Cum te fereşti de practicile tarifare neloiale. La ce trebuie să fii atent când un produs este promovat ca fiind „gratuit“

Vânzătorii sunt obligaţi să indice clar preţurile pentru a le permite consumatorilor să compare produsele similare şi să aleagă în cunoştinţă de cauză, indiferent de modul în care sunt ambalate produsele şi de numărul de unităţi conţinute într-un pachet. Regula este valabilă peste tot în UE.

Pentru ca o practică comercială să fie considerată incorectă sau neloială este necesar să se stabilească dacă aceasta a influenţat sau este probabil să influenteze în mod esential decizia consumatorului mediu de a achiziţiona acel produs sau serviciu.

În foarte multe cazuri, influenţarea se face prin preţ.

Preţul trebuie să conţină informaţii complete

Toate companiile sunt obligate prin lege să comunice preţul exact, atunci când îşi comercializează sau promovează produsele.

Preţul indicat într-o ofertă trebuie să includă toate taxele şi cheltuielile de expediere.
 

„În cazulbîn care se prevăd şi costuri suplimentare care nu pot fi calculate în avans, trebuie să vi se comunice din start acest lucru”, precizează site-ul oficial al UE, europa.eu.

Atenţie la produsele promovate ca fiind „gratuite"

Atunci când un produs este promovat ca fiind „gratuit", niciun comerciant nu vă poate obliga să plătiţi altceva în afară de costurile pe care le suportaţi:pentru a răspunde la anunţul publicitar şi pentru a ridica produsul dintr-un punct de livrare sau pentru a-l primi la adresa pe care o indicaţi.
 

Preţul unitar facilitează compararea

Consumatorii trebuie să aibă posibilitatea de a compara preţurile, nu numai la nivel de marcă, ci şi la nivel cantitativ - pentru a vedea, de exemplu, dacă o cutie mare de cereale este mai avantajoasă decât una mică.
 

„Pentru a vă facilita acest calcul, toate produsele trebuie să menţioneze atât preţul de vânzare, cât şi preţul unitar – de exemplu, pe kilogram sau pe litru. Această informaţie trebuie să fie clară, lizibilă şi uşor de identifica (...) Verificaţi preţul unitar al produsului pe care îl cumpăraţi!”, mai precizează europa.eu.

Cerinţa se aplică şi în cazul anunţurilor publicitare care menţionează un preţ de vânzare.

Reglementările privind preţul unitar nu se aplică pentru produsele vândute la distribuitoare automate,  produsele vândute la licitaţie şi opere de artă sau antichităţi, deoarece indicarea unui preţ unitar ar putea crea confuzie sau din cauză că produsele respective au o destinaţie sau natură specială.

Preţuri  discriminatorii  

Ca cetăţean UE, nu vise poate cere să plătiţi mai mult pentru un produs sau serviciu doar din cauza naţionalităţii sau a ţării de reşedinţă. Anumite diferenţe de preţ pot fi justificate, dacă se bazează pe criterii obiective, altele decât naţionalitatea. 
 

„De exemplu, din cauza costurilor poştale diferite, livrarea v-ar putea costa mai mult într-o ţară decât în alta. Totuşi, comercianţii pot stabili preţuri de vânzare diferite de la un punct de vânzare la altul (magazine, site-uri) sau pot rezerva oferte specifice numai pentru o anumită zonă dintr-un stat membru. În baza normelor UE, toate aceste oferte trebuie să fie accesibile consumatorilor din alte ţări din UE”mai precizează europa.eu.
 

Nu se justifică în niciun caz diferenţele de acces la bunuri şi servicii pentru clienţii din ţări diferite ale UE în următoarele trei situaţii:
 

-vânzarea de bunuri fără livrare fizică – de exemplu, când cumpăraţi un produs on-line şi îl preluaţi ulterior de la un magazin, în loc să optaţi pentru livrarea la domiciliu

-vânzarea de servicii livrate pe cale electronică (în afară de conţinutul protejat prin drepturi de autor) – de exemplu, serviciile de cloud computing sau găzduirea de site-uri

-vânzarea de servicii furnizate într-o locaţie specifică – de exemplu, rezervări la hotel, închiriere de maşini, bilete de intrare în parcuri tematice.

În cazul în care un comerciant care îşi vinde produsele în diferite ţări din UE are mai multe versiuni ale aceluiaşi site, clienţii trebuie să aibă posibilitatea de a alege versiunea pe care doresc să o acceseze.

„Ei trebuie să aibă opţiunea de a-şi da permisiunea de a fi redirecţionaţi către o anumită versiune a site-ului. De asemenea, trebuie să poată să treacă de la o versiune la alta oricând doresc’, mai precizează europa.eu.