Ce înseamnă, în realitate, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi: „50/50 este basm! Angajatorii din România sunt printre cei mai inflexibili“

Din punct de vedere legislativ, România stă bine la capitolul „egalitate de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii“. În realitate, spun experţii, există probleme.

Încă din primele sale articole, Constituţia României consacră principiul egalităţii, iar mai departe, în art. 16 (Egalitatea în drepturi), alin. 3 este garantată egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare. În Articolul 41 (Munca şi protecţia socială a muncii) este consacrat, printre altele şi  principiul nediscriminării pe criteriul genului în ceea ce priveşte remunerarea: se prevede ca la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

Codul Munciii statuează că în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. Tot aici sunt enumerate şi criteriile pe care pot fi întemeiate actele de încălcare a principiului egalităţii, printre ele şi sexul. În plus, OUG. 55/2006 prevede, la art. 6, că pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si condiţiile de remunerare. Prin articolul 27 care impune obligativitatea efectuării controlului medical la angajarea în muncă se prevede că este interzisă solicitarea testelor de graviditate la angajarea în muncă.

Articolul 59 interzice, printre altele, concedierea pe criterii de se, situaţie sau responsabilitate familială, iar Articolul 60  aminteşte de protecţia împotriva concedierii pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere, pe durata concediului de maternitate, pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pânăla împlinirea vârstei de 3 ani

"Diferenţa o face statutul de mamă"

Până aici, e teorie. Când vorbim de realitate, constatăm că cele două sexe nu sunt tocmai egale.

„Din concluziile mele, există foarte multe femei manager, femei politician, femei antreprenor, femei cu un succes wow în carieră, dar sunt mult mai mulţi bărbaţi, iar diferenţa o face statutul de mamă. Da, pentru că trăim într-o societate în care no way in hell, bărbaţii şi femeile nu fac 50/50 în îngrijirea copiilor, a casei şi în educaţia copiilor iar asta până la nivelul sus, sus! 50/50 e basm! N-ai mamă sau soacră care să te ajute, dai 20 de milioane pe bonă sau pe grădiniţă privată sau, dacă n-ai încotro, îl duci la stat, dar s-ar putea să stai mai mult în concedii medicale, la cum se îmbolnăvesc copiii. Şi ghici ce? Tot mămica ajunge să stea cu copilul”, explică, pentru "Adevărul", expertul psiholog Cristian Holban.

Potrivit unei cercetări realizate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), femeile din România petrec în medie 19 ore pe săptămâna pentru îngrijirea copiilor, mult sub mediile înregistrate în ţări precum Olanda (48 de ore pe săptămâna), Germania (35), Polonia (37) sau Marea Britanie (35).

„O explicaţie poate fi găsită şi în faptul că angajatorii din România sunt printre cei mai inflexibili atunci când vine vorba de a acorda angajaţilor posibilitatea să-şi facă propriul program. Aceeaşi organizaţie arată că în 84,5% dintre cazuri, angajaţii români sunt obligaţi să vină la serviciu după un program fix şi stabilit exclusiv de angajator. În ţările nordice, acolo unde statul este îndeosebi preocupat de încurajarea sporului natural şi de susţinerea mamelor în creşterea copiilor, lucrurile stau diferit. Spre exemplu, în Suedia şi Danemarca doar 36%, respectiv 43,5% dintre angajaţi trebuie să respecte un program de lucru impus de companiile pentru care lucrează, restul fiind liberi, într-o măsură mai mare sau mai mică, să-şi formeze propriul orar”, mai spune expertul psiholog.

Unii angajatori consideră copilul un <<handicap>> al angajatei

Aceasta este însă doar una dintre problemele cu care se confruntă femeile de carieră care au sau plănuiesc să aibă copii.

„O altă problemă rezidă în faptul că unii angajatori consideră un copil ca pe un <<handicap>> al persoanei respective. Chiar dacă unele doamne s-au plâns că nu o dată au fost întrebate la interviurile de angajare dacă plănuiesc să rămână însărcinate sau dacă au copii, intervievatorii lăsând să se subînţeleagă că ar fi de preferat să nu existe un element care să le poată face indisponibile la un moment dat, în companiile mari, directorii de resurse umane sunt foarte atenţi la acest aspect. Tocmai pentru că sunt conştienţi că este o formă de discriminare şi, implicit, un motiv solid pentru a fi acţionaţi în judecată”, mai spune Cristian Holban.
 
Clişeul „De trei ori femeie"

Conceptul „De trei ori femeie" a fost în ultimul deceniu atât de dezbătut încât s-a transformat, după cum explică specialistul, într-un clişeu, dar a rămas, în mod ciudat, mereu de actualitate.

„Cine este femeia care le poate face pe toate în acelaşi timp? Ce o stimulează, cât de greu îi este şi cum reuşeşte să nu fie doborâtă de extenuare? Şi, mai ales, la ce renunţă atunci când cele două dimensiuni esenţiale ale vieţii sale - rolul de mamă şi cel de femeie de carieră - ajung să-şi ceară deopotrivă monopolul? Care este raportul de putere între carieră şi copii?”, întreabă, retoric, psihologul.

Dacă vorbim de recrutare pentru un loc de muncă, în România există încă diferenţe importante de atitudine faţă de bărbaţi şi femei. Diferenţe există şi în ceea ce priveşte formarea şi perfecţionarea profesională, promovarea, salarizare, efectele concediului de creştere a copilului asupra viitorului profesional, precum şi hărţuirea sexuală.

„Potrivit cercetărilor realizate în ultimii 15 ani, majoritatea îngrijorătoare a angajaţilor hărţuiţi sexual la locul de muncă este formată din femei, cele mai multe sub 30 de ani şi, în ciuda stereotipurilor legate de educaţie, acestea au studii superioare. În general agresorii fac parte din categoria angajaţilor cu funcţii superioare.”, mai spune expertul psiholog Cristian Holban.

Potrivit datelor INS, femeile câştigă în continuare cu câtva procente mai puţin decât bărbaţii, iar jumătate din forţa de muncă feminină ocupă locuri de muncă slab plătite.