Răzmeriţa şi patimile ţăranilor în vremea colectivizării. Revolta iscată în timpul slujbei de la biserică în ziua inaugurării Gospodăriei Victoria Socialismului

În vara anului 1950, în plin proces de colectivizare, sătenii din Bârgăuani, Neamţ, s-au răsculat împotriva comuniştilor, care se pregăteau să inaugureze o nouă gospodărie colectivă: au reuşit să curme ceremonia, dar urmările au fost crunte

Procesul de colectivizare a României, realizat după model sovietic, a început sub semnul violenţelor, pe data de 2 martie 1949, după emiterea unui decret prin care se expropriau proprietăţile mai mari de 50 de hectare. 

A intrat în vigoare chiar din acea noapte de început de

primăvară, când peste proprietarii de terenuri au năvălit forţele de ordine comuniste. În toiul nopţii, oamenii au fost luaţi din casele lor şi li s-au fixat domicilii forţate, de regulă în alte regiuni din ţară.

Proprietăţile le-au fost confiscate în întregime, cu tot cu animale, cu maşini agricole şi clădiri. În locul fostelor locuinţe s-au stabilit sedii de poliţie, de cooperative agricole, de secţii de mecanizare, depozite. 

Aşa a dispărut proprietatea privată în sectorul de bază al economiei României de la acea vreme, peste ani dovedindu-se că modelul sovietic de proprietate comună agricolă nu era decât o idee falimentară.

Procesul de colectivizare a agriculturii a stagnat între 1953 şi 1956, însă a fost reluat în forţă şi s-a încheiat în 1962. Dar n-a decurs peste tot cum îşi doreau guvernanţii: numeroşi ţărani - săraci şi mai înstăriţi deopotrivă - s-au opus vehement să-şi abandoneze pământurile în mâinile comuniştilor, iar autorităţile au recurs la represiuni violente, la crime, deportări şi încarcerări. 

Un astfel de episod s-a petrecut pe 25 iunie 1950, la Bârgăuani, Neamţ, când localnicii s-au revoltat împotriva colectivizării forţate, chiar în ziua când trebuia inaugurată Gospodăria Agricolă Colectivă Victoria Socialismului.

Sjujba întreruptă a declanşat revolta

În iunie 1950 toate eforturile autorităţilor se canalizau pentru organizarea festivităţii de inaugurare. A fost înjghebată o scenă, cadrele didactice au pregătit o echipă artistică, altele au venit din

localităţile învecinate şi de la Piatra Neamţ, de la Fabrica de Celuloză Reconstrucţia, a fost adusă şi o fanfară militară şi, desigur, o mulţime de lume a fost chemată din alte sate. Nu lipseau din peisaj nici

muncitorii, sosiţi cu camioane, pentru a se marca înfrăţirea cu ţărănimea.

Imagine ce vrea să ateste „beneficiile“ reformei comuniste în agricultură. FOTO Memorial Sighet

Însă în Bârgăuani se instalase o atmosferă tensionată. Nu toată lumea era de acord cu înfiinţarea cooperativei agricole la ei în sat. Revolta avea să izbucnească atunci când organizatorii au plecat la biserica catolică din localitate pentru a lua băncile ce urmau a fi aşezate în faţa scenei. La lăcaşul de cult era slujbă, care a fost întreruptă brutal. În jurul orei 11.00, lumea a început să arunce cu pietre în cei care sosiseră să ia scaunele. 

„Au stricat maşini, au dat cu topoarele în cauciucuri, au bătut şoferii. Au răsturnat maşinile pe traseu. De fapt, o parte nu era de acord cu ideea asta, dar partea aceea era mică. Însă mulţi erau de acord, ăştia mai săraci. De acolo au plecat, de la biserica catolică, revoltaţi şi tot grăbind pe drum, aruncau cu pietre, strigau, înjurau oficialităţile care veniseră să ia băncile şi tot s-apropiau. Valul ăsta se 

îngroşa din ce în ce, tot veneau, se alipeau cu primii care au fost şi au mers aşa până aproape de primărie“, povestea Ion Ciupercă, un profesor de matematică din localitate şi martor al incidentelor, într-un interviu realizat de Daniel Popa, în 2001, şi inclus în volumul „Colectivizarea - de bunăvoie, dar cu forţa“

Pe lista neagră, şi cei care n-au participat

La un moment dat, pentru a calma spiritele, au intervenit un învăţător, Gheorghe Mancaş şi preotul ortodox Ioan Moraru, care i-au sfătuit pe răsculaţi să plece la casele lor. Unii au făcut-o, alţii - nu, continuând să arunce cu pietre şi să se manifeste zgomotos, tăind şi firele de telegraf, pentru ca răzmeriţa să nu fie raportată. 

