinuri şi avioane   nemţeşti.   Parte   din   populaţie   se   refugiază   în   Moldova.   La   3

 octombrie 1916, Zavaidoc se înrolează voluntar, alături de fratele său Vasile, în Regimentul 44 Infanterie", arată Jean Dumitraşcu.

Potrivit  livretului militar, Zavaidoc avea 1,56 m înălţime şi 80 kg, şi, ca semnalmente, o cicatrice la buză, păr negru şi ochi căprui. Nu era o frumuseţe, dar femeile îl adorau pentru că era carismatic şi talentat.

Alături de trupele române care au ocupat Budapesta

Potrivit lui Jean Dumitraşcu, Zavaidoc ar fi putut deveni cântăreţ de operă. Îl doreau Dumitru Mihăilescu-Toscani (compozitor, autorul Smarandei, pe care i-a încredinţat-o spre lansare), Dimitrie Cutavas (bizantinolog,  reputat  solist)  sau  ilustrul Petre Ştefănescu-Goangă, dar Zavaidoc, având nevoie de bani pentru a se întreţine şi în acord cu firea sa,  a preferat să cânte în localuri din Bucureşti, dar şi din Piteşti, Arad, Iaşi, Târgovişte, Ploieşti, Roşiorii de Vede, Caracal, Timişoara, Câmpulung-Muscel, Cernăuţi, Odessa, Tighina. A  fost invitat să cânte şi în Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Rusia, Ucraina şi Ungaria. 

"Puţină lume ştie că  Zavaidoc s-a aflat, în 1919, alături de trupele române care au ocupat Budapesta. În 1937, cântă la Paris, însoţind delegaţia României la Expoziţia   Universală.   Face  senzaţie   în   Cartierul   Latin,   în   restaurantul românesc condus de George Botez – fratele artistului Titi Botez. Prin   1925-1926,   Zavaidoc   semnează   primul   contract   cu   Casa   de discuri Columbia şi scoate apoi disc după disc. Nimeni nu ştie câte! Peste30, se pare", precizează Jean Dumitraşcu.  
 

 A făcut din muzică milioane de lei

Discurile sale,  ce cuprind şlagăre precum De când m-a aflat mulţimea, Dragostea e ca o râie, Foaie verde spic de grâu, Mărie şi Mărioară, Pe deal, pe la Cornăţel sau vestitul Cântec al lui Zavaidoc – i-au adus milioane de lei. Localurile bucureştene se băteau pe el.

La 43 de ani s-a căsătorit, dar  femeile au continuat să roiască în jurul lui."Din când în când, câte <<o nebună>>, cum le zicea soţia lui, venea din Bucureşti la Piteşti, necrezând că Zavaidoc s-a căsătorit (...). În 1943,   plutonierul   în   rezervă   Zavaidoc   primeşte   ordin   de concentrare la o unitate din Târgovişte. Aici, ziua şi-o petrece în unitate, iar nopţile în localuri. Inima sa cunoaşte o nouă dragoste, Tuca (...). Zavaidoc   chiar   plănuia   să divorţeze pentru ea! Dar soţia intervine energic! Pleacă la Tighina, la ordin superior (...). Într-o bună zi este „răpit” în plină stradă, fiind dus la Odessa, la  mareşalul  Ion  Antonescu, pentru a susţine  o  petrecere  ce  se prelungeşte două zile şi o noapte. Aici, se povesteşte, ar fi cântat Aş muri, dar nu acum!", se mai arată în volumul semnat de directorul Filarmonicii Piteşti.

Moare orb şi sărac

După bombardamentele din 1944  rămâne fără casa din vecinătatea Gării de Nord, iar  sora sa Zoe moare, lăsând cinci copii în urmă. Zavaidoc se refugiază la Caracal.

"Ruinat, fără casă, cu grija nepoatelor pe cap, cu trei copii, Zavaidoc cade la pat, tensiunea îi ajunge la 28, face nefrită, i se varsă urina în sânge. La 31 decembrie 1944 este internat la Spitalul bucureştean Filantropia. Orbeşte, trăindu-şi în chinuri ultimele clipe ale vieţii. Până la 13 ianuarie 1945. ", precizează Jean Dumitraşcu.

Artistul este înmormântat  la Mănăstirea Cernica.