Cât de sănătoasă este albirea dinţilor - avertismentele stomatologilor

Cu toţii ne dorim un zâmbet alb şi strălucitor, ca-n reclamele ce promovează produsele de igienă orală, dar cum un periaj corect cu astfel de produse nu este întotdeauna suficient, este bine să ştim ce alte soluţii mai există, cât de eficiente sunt şi cu ce efecte nedorite vine fiecare.

Internetul abundă în recomandări de tratamente ambulatorii sau soluţii bazate pe reguli de alimentaţie, mai mult sau mai puţin eficiente, cu sau fără riscuri, şi cu rezutate instalate mai mult sau mai puţin rapid.

De la banalul bicarbonat de sodiu folosit la periaj, şi creionul de albire a dinţilor, până la “tratamentul” în saloanele de (culmea!) cosmetică, toate ne promit un zâmbet mai strălucitor. Dar cât de sănătos?

„Albirea dinţilor este un procedeu chimic prin care un acid atacă smalţul dentar, îl demineralizează, rezultând, astfel, un smalţ mai alb. Procedeul se aplică numai atunci când toate celelalte probleme ale dinţilor sunt rezolvate, penru că albirea pe un dinte cu leziuni carioase, de exemplu, va agrava acele probleme. Pentru că acest procedeu presupune un atac chimic asupra dinţilor, el trebuie făcut într-un mediu controlat, la stomatolog, după un algoritm exact, nicidecum într-un cabinet de înfrumuseţare cum am mai auzit că se mai practică. Stomatologul are un timp exact în care ţine acidul pe dinţi. Ce se întâmplă în afara cabinetului medical sunt proceduri neautorizate, aplicate de nespecialişti. Gândiţi-vă ce s-ar putea întâmpla dacă acest timp în care substanţa acţionează este depăşit sau dacă se greşeşte concentraţia acidului fosforic folosit la albire: leziuni ireversibile asupra smalúlui!”, explică, pentru Adevărul, medicul stomatolog Dragoş Stanciu, preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti Argeş

Un tratament profesional este mai eficient şi mai sigur decât unul ambulatoriu

Cea mai rapidă şi, totodată, cea mai eficientă tehnică este albirea profesională, în cabinetul stomatologic. Procedura poate fi efectuată chiar şi într-o singură şedinţă şi are la bază folosirea acidului fosforic sau a unui gel pe bază de peroxid de hidrogen, de diferite concentraţii, în funcţie de cât de îngălbeniţi sunt dinţii. Albirea este potenţată cu ajutorul unei lumini speciale sau cu ajutorul laserului, iar rezultatul este vizibil imediat, chiar dacă gradul de albire variază de la un pacient la altul, în cazul aceleiaşi concentraţii de substanţă activă. De amintit că, pe lângă albirea externă a dintelui, există şi o procedură specifică de albire internă a dintelui, care rezovă coloraţia interioră a acestuia. 

Este bine de ştiut că în niciunul din cazuri, efectul obţinut nu este permanent.

“Nu trebuie să abuzăm de procedurile de albire. Chiar şi noi, medicii stomatologi, recomandăm ca albirea dinţilor să se facă nu mai des de o dată, de două ori pe an. Personal am avut pacienţi cărora le-am refuzat această procedură pentru că intervalul scurs de la precedenta albire era mai mic de o jumătate de an.”, mai spune medicul stomatolog Dragoş Stanciu. 

Păstrarea efectului de albire obţinut mai mult sau mai puţin în timp depinde de obiceiurile alimentare şi de „calitatea” de fumător sau nefumător a pacientului. Pentru menţinerea albului obţinut sau a unei nuanţe relativ apropiate, medicul stomatolog poate recomanda purtarea, acasă, a unei gutiere cu o substanţă activă de albire.

“Pentru că dai pacientului acasă această substanţă şi pentru că, implicit ( procedura nefiind sub controlul direct al medicului) există riscul ca acesta să greşească timpul de folosire a produsului, concentraţia respectivei substanţe este mai slabă. La fel şi eficacitatea sa.”, mai spune, preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti Argeş.

Efecte nedorite

Cel mai des întâlnit efect nedorit al albirii dinţilor este creşterea sensibilităţii acestora, mai mult sau mai puţin de durată, în funcţie de starea iniţială a danturii şi de toleranţa individuală a fiecărui pacient, sensibilitate care însă se poate ameliora cu ajutorul unor paste de dinţi cu o concentraţie mai mare fluor. Iritaţia şi discromia gingivală sunt alte două neplăceri ce pot apărea în urma albirii profesionale a dinţilor, care însă vor dispărea destul de repede.

Bicarbonatul de sodiu, soluţia de acasă!

Printre alternativele la albirea profesională a dinţilor se numără şi  bicarbonatul de sodiu, unul dintre produsele cele mai populare şi mai la îndemână, cu efecte vizibile (nu însă de nivelul celor obţinute la stomatolog) şi cu riscuri minore, atâta vreme cât nu abuzăm de acest compus. 

„Chiar şi noi medicii, recomandăm folosirea bicarbonatului de sodiu în tratamentul candidozelor bucale - periajul alternativ, o zi cu bicarbonat, o zi cu zeamă de lămâie. Metoda poate avea efect de albire a dinţilor, însă este recomandat să nu apelăm la ea mai mult de 7-10 zile, cu pauze mari la repetare.”, mai spune Dragoş Stanciu.

Creionul de albire a dinţilor

Reclamele TV propun soluţii şi mai rapide, printre ele şi cea a creioanelor de albire a dinţilor. Acestea conţin un gel pe bază de peroxid de hidrogen sau de carbamidă, de diverse concentraţii. 

“Nu recomand acest produs tocmai din motivele enumerate anterior, pentru că folosirea unor astfel de substanţe la recomandarea unor nespecialişti şi nu sub controlul unui medic stomatolog, cresc riscurile apariţiei unor leziuni ireversivile la nivelul dinţilor”, mai precizează, preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti Argeş.