„Între timp, autorităţile au dat telefon la judeţ, să vină ajutoare, miliţie. Nişte cetăţeni s-au urcat pe stâlp şi au tăiat firele, crezând că împiedică transmiterea, dar deja mesajul era transmis. Şi, pe altă parte a satului, or venit vreo trei-patru camioane cu miliţie, au coborât şi au venit în ajutorul autorităţilor“, spunea profesorul de matematică. 

Localnicii din Bârgăuani erau înstăriţi, fapt reliefat şi de cum arăta şcoala din sat la începutul secolului trecut. FOTO www.scoalabirgauani

Acesta îşi amintea că era ora 16.00 când au descins forţele de ordine, deci trecuseră deja cinci ore de la debutul revoltei, iar de serbare nu mai putea fi vorba. Apoi a început vânarea răsculaţilor. Care, cum era prins, era urcat în dubă şi dus la sediul poliţiei sau la primărie. 

„La cei mai înstăriţi, mai bogaţi, dacă i-o prins, nu le-o dat drumul, că era primarul şi alţii care spuneau: «Ăsta e periculos, ăsta e periculos». I-au cules, indiferent că erau în stradă (n.r. - la revoltă) atunci sau nu erau. La o parte le-o dat drumul, dar o parte or rămas arestaţi şi i-o luat la Piatra Neamţ. Aceia

au fost arestaţi. Între timp, de duminică până joi o fost o legătură între autorităţi şi judeţ, s-au făcut liste cu care ar fi instigat, cu cine o făcut propagandă contra. Pe baza listei s-o luat o măsură de la judeţ ca să aresteze. Dar scopul a fost să aresteze pe cei mai bogaţi şi mai înstăriţi, mijlocaşi, care chiar dacă nu au participat acolo, i-au considerat că ar fi un obstacol şi o fost trecuţi pe listă de către primar“, povestea Ion Ciupercă.

În dimineaţa zilei de vineri, 30 iunie 1950, trupele de Miliţie şi Securitate au descins în sat, înconjurându-l. „Spre ziuă, oamenii voiau să se ducă la prăşit, era timpul prăşitului. I-or trimis înapoi în sat şi deja membrii de partid din Bârgăuani, cu autorităţile locale şi cu Securitatea, mergeau pe la case să-i aresteze pe o parte“.

Propagandă şi instigare în Bârgăuani

În zilele următoare, câteva zeci de localnici au fost arestaţi. Anchetele şi bătăile s-au ţinut lanţ, culminând cu condamnări pentru propagandă contra gospodăriei colective, pentru instigare publică, rebeliune sau răzvrătire contra autorităţilor. „La o parte le-o dat drumul, o parte o rămas şi unii au şi murit în închisoare", spunea Ciupercă. 

În România, colectivizarea a început în 1949 şi s-a terminat în 1962

În temniţele comuniste avea să sfârşească şi Gheorghe Darie (9 mai 1889-21 aprilie 1953), arestat pe 25 iunie 1950 pentru că „a dus propagandă contra gospodăriei colective“. Tribunalul Militar Iaşi l-a

condamnat la zece ani de închisoare corecţională, conform Articolului 327 din Codul Penal, fiind încarcerat la penitenciarele Iaşi şi Gherla.

Leon Budău, născut la 11 februarie 1889, a fost reţinut tot pe 25 iunie 1950 şi condamnat, prin sentinţa nr. 662/1950, la opt ani de închisoare pentru instigare publică. A fost închis în penitenciarele Iaşi, Gherla, Cavnic şi Caransebeş şi eliberat pe 5 octombrie 1955, în baza unui decret de amnistie.

Nici femeile n-au scăpat de prigoana comunistă. Niţa Gherghilaş, născută pe15 februarie 1900, a ajuns în detenţie patru ani, pentru rebeliune, ispăşindu-şi sentinţa în închisorile de la Iaşi şi Mislea,

eliberarea fiind consemnată la 25 iunie 1954.

Iar ţăranul Ferdinand Pascaru, născut pe 22 august 1908, participant la revolta din Bârgăuani, Neamţ, a fost arestat la 25 iunie 1950, fiind acuzat că „împreună cu alţii din sat s-a răzvrătit contra autorităţilor“. A fost condamnat la opt luni de închisoare pentru rebeliune, se arată în Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet.

Vă mai recomandăm să citiţi: 

„La morminte“. De ce s-a întors un soldat german, după 40 de ani, la locul unei ambuscade plănuite de Armata Roşie în Ceahlău

Mesajul emoţionant al colegilor la moartea generalului Niţică. „Un om dârz, generos, care şi-a venerat mama“