Mărturia poliţistului-duhovnic de la arest: „Eu mai şterpelesc câte ceva de-acasă, mâncare, haine, şi duc vreunui amărât care nu e căutat de familie“
0
În timpul unei slujbe, un poliţist, care lucrează la arest, a avut o mărturie impresionantâ despre activitatea lui de duhovnic pentru deţinuţi.
Adrian Andrieş este angajat la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ, lucrând de nu mai puţin de 25 de ani la Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă. La un moment dat, în tinereţe, avea convingerea că destinul său era legat de biserică, dorind să ajungă preot, dar hazardul a decis să îmbrace haina militară, urmând cursurile Şcolii de subofiţeri de Poliţie Câmpina.
Are acum 45 de ani, iar în lunga perioadă petrecută alături de cei care au ajuns în postura de arestaţi le-a fost ca un duhovnic, după cum chiar el spune, ajutându-i să treacă
peste momentele grele pricinuite de situaţia în care se aflau. L-au ajutat în acest sens credinţa în Dumnezeu, care i-a fost insuflată de familie încă de când era mic, şi dragostea faţă de semeni.
Povestea de viaţă a poliţistului-duhovnic a prezentat-o chiar el, într-o mărturie prezentată la a V-a cateheză a PS Iosif din Postul Mare la Parohia catolică Sfântul Iosif Muncitorul din Piatra Neamţ, slujbă care a fost oficiată joi, 18 martie 2021, în prezenţa PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi.
Tema acesteia a fost „Euharistia, misterul vindecării şi al comuniunii“. Adrian Andrieş a spus că drumul său de credinţă a fost susţinut de Euharistie (taină şi act de veneraţie în biserici, constând în împărtăşirea cu pâine şi vin a credincioşilor) şi Liturghie, vorbind despre aspecte ale vieţii de poliţist la arest, exemplificând ce „experienţe“ a trăit alături ce cei aflaţi în detenţie.
„Dumnezeu râde cel mai bine atunci când noi ne facem planuri“
„Sunt soţ şi tată, am o fetiţă de 7 ani, Adriana. Am acceptat să depun mărturia din respect faţă de preoţii comunităţii noastre şi în amintirea Vinerii Sfinte de anul trecut, atunci când poliţiştii italieni care lucrează în penitenciare au condus Calea Sfintei Cruci alături de victimele infracţiunilor, deţinuţi şi familiile lor. A fost o seară memorabilă şi de efect întrucât pandemia de coronavirus ne-a prins pe fiecare dintre noi izolat la domiciliu. Nici Calea Sfintei Cruci prezidată de către Papa Francisc nu a mai fost cea de altădată, susţinută de credincioşi în faţa Colosseum-ului, ci a fost o Vinere rece şi întunecată pe esplanada Bazilicii Sfântului Petru, asemenea imaginii din închisori“.
Acestea au fost spusele poliţistului la începutul mărturiei sale. A detaliat, povestind că provine dintr-o familie numeroasă, din Roman, că părinţii, bunicile şi rudele l-au educat în dragostea şi respectul faţă de biserică, de Sfânta Euharistie, de sfinţi, de oameni. În copilărie şi adolescenţă a mers zilnic la biserică, la Sfânta Liturghie, rozariu şi la diverse activităţi.
„Deja mama mă vedea preot, dar nu neg că într-un colţ al inimii mele acest gând îmi dădea curaj. După cum ştim cu toţii, bunul Dumnezeu râde cel mai bine atunci când noi ne facem planuri şi după cum vedeţi, din preot am ajuns poliţist. Chiar şi aşa, dragostea faţă de cele sfinte mi-a rămas în inimă. Mă bucur pentru că pot vorbi aici, având în dreapta mea pe Sfântul Anton, scumpul meu ocrotitor în munca pe care o desfăşor“, a destăinut agentul principal şef Andrieş.
A mai precizat că şi în anii de şcoală militară mergea în timpul liber la biserica catolică din Câmpina, acolo unde cerea ocrotire în vocaţia aleasă, rugându-se la Sfântul Anton să-l ajute să poarte cu demnitate uniforma, aşa cum lui i-a fost dragă haina monahală.
Poliţistul şi soţia medic, „fiecare cu pacienţii lui“
„În mărturia din această seară nu voi descoperi vreo minune sau ceva deosebit. Este vorba despre oameni. Fiecare dintre noi putem aduce lumina acolo unde ne desfăşurăm activitatea prin tot ce ne-au învăţat părinţii şi morala creştină. Aşa îmi zic şi arestaţii când trec pe la camerele lor: «Domnule Adrian, când veniţi dumneavoastră se luminează camera». Poate pentru că sunt chel, le răspund“, s-a confesat poliţistul.
Andrei Andrieş, la microfonul bisericii Sfântul Iosif Muncitorul FOTO www.ercis.ro
Le-a mai spus celor aflaţi în biserica Sfântul Iosif Muncitorul că roadele muncii sale se văd. Prin Piatra Neamţ se întâlneşte cu mulţi foşti arestaţi, care-i mulţumesc pentru cuvintele de încurajare din timpul detenţiei. Aşa a aflat că unul dintre ei a vrut să se sinucidă din cauza depresiei, având totul pregătit în detaliu: „Într-o noapte, când era trecut de ora 02.00, mi-a povestit cum am apărut din senin la uşa camerei sale şi l-am abordat cu blândeţe, l-am încurajat şi i-am «proorocit» (în ghilimele, bineînţeles) că o să ne întâlnim în curând în libertate. I-am oferit ceva lumesc, o ţigară, iar din acel moment gândurile lui s-au schimbat. Şi astăzi ne întâlnim zi de zi, la şcoala unde copiii noştri sunt colegi. Vă rog să nu îmi consideraţi cuvintele mărire de sine. A trebuit o mărturie, iar eu am venit cu o mărturie“.
Adrian Andrieş a încheiat spunând că în decursul anilor a fost ajutat de către preoţii catolici, dar şi ortodocşi, mai numeroşi în judeţul Neamţ, să procure cărţi de rugăciune pe care i le cereau persoanele private de libertate. În alte situaţii a cotizat din propriul buzunar: „Vă fac o confidenţă şi vă mărturisesc cu frică ştiind că mă aude familia: mai şterpelesc câte ceva din frigiderul de acasă sau din raftul de haine şi duc la serviciu pentru a ajuta câte un amărât care nu este căutat de familie. "Bine faci, bine primeşti" se adevereşte în practică atunci când foştii arestaţi mă salută bucuroşi pe stradă şi ajung la vorba soţiei mele care este medic: «Fiecare cu pacienţii lui!»“.
Vă mai recomandăm să citiţi:
Cine e fetiţa de 10 ani care a impresionat la „Chefi la cuţite“. Din ce se prepară originalul „Reactor de chicken“
Zimbrii au dus România pe podiumul mondial într-un top exclusivist eco-turistic
Se încarcă comentariile...
