De unde vine numele de Dan Barbilian cu care s-a născut matematicianul şi poetul Ion Barbu. „Considera că are ceva lăutăresc în sunet”
0
Ca matematician a rămas cunoscut sub numele Dan Barbilian, nume pe care-l poartă, în cinstea sa şi un liceu din Câmpulung Muscel, oraşul său natal. Ca poet a semnat însă ca Ion Barbu, pentru că n-a fost niciodată încântat de varianta latinizată a numelui cu care tatăl său s-a trezit „botezat” în şcoală.
În albumul „Chipuri de odinioară din Muscel”, profesorul argeşean Adrian Săvoiu a publicat, printre altele, o fotografie cu un elev premiant de la Şcoala Primară nr. 1 din oraş, nimeni altul decât cel care, peste ani avea să devină unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, Ion Barbu, reprezentant al modernismului literar românesc.
În mâna dreaptă, şcolarul ţinea o coroniţă, iar în cea stângă, câteva cărţi primite în dar, pentru rezultate bune obţinute. Elevul de odinioară purta însă un alt nume, Dan Barbilian, care, spune profesorul Săvoiu, nu i-a plăcut niciodată poetului.
Povestea numelui neacceptat începe din adolescenţa tatălui său, trecut în catalogul şcolar cu numele Barbilian, în loc de cel real, Barbu.
„Ca elev, Constantin Barbu, tatăl poetului, a urmat Seminarul <<Nifon>>din Bucureşti. Nu era singurul din clasă care purta numele Barbu, astfel că dirigintele, profesor de latină, ca să nu-şi încurce elevii, l-a <<botezat>> în timp ce-şi mângâia bărbia (<<barbilia>>în limba latină) pe Constantin Barbu, anunţându-l că-l va trece în catalog drept Constantin Barbilian. După absolvirea Seminarului, tânărul şi-a păstrat noul nume şi la Facultatea de Drept din Bucureşti, iar în viitoarea sa carieră de magistrat a devenit cunoscut tot drept Constantin Barbilian“, explică, pentru "Adevărul", profesorul muscelean Adrian Săvoiu.
„Nici criticului Eugen Lovinescu nu i-a plăcut cum suna Barbilian"
Mai târziu, la naşterea fiului, ca să nu lase loc de speculaţii, judecătorul Constantin Barbilian n-a mai îndrăznit să-i dea băiatului numele său real, ci pe cel cu care-l cunoştea, ca magistrat, mai tot oraşul.
„De teamă că lumea putea interpreta diferenţa de nume, la oficiul stării civile, Constantin Barbilian nu şi-a înscris fiul abia născut cu numele de familie Barbu, mai ales că erau puţini cei care-şi mai aminteau de el cu numele Barbu, aşa că l-a înregistrat Dan Barbilian. Ajuns la maturitate, fiul n-a fost niciodată încântat de numele dat de părinte. Considera că are <<ceva lăutăresc în sunet>>. Nici criticului Eugen Lovinescu nu i-a plăcut cum sună Barbilian, atunci când viitorul poet i-a trimis câteva dintre poeziile scrise, aşa că înaintea debutului literar în revista <<Sburătorul>>, în anul 1919, la sugestia criticului, Dan Barbilian şi-a luat numele bunicului, Ion Barbu", mai spune prof. Adrian Săvoiu.
Ion Barbu (Dan Barbilian) s-a născut la 18 martie 1895 în Câmpulung Muscel şi a decedat la Bucureşti, în august 1961. FOTO carucubere.ro
Ca matematician şi-a păstrat numele Barbilian
Înainte însă de schimbarea numelui şi de debutul său literar, Dan Barbilian se remarcase ca matematician, având importante contribuţii în revista Gazeta matematică. Printre mentorii şi profesorii care l-au călăuzit în această disciplină în care şi-a manifestat geniul se numără Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, David Emmanuel, Anton Davidoglu şi Traian Lalescu.
Teza sa de doctorat din 1929 a fost susţinută sub numele Dan Barbilian şi tot cu numele iniţial a participat la Congresele Internaţionale de Matematică de la Hamburg (1936), Göttingen şi Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934), iar studiile la Göttingen, Tübingen şi Berlin le-a făcut tot ca Dan Barbilian.
Procedura de metrizare pe care a definit-o a rămas în matematică sub numele de „spaţii Barbilian"
Ca profesor titular de algebră la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (începând cu 1942) a predat cu acelaşi nume. Tot cu Dan Barbilian au fost semnate şi articole publicate în diverse reviste de matematică, ca, de exemplu, lucrarea sa apărută în Casopis Matematiky a Fysiky (1934-1935), în care matematicianul român defineşte o procedură de metrizare cunoscută mai apoi ca „spaţii Barbilian”. La fel şi lucrările care au inspirat ulterior o direcţie de cercetare în geometria inelelor, direcţie asociată în matematică cu numele primit la naştere.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Cum a ajuns Dan Barbilian să se înjure cu Arghezi
Dependenţa de cocaină a poetului Ion Barbu: „Am luat obiceiul anumitor stupefiante: eter şi cocaină“
Se încarcă comentariile...
