Povestea unui matematician membru al Academiei Române aproape un sfert de secol: a introdus „spaţiile Marinescu“

Gheorghe I. Marinescu a fost unul dintre cei mai străluciţi matematicieni români

Unul dintre cei mai străluciţi matematicieni ai României, Gheorghe I. Marinescu a avut o carieră la vârf timp de aproape 40 de ani, atât în domeniul academic, cât şi în cel didactic, fiind un apreciat profesor.

Născut pe 20 septembrie 1919 la Piteşti, Gheorghe Marinescu a urmat studiile liceale în oraşul natal, iar ulterior a absolvit Facultatea de Ştiinţe, Secţia matematici, la Universitatea din Bucureşti.

În anul 1949, la doar 30 de ani, Gheorghe I. Marinescu a devenit doctor în ştiinţe matematice, susţinând teza Operaţii relativ complet continui. A fost asistent (1947–1949), lector (1949–1951), conferenţiar (1951–1960), profesor (din 1960) la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, predând cursuri de ecuaţii diferenţiale, matematici superioare, teoria distribuţiilor, aplicaţii ale ecuaţiilor funcţionale în calculul probabilităţilor.

Valoarea sa a fost recunoscută de timpuriu şi de Academia Română. Între 1949 şi 1973 a fost şef al Secţiei de Teoria măsurării şi distribuţiilor la Institutul de Matematică al Academiei Române. Timp de un an, Gheorghe I. Marinescu a ocupat o funcţie importantă şi în Guvern: între 1962 şi 1963 a fost director general al învăţământului superior din cadrul Ministerului Învăţământului.

O preocupare de bază a constituit-o teoria spaţiilor local convexe, ceea ce i-a permis o lărgire esenţială a cadrului analizei funcţionale prin introducerea, în 1958, a spaţiilor pseudotopologice, cunoscute sub numele de „spaţii Marinescu”. A fost primul matematician român care s-a ocupat de teoria distribuţiilor, introducând spaţiile Banach de distribuţii. În domeniul teoriei probabilităţilor, a studiat lanţurile cu legături complete; a elaborat teoria ergodică pentru operaţii relativ complet continue şi a cercetat problemele stochastice generalizate. A avut contribuţii şi în mecanică (edificarea unei mecanici generale şi a unei mecanici laticiale), în analiza numerică (a elaborat o teorie generală a schemelor de aproximaţie), în teoria ecuaţiilor cu diferenţe finite etc. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări şi studii publicate în ţară şi peste hotare.

Pe 21 martie 1963, Gheorghe I. Marinescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular la 1 martie 1974. Gheorghe I. Marinescu s-a stins din viaţă pe 10 martie 1987 la Bucureşti.